Florin Stoican, activist de mediu: „Omul este cea mai mare amenințare pentru pădurile României” 29 min read

Consilier onorific al ministrei Mediului, Florin Stoican crede că prioritățile sunt: adoptarea legii ariilor naturale urbane, atingerea țintelor din Green Deal – 30% din teritoriu protejat, 10% cu protecție strictă – și extinderea protecției pădurilor virgine și periurbane.

România deține cele mai vaste păduri primare (virgine și vechi) din zona temperată a Europei, cu aproximativ 60.000 de hectare identificate și protejate, conform organizației WWF,// Detalii, aici: padurivirgine.ro // deși se estimează că există un număr mult mai mare de păduri potențial virgine care necesită protecție. 

În același timp, România se află printre cele mai poluate țări din Uniunea Europeană.// „State of Health in the EU Country Health Profile 2023”, theharrispoll.com // Potrivit Agenției Europene de Mediu, peste 23.000 de decese premature sunt atribuite anual poluării aerului, iar nivelurile de particule fine (PM2.5) depășesc frecvent recomandările OMS în marile orașe. Paradoxal, o țară cu un capital natural uriaș – păduri, munți, ape – continuă să piardă teren în fața defrișărilor, traficului intens și arderilor necontrolate. Potențialul ecologic al României rămâne, astfel, în contrast puternic cu realitatea poluării din zonele urbane.

Florin Stoican este geolog și conservaționist, președinte al Asociației Kogayon// Site oficial: kogayon.ro // și al Rețelei pentru Natură Urbană.// Site oficial: rnu.ro // A contribuit la înființarea Parcului Național Buila-Vânturarița –// Mai multe aici: ro.wikipedia.org // primul parc național creat la inițiativa cetățenilor – și a Parcului Natural Văcărești,// Site oficial: parculnaturalbucuresti.ro // primul parc natural urban din România. Este, de asemenea, unul dintre inițiatorii proiectului „Centura Verde a Bucureștiului”// Site oficial: centuraverde.ro // și consilier onorific al ministrei Mediului, Diana Buzoianu. Este implicat în politici de conservare și dezvoltare durabilă.

L-am întâlnit pe Florin Stoican cu ocazia Climate Change Summit,// Site oficial: climatechange-summit.org // care a avut loc între 20 și 25 octombrie, la Palatul Parlamentului și în mai multe locații din București și din țară. La evenimentul organizat de Social Innovation Solutions, împreună cu BRD Groupe Société Générale, Florin Stoican a vorbit despre rolul pădurilor în protejarea biodiversității și a resurselor de apă.

În interviul care urmează, am discutat despre cum pot colabora ONG-urile de mediu, despre legea ariilor naturale urbane, pădurile virgine, implicarea comunităților locale, pierderile economice cauzate de lipsa protecției forestiere și despre ce ar trebui să facă România pentru a-și atinge țintele de conservare până în 2032.

ONG-urile de mediu trebuie să lucreze împreună

„Noi activăm deja în domeniu și știm că mai sunt și alți colegi de breaslă care lucrează în diferite zone ale țării. Ne cunoaștem unii pe alții, dar am simțit lipsa unui eveniment care să adune cât mai mulți dintre cei care au activitate constantă, unii chiar de zeci de ani, cu rezultate notabile despre care, din păcate, nu află nici opinia publică, nici publicul larg. Vrem să-i aducem pe aceeași scenă pe cei care au un impact real și care ating cât mai multe dintre componentele dezvoltării durabile, pentru a-i face cunoscuți și pentru a crea legături între noi, astfel încât să putem face lucruri împreună.

În prezent lucrăm în două rețele reunite într-un program numit „Comunități rurale și urbane împreună pentru conservare și dezvoltare durabilă”. Una dintre ele este Rețeaua pentru Natură Urbană, care reunește 15 organizații din zece mari orașe ale României. Prin această rețea exportăm modelul Văcăreștiului în alte orașe și am propus Parlamentului o lege care să stabilească o nouă categorie de arie naturală urbană.

Cealaltă rețea este cea a geoparcurilor din România, formată din patru proiecte, fiecare susținut de mai multe instituții și organizații, pe care încercăm să le conectăm și să colaborăm între ele. În plus, lucrăm și cu alte organizații invitate, cum ar fi Conservation Carpathia, cu care avem proiecte și schimburi de experiență. Cu aproape toate organizațiile invitate am avut, dacă nu proiecte, cel puțin acțiuni comune și discuții care au dus la colaborări.”

Ce înseamnă, de fapt, dezvoltare durabilă

„Pentru noi, dezvoltarea durabilă înseamnă o evoluție care ține cont de resursele și patrimoniul local – natural și cultural – pe care le evaluează, le înțelege și le valorifică în mod inteligent. Scopul este să asigurăm bunăstarea și prosperitatea comunităților, dar și conservarea pe termen lung a acestor resurse.

Sunt trei componente principale pe care încercăm să le atingem prin activitățile noastre: conservarea patrimoniului, impactul social – prin sprijinirea comunităților locale și prin educație – și impactul economic, oferind oportunități de dezvoltare sustenabilă, bazate pe resursele locale.”

Mai mult batem pasul pe loc decât avansăm

„Mi-ar plăcea să vedem un impact mult mai mare din partea autorităților, similar cu cel pe care îl au organizațiile nonguvernamentale, dar la o scară națională. Suntem în urmă la multe capitole – educație, conservare, afaceri verzi, reciclare, reutilizarea materialelor, energie verde. Există inițiative punctuale, dar lipsește o strategie coerentă de conservare și dezvoltare durabilă. De exemplu, România nu are o strategie națională pentru biodiversitate și nici pentru ariile naturale protejate.

Instituția care se ocupa de administrarea acestor zone a fost recent comasată,// Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) a fost înființată în 2016 pentru a coordona administrarea și custodia ariilor naturale protejate din România, dar în 2023 a fost comasată cu Romsilva, printr-o decizie guvernamentală controversată. „Cu un sfert din teritoriu arie naturală protejată, România „contopește” agenția special creată cu vechea instituție. De ce?”, romania.europalibera.org // iar rețeaua de arii protejate funcționează fără coerență. Țintele asumate la nivelul Uniunii Europene sunt departe de a fi atinse, iar subiectul nici măcar nu este discutat suficient.

Mi-aș dori ca România să aibă o strategie de țară bazată pe ceea ce are mai valoros – patrimoniul natural și cultural – și să reușim să le folosim în beneficiul comunităților și al vizitatorilor. Țara noastră ar putea deveni o destinație turistică autentică, în care oamenii trăiesc din protejarea și valorificarea patrimoniului, nu doar se mândresc cu el la evenimente internaționale, în timp ce, acasă, fac prea puțin pentru a-l păstra.”

Legi mai bune sau corect aplicate?

„Cred că ambele variante sunt valabile. Avem legi bune, dar multe dintre ele rămân doar pe hârtie. Un exemplu este legea arborilor remarcabili,// Detalii, aici: legislatie.just.ro // pe care am promovat-o și la care am contribuit. Deși există de câțiva ani, nu are norme de aplicare, iar în teren, arborii valoroși sunt în continuare amenințați cu tăierea.

Pe de altă parte, există și goluri legislative. Legea ariilor naturale urbane,// Mai mult, aici: parculnaturalbucuresti.ro // de pildă, a fost propusă în urmă cu mai mulți ani, dar încă stagnează în Parlament. Ministerul Mediului a preluat o parte din propuneri într-o ordonanță de guvern aflată în dezbatere publică din februarie 2023, dar fără un rezultat concret până acum.

Cred că, în acest caz, a fost vorba mai degrabă de lipsă de voință politică. Politicienii au considerat subiectul prea sensibil pentru a-l aborda într-un context electoral, un «cartof fierbinte», cum se spune. Așa că proiectul a rămas blocat. Dacă s-a lovit ulterior de anumite interese, nu pot spune cu certitudine – ar fi doar speculații și prefer să nu le fac.

Așadar, este nevoie și de aplicarea corectă a legilor existente, și de îmbunătățirea cadrului legislativ acolo unde lipsesc reglementări clare.”

De ce mor copacii din orașe?

„Problema pornește adesea de la toaletările făcute haotic și invaziv, care duc în timp la uscarea lor. Mai există și o problemă de mentalitate: vrem spații verzi «cosmetizate», cu gazon perfect și pomi tunși la milimetru, în loc să le lăsăm să evolueze mai natural. 

Totuși, dacă ne referim la arborii din parcurile naturale și ariile protejate, lucrurile trebuie privite diferit. Acolo, natura trebuie lăsată să-și urmeze ciclurile fără intervenții agresive ale omului.

Există cazuri în toată Europa în care specialiștii au decis să nu intervină în astfel de situații, pentru că îndepărtarea arborilor uscați poate răspândi mai ușor infecțiile și poate întârzia refacerea ecosistemului chiar și cu o sută de ani. De aceea, aș privi cu prudență reportajele care pun accent doar pe imaginea unei păduri uscate. Uneori, ceea ce pare «urât» pentru ochiul uman este doar o etapă firească a regenerării naturale.”

CITEȘTE ȘI: Copaci tăiați după ureche. Orașele din România nu au o infrastructură verde, deși legea o cere

Tăierea arborilor urbani bolnavi, o misiune aproape imposibilă

„În același timp, știu că există o altă problemă: legislația actuală face foarte dificilă tăierea arborilor din oraș, chiar și atunci când devin un pericol real pentru oameni. E o lege gândită cu bune intenții, dar care complică lucrurile pentru cei care vor să acționeze corect, în timp ce pe cei care o încalcă oricum nu-i descurajează.

Ar trebui simplificate procedurile și create mecanisme clare pentru intervenții de urgență. Există deja tehnologii prin care se pot scana trunchiurile arborilor – ca o ecografie – pentru a evalua rapid starea lor. Cu ajutorul unor specialiști calificați, arboriști profesioniști, autoritățile ar putea decide corect unde trebuie intervenit. Din păcate, în multe locuri fie se taie fără discernământ, fie nu se intervine deloc, iar rezultatul este același: risc crescut pentru oameni și pierderea valorii arborilor din mediul urban.”

Ar ajuta și un registru verde actualizat

„Sunt orașe din România care nici măcar nu au un registru verde, deși ar trebui să fie obligatoriu. Aici vedem din nou cum o legislație care ar trebui să ajute ajunge uneori să încurce. În prezent, toate localitățile sunt obligate prin lege să aibă un registru al spațiilor verzi, inclusiv cele rurale. Uneori îi poți înțelege pe primarii care spun: «Dar 90% din teritoriul localității mele este pădure, de ce trebuie să fac un astfel de registru doar ca să pot accesa o finanțare?». Cred că, în unele cazuri, cerințele sunt exagerate, în timp ce acolo unde ar fi cu adevărat nevoie de astfel de instrumente, nu se acordă suficientă importanță.”

Omul, cea mai mare amenințare pentru pădurile României

„Trebuie să ne amintim mereu că pădurea nu are nevoie de om, ci omul are nevoie de pădure. Cea mai mare amenințare este lăcomia umană. În momentul în care cineva extrage mai mult decât poate pădurea să regenereze, apar dezechilibre majore. La asta se adaugă și efectele schimbărilor climatice, pentru care nu suntem deloc pregătiți. În România se vorbește prea puțin despre adaptarea speciilor și despre modul în care pădurile reacționează la noile condiții climatice. Avem nevoie de studii serioase, realizate de institute și universități, privind reziliența speciilor, migrarea lor pe altitudine sau pe latitudine și adaptarea pădurilor la noile realități.

Problema este că lucrăm încă după norme tehnice vechi, din anii 1960-1970, inclusiv în privința împăduririlor. Aceste reguli nu mai corespund contextului actual, iar aplicarea lor duce uneori la risipă de bani și chiar la efecte inverse – adică în loc să refacem pădurile, contribuim la accentuarea dezechilibrelor.”

Păduri virgine, lăsate în voia sorții

„În domeniul forestier există un sistem modern, numit SUMAL – sistemul de urmărire a masei lemnoase – considerat la nivel european un program avangardist. Problema este că nu este folosit la adevărata lui capacitate. El colectează o cantitate uriașă de date, dar acestea nu sunt valorificate suficient: nu vedem rapoarte centralizate care să arate clar starea pădurilor, nivelul exploatărilor sau al tăierilor ilegale. Nici pentru planificare strategică pe termen lung nu este folosit, deși ar putea ajuta enorm la adaptarea pădurilor la schimbările climatice și la provocările viitorului.

În prezent, România are aproximativ 80.000 de hectare înscrise în Catalogul Național al Pădurilor Virgine. Din păcate, catalogul nu a mai fost actualizat de mult, deși există multe alte suprafețe validate de autorități ca păduri virgine sau cvasi-virgine care nu au fost incluse, deci nu beneficiază de protecție legală. Mai sunt și păduri care nu au fost încă evaluate sau care au fost descalificate din criteriile stricte de păduri virgine, dar au o valoare naturală uriașă. Sunt păduri seculare, abia atinse de om, care ar trebui protejate cel puțin parțial.”

Resurse prost exploatate

„Noi încercăm însă să explicăm publicului de ce aceste păduri sunt vitale, mai ales în contextul schimbărilor climatice. În Parcul Național Buila-Vânturarița, de exemplu, am reușit să includem 1.302 hectare de păduri virgine în catalog, după studii și demersuri proprii. Le explicăm oamenilor că aceste păduri reglează cantitatea și calitatea apelor subterane – Buila-Vânturarița este, de fapt, o sursă importantă de apă pentru comunitățile din zonă.

Pe măsură ce discuțiile despre raționalizarea apei și secetă devin tot mai frecvente, oamenii încep să înțeleagă rolul real al acestor păduri. Ele nu sunt doar un simbol al naturii neatinse, ci contribuie concret la sechestrarea carbonului, la emisia de oxigen, la retenția apei și la prevenirea viiturilor – toate procese esențiale pentru echilibrul climatic și pentru viața comunităților.”

Cum pot fi implicate comunitățile locale

„Primul pas este să le explicăm oamenilor valoarea reală a acestor păduri. Dacă nu înțeleg beneficiile pe termen lung – atât cele intangibile, cât și cele economice – vor continua să vadă pădurea doar ca pe o resursă de lemn. Odată ce află că pădurea poate aduce prosperitate prin activități precum ecoturismul, creditele de carbon sau alte inițiative locale, încep să o privească altfel.

Când oamenii percep cu adevărat valoarea patrimoniului natural, ajung să-l protejeze din proprie inițiativă. Devine o formă de custodie civică: nu mai e nevoie de constrângeri sau controale, pentru că pădurea devine pentru ei un activ esențial al comunității. Aici ar trebui să investim – în educație, în conștientizare, în legătura directă dintre bunăstarea oamenilor și sănătatea naturii.

Statul român s-a mulțumit, de multe ori, să declare arii protejate și păduri virgine, să adopte legi și să creeze instituții care, teoretic, se ocupă de ele. Dar oamenii întreabă firesc: «Eu ce câștig din existența acestor zone?».

Cei care au pensiuni turistice încep să înțeleagă, pentru că văd cum turiștii vin să descopere pădurile virgine, animalele sălbatice și peisajele neatinse. Însă locuitorul de rând, care nu trăiește din turism, trebuie și el să conștientizeze beneficiile – de la calitatea aerului și a apei, până la protecția împotriva viiturilor sau a secetei. Altfel, riscul este să rămână indiferent sau chiar ostil față de aceste arii protejate.”

României îi place să piardă

„Sunt multe calcule care arată că pierderile se ridică la miliarde de euro pentru că România nu are grijă cum ar trebui de pădurile sale. Aceste sume se pot cuantifica prin pagubele produse de calamități – viituri, alunecări de teren, secetă sau incendii – evenimente în care lipsa pădurilor sau intervențiile greșite au avut un rol major.

Fiecare astfel de pagubă are o componentă legată de degradarea pădurilor. Pe termen lung, aceste pierderi se măsoară în generații. În schimb, studiile arată clar că un leu investit în conservarea naturii aduce un beneficiu de zece până la 100 de ori mai mare pentru comunitate. Investițiile în natură sunt, de fapt, cele mai rentabile pe termen lung – mai profitabile, glumind puțin, chiar și decât activitățile mafiote.”

Un mesaj pentru ministra mediului

„Principalele priorități sunt legate de conservarea naturii. Ministerul are, desigur, multe alte responsabilități, dar eu mă refer la cele care țin direct de protejarea mediului.

Prima ar fi adoptarea legii privind ariile naturale urbane. A doua – atingerea țintelor din Green Deal, adică protejarea a 30% din suprafața țării și asigurarea unei protecții stricte pentru cel puțin 10% din teritoriu. Iar a treia – extinderea protecției asupra pădurilor virgine, periurbane și a celor importante pentru habitatele și speciile periclitate. Lista ar putea continua, dar aceste măsuri sunt cele mai urgente.

Trebuie să reușim până în 2032 să atingem aceste ținte. E obligatoriu. Totul depinde de noi, de toți cei implicați. Ca societate civilă, încercăm să tragem de mânecă autoritățile să acționeze din timp, nu să aștepte din nou un ciclu electoral și să încerce să rezolve totul în grabă, cu câteva luni înainte de termen.”