De la știință la politici publice. Cum arată o tranziție verde care nu lasă pe nimeni în urmă19 min read

Specialistă în politici climatice, Annela Anger-Kraavi studiază impactul acestora asupra economiilor naționale și caută modalități prin care tranziția către emisii reduse să fie echitabilă și sustenabilă.

Dr. Annela Anger-Kraavi este una dintre cele mai respectate experte europene în economie climatică, implicată atât în cercetare, cât și în negocierile internaționale privind mediul. La Universitatea Cambridge, coordonează Grupul pentru Politici Climatice din cadrul Institutului Cambridge pentru Leadership în Sustenabilitate și predă economie la Downing College. 

De peste 20 de ani, activează la intersecția dintre știință și politică. Este vicepreședintă a Organismului Subsidiar pentru Consiliere Științifică și Tehnologică al Convenției ONU privind Schimbările Climatice și fostă copreședintă a Comitetului de Experți de la Katowice pentru Impactul Măsurilor de Răspuns. A fondat Rețeaua Femeilor Lider din cadrul Convenției-Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC) și colaborează cu guverne, organizații internaționale și mediul academic pentru a transforma datele științifice în politici publice aplicabile.

Annela conduce și Fundația Cambridge pentru Gândire Nouă în Economie, o organizație educațională care promovează inovația în științele economice, și este vicepreședintă a Grupului de Consilieri pentru Politici Climatice al Organizației Meteorologice Mondiale. A obținut un doctorat în economie aplicată a schimbărilor climatice și un master în politici de mediu la Cambridge, după o perioadă petrecută în mediul privat ca manager de proiect. Predă, de asemenea, la Universitatea din Varșovia și este profesor invitat la Universitatea din Tartu, Estonia.

Am stat de vorbă cu dr. Annela Anger-Kraavi cu ocazia Climate Change Summit 2025,// Site oficial: climatechange-summit.org // un eveniment internațional dedicat soluțiilor pentru tranziția verde și colaborării între știință, economie și politici publice. Evenimentul, organizat de Social Innovation Solutions, împreună cu BRD Groupe Société Générale, a avut loc între 20 și 25 octombrie, la Palatul Parlamentului și în mai multe locații din București și din țară. 

Am discutat cu ea despre cum poate fi făcută tranziția ecologică mai echitabilă, despre greșelile de comunicare care îndepărtează oamenii de subiectul schimbărilor climatice și despre ce ar trebui să se schimbe în economie, dar și în negocierile internaționale, pentru ca acțiunea climatică să devină mai eficientă și mai umană.

Annela Anger Kraavi. Foto: Mihnea Ratte/Climate Change Summit

Cum discutăm corect despre tranziția verde

„Cred că una dintre cele mai mari greșeli este că mulți oameni se concentrează doar pe o singură dimensiune: turbinele eoliene peste tot, panourile solare, partea tehnologică. Văd doar aceste lucruri și, în același timp, observă creșterea costurilor la energie. Nu înțeleg de ce trebuie să plătească mai mult și au sentimentul că nu beneficiază de pe urma tranziției. Cea mai mare greșeală este să ignori provocările reale, mai ales ale comunităților din afara marilor orașe, ale celor care nu fac parte din companii sau din cercurile implicate direct. Pe ei nu îi aude nimeni.”

Cel mai periculos dezechilibru al climei globale

„Este vorba despre gazele care rețin căldura și o eliberează în atmosferă – așa-numitele gaze cu efect de seră. Modelele climatice arată clar rolul lor în încălzirea globală. Când spunem «antropogen», ne referim la emisiile generate de activitatea umană, la surplusul produs prin arderea combustibililor fosili: petrolul din mașini, cărbunele folosit pentru încălzire sau pentru gătit. Fiecare dintre noi contribuie la această problemă. Ar trebui să ne întrebăm: am nevoie cu adevărat de această deplasare cu mașina? Dacă pot merge pe jos, să o fac. Am nevoie de lumină aprinsă în fiecare cameră, când nu sunt acolo? E timpul să încetăm să căutăm vinovați și să ne asumăm responsabilitatea individuală.”

Felul în care politica și știința se influențează reciproc

„Când analizăm politicile climatice, e important să vedem cum se bazează ele pe dovezi sau pe raționamente științifice. De exemplu, la negocierile ONU privind clima, reprezentanții sunt adesea foarte bine informați. Există documente de fundamentare, iar negociatorii merg cu date clare din știință. Totuși, nu trebuie să uităm că știința evoluează constant. Apar mereu noi descoperiri și, în cazul schimbărilor climatice, încă știm foarte puțin. Încălzirea globală a fost mult mai rapidă decât am putut anticipa, ceea ce arată că sistemul climatic are procese pe care nu le înțelegem complet. Avem nevoie de mai multă cunoaștere și trebuie să acceptăm că știința nu e niciodată definitivă sau perfectă.

Privind relația inversă – cum politica influențează știința – un exemplu este Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC). Guvernele solicită oamenilor de știință să elaboreze rapoarte, iar acest proces îi motivează pe cercetători să aprofundeze și să îmbunătățească studiile privind clima. Funcționează în ambele sensuri: întreaga Convenție privind schimbările climatice se bazează pe știință, iar în cadrul ei există și un organism subsidiar care oferă consultanță științifică și tehnologică. Știința rămâne un element central în toate aceste discuții.

Tot mai mulți oameni de știință se implică. Vedem că la summituri climatice participă și multe companii, inclusiv firme de consultanță sau centre mici de cercetare, care încearcă să găsească soluții și să contribuie la rezolvarea problemelor. Există încă loc pentru știință în acest proces. Sigur, uneori cercetătorii se simt obosiți – muncesc mult și au impresia că nu se întâmplă nimic concret după munca lor. Dar fiecare contribuție contează.”

O schimbare bruscă spre verde poate afecta economiile

„Guvernele pot găsi un echilibru analizând unde se pierd locuri de muncă și unde pot fi create altele noi, astfel încât familiile afectate să nu-și piardă încrederea. E ușor să spui «să închidem toate minele de cărbune» sau «să oprim toate centralele pe cărbune», dar în realitate asta înseamnă oameni care rămân fără venit, fără perspectivă și care trebuie să se mute. De aceea, o întoarcere bruscă spre verde nu este soluția. Tranziția trebuie făcută prin politici care reduc emisiile, dar care implică și oamenii direct afectați.

Trebuie consultați actorii relevanți și ascultate preocupările celor vulnerabili. Dacă aceste temeri sunt ignorate, ele vor fi exploatate politic – și vom vedea ascensiunea forțelor de extremă dreapta, care resping complet dovezile științifice privind rolul uman în schimbările climatice.”

Criza climatică cere acțiune din partea tuturor

„Fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea, nu să caute mereu altcineva care «ar trebui să facă ceva». Trebuie să renunțăm la atitudinea «nu e treaba mea». Toți avem un rol. Putem începe prin a călători mai puțin cu avionul, prin a ne gândi mai atent la deplasările noastre. Nu toată lumea își permite o mașină electrică, dar fiecare poate face ceva concret.

În plus, mai ales în țările democratice, avem puterea de a influența direcția prin vot. Să alegem lideri care chiar se preocupă atât de oameni, cât și de economie – pentru că cele două nu pot fi separate.”

Ce înseamnă, în practică, tranziția justă și cum o putem măsura

„Tranziția justă înseamnă ritmul acțiunilor și modul în care reușim să facem schimbarea echitabilă. La nivel european există o platformă și un fond dedicat tranziției juste – Fondul pentru Tranziție Justă –// Mai multe, aici: ec.europa.eu // care sprijină regiunile nevoite să-și schimbe complet structura economică. Tranziția înseamnă o restructurare profundă: trebuie să producem energie, bunuri și servicii într-un mod diferit, să redesenăm procesele și, uneori, să renunțăm la anumite activități și să dezvoltăm altele noi. Asta presupune și schimbarea obiceiurilor noastre.

Fondul pentru Tranziție Justă are scopul de a reduce consecințele negative ale acestor transformări. El finanțează crearea de noi locuri de muncă, sprijină întreprinderile locale și programele de recalificare, astfel încât oamenii să poată dobândi competențe noi și să rămână activi în comunitățile lor.

Procesul este însă mai dificil în Europa Centrală și de Est. Studiile arată că regiunile miniere de aici sunt într-o situație mult mai grea decât, de exemplu, cele din Germania sau alte țări vest-europene. Este esențial ca economiile acestor state să continue să funcționeze bine și ca oamenii să poată trăi decent. Aceasta este o provocare suplimentară pe care tranziția trebuie să o rezolve.”

Ce pot învăța țările bogate de la cele mai mici sau cu resurse limitate

„În țările mici lucrurile se pot întâmpla mult mai repede, tocmai pentru că sunt mai ușor de administrat. Deciziile se iau mai rapid. De exemplu, Estonia a fost prima țară din lume care a instalat stații de încărcare pentru mașini electrice pe întreg teritoriul. Puțini știu acest lucru, dar e un exemplu bun despre cum o țară mică poate acționa eficient. Totuși, există și un risc – acela ca deciziile să fie luate «de sus în jos», fără consultare publică. Dar și reacțiile oamenilor sunt mai rapide, ceea ce poate fi un avantaj.

Un alt lucru valoros, mai ales în Estonia și în alte țări nordice sau din Europa Centrală, este ponderea mare a pădurilor. Dacă jumătate din suprafața țării este acoperită de păduri, e un lucru extraordinar și trebuie protejat. Pădurile oferă materiale regenerabile care pot înlocui plasticul, dar e nevoie de echilibru: trebuie să știm cât putem exploata fără să pierdem capacitatea pădurii de a absorbi dioxidul de carbon.

În plus, pădurile și solurile sunt ele însele afectate de schimbările climatice. Vedem secete, ierni mai calde și perioade în care rădăcinile copacilor se usucă din cauza lipsei de apă. Reîmpădurirea este importantă, dar nu e suficientă. Trebuie să ajutăm pădurile și terenurile să se adapteze, ca să poată continua să capteze carbon și, în același timp, să ofere resursele și ecosistemele de care depindem.”

Direcții de cercetare în economia climatică

„Cred că domeniul tranziției juste este cel mai important. Trebuie să înțelegem cum putem face tranziția echitabilă și acceptabilă pentru oameni, astfel încât aceștia să o susțină. Esențial este și rolul științelor sociale – cum implicăm comunitățile, cum creștem acceptarea măsurilor climatice. Aceste domenii, adesea considerate «secundare» față de științele exacte, devin tot mai relevante.

Problema climatică este deja bine definită: știm care sunt cauzele și, în mare parte, și consecințele. Întrebarea principală este cum o abordăm astfel încât încălzirea globală să rămână sub 2°C și, în același timp, oamenii să nu se simtă excluși din acest proces.”

Negocierile globale privind clima

„Dacă aș putea schimba un singur lucru la aceste negocieri aș modifica modul de luare a deciziilor. În prezent, Convenția privind schimbările climatice funcționează pe bază de consens, ceea ce înseamnă că se ajunge mereu la cel mai mic numitor comun – la minimul pe care toți îl pot accepta. Regulile de vot nici măcar nu au fost încă aprobate oficial, de aceea se numesc în continuare «reguli de procedură provizorii». Țările participante nu au reușit să se pună de acord asupra lor.”