De ce sunt atât de rare inundațiile pe Dunărea românească?27 min read

Deși Budapesta a fost inundată, viitura de pe Dunăre nu a provocat inundații în România. Asta se întâmplă mai mereu, deși ploile puternice așteptate ar putea umfla râurile care se varsă în Dunăre și ar putea schimba situația, spun specialiștii.

Luna septembrie a adus cu ea inundații istorice pentru România. Potrivit experților, genul acesta de evenimente se întâmplă o dată la 100-120 de ani.// „Apele Române: Inundațiile din Galați au probabilitate de revenire de 100-120 de ani/ La Cârja s-au înregistrat precipitații de peste 250 l/mp”, hotnews.ro // 

Furtunile nu au afectat doar România, ci o bună parte din Europa Centrală și de Est. Principalul „vinovat” a fost Boris,// „În plin ciclon Boris, românii au dat, în Parlamentul UE, testul „cine e de vină și cine plătește pentru inundații”? Ce au făcut”, hotnews.ro // un ciclon provocat de o zonă de presiune scăzută, în care aerul rece arctic s-a întâlnit cu aerul cald din sud, alimentat de temperaturile record ale apei din Marea Mediterană. Această configurație a presiunii atmosferice a făcut ca furtuna Boris să rămână blocată într-o singură zonă pentru o perioadă lungă de timp.

Ciclonul a adus în Budapesta ploi abundente pe 20 și 21 septembrie. Nivelul apei pe Dunăre a crescut semnificativ, iar în unele zone ale orașului fluviul a inundat străzi și infrastructuri. Autoritățile au mobilizat echipe pentru a întări apărarea împotriva inundațiilor și pentru a proteja zonele vulnerabile.// „Hungary Danube waters reach decade high after Storm Boris”, euractiv.com // Situația a fost considerată una dintre cele mai grave amenințări la adresa orașului din ultimii ani, având în vedere că Dunărea se apropiase de nivelurile record înregistrate în 2013​.

Toate aceste evenimente au stârnit îngrijorare și, pe alocuri, panică în România, pe măsură ce viitura de pe Dunăre se apropia de țară. În presă au apărut informații inexacte sau chiar false, alimentate, uneori, chiar de autorități. Astfel, însuși ministrul Mediului, Mircea Fechet, afirma pe 25 septembrie,// „Ministrul Fechet: De unde stăteam liniștiți cu viitura de pe Dunăre, acum e o situație care ne alertează”, digi24.ro // la emisiunea moderată de jurnalistul Cosmin Prelipceanu de la Digi24, că, în următoarele zile, România va fi traversată de „ciclonul Ashley”, care ar putea produce efecte asemănătoare celor generate de Boris. Ministrul a citat, cel mai probabil, un articol apărut în presă. Fechet declara că prognozele actualizate indică valori ale debitului Dunării care ar putea ajunge la 9.500 m³/s, „lucru care ne alertează”.

Însă ciclonul Ashley nu există – cel puțin, nu deocamdată –, iar un debit de 9.500 m³/s nu ar trebui să creeze probleme în România. 

Pe 25 septembrie, Roxana Bojariu, climatolog la Administrația Națională de Meteorologie, București, spunea, pe pagina sa de Facebook,// Textul original a fost editat pentru claritate. // că „nu există la momentul ăsta nicio furtună Ashley! Luați, vă  rog, în considerare doar sursele autorizate de informații!!! Există  doar o listă cu numele ce vor fi date furtunilor f(oarte) puternice în acest sezon și  primul e «Ashley», apoi «Bert». Lista e a celor de la serviciile meteo britanice, olandeze și irlandeze.// „UK Storm Centre”, metoffice.gov.uk // Dar numele nu au fost încă folosite, pentru că nu a fost cazul. Nu răspândiți mai departe știri dacă nu aveți sursa autorizată a lor. […]”.

Pe 26 septembrie, Directorul general al Administraţiei Naţionale Apele Române, Sorin Lucaci, a declarat că vârful viiturii pe Dunăre se va atinge în zilele de 2 şi 3 octombrie, iar debitul total al fluviului va fi, într-adevăr, de circa 9.500 m³/s, însă aceasta este „o valoare gestionabilă”.// „Lucaci (ANAR): Vârful viiturii pe Dunăre se va atinge în 2 – 3 octombrie; debitul total va fi de circa 9.500 mc/s”, agerpres.ro //

Foto: Paul Biris/Getty Images

Face barajul Porțile de Fier diferența la inundații?

Când am început lucrul la acest articol, am pornit de la o curiozitate a redacției: de ce sunt inundații la Budapesta, dar nu și la noi? Au Porțile de Fier un rol în asta? În mod surprinzător, nu neapărat.

Porțile de Fier reprezintă un complex de baraje și hidrocentrale situat pe Dunăre, la granița dintre România și Serbia, dar „nu au rolul de a atenua viiturile. Dacă ar încerca să facă acest lucru pe sectorul românesc, ar crește nivelul apei și ar provoca pagube în Serbia, în amonte”, mi-a explicat Marius Mătreață, Director al Centrului Național de Prognoze Hidrologice la Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. 

Sistemul Porților de Fier este operat în comun de România și Serbia. Conform unui regulament agreat de cele două țări, la debite foarte mici, sârbii// Explicația pentru care doar partea sârbă este responsabilă să lase debitul afluent să treacă fără a-l reduce suplimentar din acumulare are legătură cu poziția Porților de Fier. Sistemul hidroenergetic de la Porțile de Fier este administrat în comun de România și Serbia, dar barajele și acumulările se află, fizic, mai aproape de teritoriul Serbiei. Astfel, Serbia are responsabilitatea principală în gestionarea apei afluente în cazul debitelor mici. În mod specific, conform regulamentului, atunci când debitul este scăzut, partea sârbă nu are voie să reducă și mai mult debitul pentru a preveni creșterea riscurilor de secetă și pentru a menține un flux constant pe Dunăre, inclusiv pentru nevoile României în aval. // sunt obligați să lase debitul afluent să treacă, fără a-l reduce suplimentar din acumulare. De exemplu, anul trecut și anul acesta, în 2023 și 2024, debitele pe Dunăre au fost scăzute. Atunci când debitul apei din Dunăre depășește un anumit nivel (prag), partea sârbă care se ocupă de administrarea Porților de Fier nu poate face modificări pentru a reduce debitul apei. În loc să încerce să rețină sau să controleze apa suplimentară, ei sunt obligați doar să permită trecerea acesteia fără a interveni. Practic, apa trebuie să curgă liber prin baraj fără a fi blocată sau redirecționată, pentru a preveni creșterea riscului de inundații în amonte (în Serbia) sau aval (în România).

Porțile de Fier ar putea face totuși diferența în gestionarea unei viituri foarte mari. „Debitul maxim care trebuie lăsat să treacă prin sistem fără a fi controlat sau modificat este de 11.500 m³/s. În prezent, debitul estimat al Dunării este de 7.800 m³/s, ceea ce este sub acest prag, iar nivelul apei ar putea scădea în zilele următoare. Aceasta indică faptul că nu este nevoie de intervenție pentru a controla debitul, deoarece se află sub pragul critic”, explică Marius Mătreață. 

Dunărea își iese rar din matcă pe teritoriul României. Iată explicația

Fiecare fluviu mare, precum Dunărea, are un bazin hidrografic. Suprafața bazinului hidrografic reprezintă zona de unde apa din precipitații se colectează și contribuie la debitul dintr-o anumită secțiune, cum ar fi Budapesta. Regimul hidrologic într-o secțiune depinde în mare măsură de caracteristicile acestui bazin, în special de suprafața și altitudinea sa medie. O altitudine mai ridicată implică precipitații mai abundente și o scurgere mai intensă. 

În cazul Budapestei, Dunărea are un bazin hidrografic în amonte de 184.893 km², în timp ce la intrarea Dunării în România, suprafața bazinului este mult mai mare, de 570.896 km².

În situațiile de viituri, dacă acestea se manifestă doar în bazinul superior al Dunării (de exemplu, amonte de Bratislava), nu apar probleme la intrarea în România, atât timp cât nu există creșteri semnificative simultane în debitele afluenților din bazinul mijlociu. 

Viiturile severe, care depășesc 8.000 m³/s, precum cele din ultimele săptămâni, nu cauzează probleme dacă afluenții din bazinul mijlociu, care se extinde până la Baziaș, nu contribuie semnificativ la creșterea debitelor. 

Acești afluenți pot genera însă debite importante, comparabile cu cele ale Dunării la Budapesta.

Râul Sava traversează fostele teritorii ale Iugoslaviei și se varsă în Dunăre pe teritoriul Serbiei, la fel ca râul Tisa, un afluent important alimentat din vestul României. Deși au bazine mari, contribuția lor la debitul Dunării este relativ mică. Pe teritoriul Serbiei și Croației, Sava este regularizat, adică debitul său este controlat prin acumulări, ceea ce reduce riscul unor viituri majore. Recent, debitul râului Sava a fost în jur de 800 m³/s, dar a scăzut la 600 m³/s, cu posibile creșteri datorate precipitațiilor din septembrie.

Pentru estimarea viiturilor mari, se utilizează termenul de „debit maxim”, adică un debit care apare, în medie, o dată la 100 de ani. În Ungaria, acest debit pentru Dunăre este estimat la 9.850 m³/s. Chiar și în cazul unui astfel de debit la Budapesta, viiturile se reduc pe măsură ce râul curge în aval, deci România nu ar fi afectată semnificativ.

„În România, debitul mediu al Dunării este de 5.500 m³/s. Pentru ca Dunărea să fie considerată într-un regim de viitură semnificativă, debitul ar trebui să depășească 10.000 m³/s la intrarea în țară. Chiar și în cazul unui eveniment extrem cu un debit apropiat de această valoare la Budapesta, impactul asupra României ar fi minim dacă nu există contribuții suplimentare din partea afluenților locali”, spune Marius Mătreață.

Debitele Dunării la intrarea în România sunt în prezent mai scăzute decât media anuală

Viitura care se apropie de România urmează unei perioade de secetă severă în bazinul mijlociu al Dunării și pe afluenții din țară. Însă pentru că aceasta s-a manifestat doar în bazinul superior, nu se anticipează probleme majore pe sectorul românesc, decât dacă ar urma precipitații severe care să afecteze afluenții Dunării din bazinul mijlociu sau din România. În zilele următoare, este posibilă o schimbare a vremii din cauza unui ciclon, însă până acum nu s-au raportat probleme semnificative.

În plus, debitul Dunării la intrarea în România este la un nivel minim pentru acest an și este considerabil mai scăzut comparativ cu valorile înregistrate în anii precedenți. În prezent, debitul Dunării la intrarea în România este în jur de 3.841 m³/s, conform măsurătorilor recente făcute la Budapesta – un debit semnificativ mai scăzut comparativ cu media anuală de 5.500 m³/s.

Și în prima parte a lunii octombrie, chiar în condiții de precipitații, debitele la intrarea în România vor fi sub valorile critice de 10.000 m³/s, prag la care se intră în faza de apărare. Lucrările de îndiguire protejează sectorul românesc împotriva inundațiilor, iar când apa ajunge la baza digurilor, începe monitorizarea acestora. 

„Deși nu reprezintă un pericol imediat, este necesară supravegherea constantă a stării digurilor. Ca referință, în 2006, debitul maxim înregistrat la intrarea în țară a fost de 15.800 m³/s, iar viitura din aprilie a acelui an a generat probleme foarte mari”, explică Marius Mătreață.

În ultimii ani, nu au fost raportate situații de panică legate de debitele Dunării.// „Care au fost cele mai mari inundații provocate de Dunăre. Viitura din 2006 a avut cel mai mare debit din ultimii 160 de ani”, euronews.ro // „De exemplu, în iunie 2020, debitul maxim la intrarea în România a fost de 2.600 m³/s; în februarie 2021, a fost înregistrat un debit de 10.500 m³/s; în decembrie 2022, a atins 8.000 m³/s; iar în 2023, debitele au variat între 9.300 m³/s în ianuarie, 9.409 m³/s în mai și 9.600 m³/s în decembrie. Sunt valori care confirmă că nu au existat probleme semnificative legate de viiturile pe sectorul românesc al Dunării, mai ales în ceea ce privește riscul de inundații”, mai spune specialistul.

Totuși, există un grad de incertitudine în orice prognoză

De când am început să scriu acest articol, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) și-a actualizat de câteva ori prognoza, iar acest lucru este firesc, mai ales în contextul schimbărilor climatice, care cresc riscul unor „avertizări de fenomene meteorologice imediate” („nowcasting” în engleză). Acest tip de alerte sunt emise pentru fenomene meteorologice periculoase care se dezvoltă rapid și care au nevoie de intervenție urgentă, cum ar fi furtuni severe, ploi torențiale sau vânturi puternice.

Potrivit ultimei estimări ANM, în perioada 27-30 septembrie, meteorologii au emis avertizări de ploi abundente.// Detalii, aici: meteoromania.ro // Ploile și furtunile încep sâmbătă în vestul țării, iar de duminică se extind în restul regiunilor. Este valabil un Cod Portocaliu pentru sud și zonele montane, iar cantitățile de apă pot depăși 100 l/mp în unele locuri. Restul țării se află sub avertizare Cod Galben, cu ploi de până la 50 l/mp și rafale de vânt de 65-70 km/h. 

Estimările – atât din România, cât și de la experți internaționali – sugerează că, deși există un grad de incertitudine în orice prognoză, probabilitatea ca astfel de evenimente să devină mai frecvente este ridicată.

„Schimbările climatice au crescut frecvența precipitațiilor torențiale, în special în bazinele hidrografice mici, unde viiturile rapide devin tot mai frecvente”, spune Marius Mătreață. 

Mai mult, vremea extremă devine din ce în ce mai greu de prevăzut, tot din cauza schimbărilor climatice. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Stanford// „Climate of chaos: Stanford researchers show why heat may make weather less predictable”, news.stanford.edu // arată că încălzirea globală face vremea tot mai imprevizibilă, în special în zonele de latitudine medie, precum cea în care se află Europa. Pe măsură ce temperaturile cresc, modelele meteorologice pierd din precizie, iar fereastra de prognoză devine mai scurtă. De exemplu, pentru fiecare creștere de 3°C a temperaturii, predictibilitatea ploilor scade cu aproximativ o zi.

Aceasta situație poate reduce capacitatea de pregătire în fața fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi furtunile sau valurile de căldură, și poate afecta direct comunitățile și infrastructurile vulnerabile.

Desigur, hărțile meteo care folosesc modele generate de inteligența artificială ar putea – și chiar încep – să ajute, însă România nu accesează deocamdată astfel de tool-uri. 

„Referitor la următoarele zile, în ceea ce privește debitul Dunării, nu sunt anticipate probleme majore, dar monitorizăm constant zonele critice. Punctele de risc includ sectoarele din apropierea digurilor și zonele joase, unde viiturile pot provoca inundații, în funcție de evoluția precipitațiilor și a debitelor afluenților”, spune expertul. 

În plus, evoluția vremii trebuie monitorizată cu atenție de către autorități în lunile următoare, în special în bazinul superior al Dunării, vulnerabil din cauza ploilor recente și a solului saturat. Dacă precipitațiile vor fi semnificative în zonele afluenților sârbi ai Dunării, precum Sava și Morava Mare, există riscul ca debitul să depășească 10.000 m³/s la intrarea în România, ceea ce ar impune activarea măsurilor de protecție. Însă prognozele actuale arată o probabilitate scăzută pentru un astfel de scenariu. 

Pe de altă parte, odată cu intensificarea acestor fenomene extreme, infrastructura actuală de protecție împotriva inundațiilor ar putea deveni insuficientă pe viitor. Reducerea emisiilor și limitarea încălzirii globale sunt esențiale pentru prevenirea agravării acestor evenimente.