Sean Gallup/Getty Images
Marile puteri, micile promisiuni: adevărul nedeclarat al COP2929 min read
COP29, găzduit în Azerbaidjan, a pus în lumină contradicțiile dintre ambițiile declarate și compromisurile politice. Deși au fost stabilite noi reguli pentru piețele de carbon și creșteri modeste în finanțarea climatică, multe dintre rezultate au fost criticate ca fiind insuficiente.
Într-o dimineață răcoroasă de noiembrie, în Baku, capitala Azerbaidjanului, liderii mondiali și-au strâns mâinile, în timp ce aplauzele răsunau în sala mare a negocierilor.
Însă ecourile acestor aplauze nu puteau masca ezitarea, compromisurile și ambițiile sfâșiate care au definit, din perspectiva unor voci, cea de-a 29-a conferință privind schimbările climatice.
Acest summit nu a fost doar un exercițiu diplomatic, ci un test al voinței umanității de a face față uneia dintre cele mai mari provocări existențiale: schimbările climatice.
Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice din 2024/Conferința Părților privind schimbările climatice // „UN Climate Change Conference Baku – November 2024”, unfccc.int // desfășurată între 11 și 22 noiembrie la Baku, Azerbaidjan, a reunit aproape 200 de părți (state) pentru a discuta măsuri urgente în combaterea // „COP29 Outcomes: Reversal of hard-won gains creates an opportunity for the private sector to step up and lead”, seforall.org //
Deși evenimentul a oferit câteva soluții notabile, precum acordul de // „COP29 ends with compromise on climate financing”, wmo.int // și reglementările // „COP29 achieves full operationalisation of Article 6 of Paris Agreement – Unlocks International Carbon Markets”, cop29.az // el a fost marcat de critici puternice și de un sentiment general de insuficiență în fața crizei climatice globale.
Un punct de răscruce climatic în inima petrolieră a Azerbaidjanului, într-un context geopolitic agitat
COP29 s-a desfășurat într-un cadru geopolitic complicat, marcat de crize globale și tensiuni politice. Alegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite, un cunoscut negaționist al schimbărilor climatice, a generat o undă de șoc în rândul delegațiilor, sentiment resimțit și la nivelul deciziilor.
Ca al doilea mare emițător de gaze cu efect de seră din lume, SUA joacă un rol critic în negocierile climatice (sau juca). Reacțiile au oscilat între temerea că SUA se va retrage din nou din // „President Trump Announces Withdrawal From Paris Agreement”, climate.law.columbia.edu // și speranța că alte puteri globale, precum Uniunea Europeană sau China, vor umple golul lăsat de absența lor din leadership-ul climatic.
Pe fundalul acestui climat politic tensionat, Azerbaidjanul – o națiune puternic dependentă de petrol și gaze – a oferit o scenă ironic simbolică pentru dezbaterile climatice. Alegerea acestei țări ca gazdă a fost criticată pe larg, ridicând întrebări despre angajamentul real al comunității internaționale față de tranziția energetică.
CITEȘTE ȘI: COP29: Schimbările climatice, apă de ploaie pentru liderii politici
Un incident semnificativ a afectat percepția publică asupra integrității negocierilor de la COP29, după ce Elnur Soltanov, director executiv al conferinței și ministru adjunct al energiei din Azerbaidjan, a fost surprins într-o înregistrare discutând despre încheierea unor acorduri legate de combustibili fosili în timpul summitului.
Episodul a ridicat întrebări serioase privind respectarea principiilor etice ale conferinței, mai ales în contextul angajamentelor asumate de COP29 pentru accelerarea tranziției către surse regenerabile de energie și reducerea utilizării combustibililor fosili.
Dezvăluirea a atras reacții critice din partea delegațiilor internaționale și a organizațiilor de mediu, care au subliniat impactul negativ al unor astfel de practici asupra eforturilor globale de combatere a // „COP29 is for oil deals”, globalwitness.org //
Felul în care sunt alese țările gazdă ale COP
Grupurile regionale ONU selectează // „Selection of the host country of the Board”, unfccc.int (PDF) // pentru conferința climatică (COP) printr-un proces ciclic care asigură reprezentarea echitabilă. Membrii grupurilor geografice – Africa, Asia-Pacific, Europa de Est, America Latină și Caraibe, Europa de Vest și alte state – nominalizează și propun țări.
Odată selectată, țara candidată transmite oficial oferta Secretariatului UNFCCC. Conferința COP validează propunerea, urmând ca experții să verifice capacitățile logistice, tehnice și financiare ale țării gazdă. Sistemul de rotație promite că fiecare regiune geografică va avea șansa de a găzdui acest important eveniment internațional.
Principalul obiectiv este menținerea unui dialog global echitabil, permitând diferitelor zone ale lumii să contribuie direct la procesul decizional internațional privind schimbările climatice.
Un nou obiectiv financiar: ambiție sau iluzie?
Un rezultat semnificativ al COP29 a fost acordul privind finanțarea climatică: creșterea contribuției anuale pentru țările în curs de dezvoltare de la 100 de miliarde de dolari la 300 de miliarde de dolari // „Developing nations blast $300 billion COP29 climate deal as insufficient”, reuters.com // Simon Stiell, Secretarul Executiv al ONU pentru Climă, a descris acest acord drept „o poliță de asigurare pentru umanitate”. În discursul său emoționant de la închiderea conferinței, el a declarat: „Acest acord funcționează doar dacă primele sunt plătite integral și la timp.”
Deși ambițios la prima vedere, // Cunoscut oficial drept Noul Obiectiv Colectiv Cuantificat privind Finanțarea Climatică (NCQG), acesta a fost convenit după două săptămâni de negocieri intense și câțiva ani de pregătire, într-un proces care impune ca toate națiunile să fie de acord în unanimitate cu fiecare cuvânt al acordului. // a fost rapid criticat. Experții au subliniat că suma rămâne mult sub necesarul real, estimat la 1,3 trilioane de dolari anual. „300 de miliarde până în 2035 este o glumă,” a declarat Lidy Nacpil, Philippines Climate Envoy , exprimând nemulțumirea generală a // „Poor nations say $300B pledge agreed at COP29 is way less than they need | Al Jazeera Newsfeed”, youtube.com //
Organizațiile de mediu și reprezentanții țărilor cel mai puțin dezvoltate au criticat dur ținta financiară adoptată la COP29, considerând-o insuficientă în raport cu nevoile reale. CAN Europe a descris acordul drept un „vid periculos”, iar activiștii au avertizat că acest compromis subminează încrederea în procesul global de negocieri climatice. Pe baza // „A new climate finance goal is on the horizon. How can developing countries benefit?”, unctad.org // s-a subliniat necesitatea unei finanțări publice de peste un trilion de dolari anual, pledând pentru o tranziție de la „miliarde la trilioane” pentru a face față provocărilor // „A dangerous void: The EU and rich countries fail to deliver for the most vulnerable at COP29”, caneurope.org //
Europa, între leadership și prudență
Într-un context bugetar tot mai restrictiv, marcat de necesitatea de a finanța propriile procese de decarbonizare și de a face față consecințelor războiului din Ucraina, europenii – principalii furnizori de finanțare climatică la nivel global – s-au confruntat cu limite politice care i-au împiedicat să adopte angajamente mai ambițioase. Mandatul lor, influențat de constrângerile guvernelor naționale, nu le-a permis să răspundă așteptărilor ridicate ale țărilor în curs de dezvoltare.
Uniunea Europeană a jucat un rol ambivalent la COP29. Pe de o parte, a fost unul dintre susținătorii principali ai creșterii finanțării climatice, iar comisarul european pentru climă, Wopke Hoekstra, a descris acordul drept „un început al unei noi ere pentru // Detalii, pe LinkedIn: linkedin.com //
Pe de altă parte, UE a evitat să își asume angajamente financiare mai mari, concentrându-se pe solicitarea contribuțiilor voluntare din partea altor economii puternice, precum China.
Germania, prin vocea ministrului de externe Annalena Baerbock, a apărat acordul, spunând că este „o abordare realistă care livrează rezultate // „Statement by Foreign Minister Baerbock during the Final Plenary Segment of the 29th World Climate Conference (“COP29”)”, auswaertiges-amt.de //
Totuși, scepticismul rămâne profund, în special în rândul statelor insulare și al țărilor din Sudul Global, care sunt cele mai afectate de schimbările climatice.
Europa se găsește tot mai izolată în procesul Acordului de la Paris, fiind principalul contribuitor al finanțării climatice globale, alături de Japonia, Australia și Canada, în urma retragerii Statelor Unite.
În 2023, Europa a mobilizat 28,6 miliarde de euro în // „Team Europe’s contribution to global climate finance 2013-2023”, climate.ec.europa.eu // și 7,2 miliarde de euro din surse private. La COP29, Uniunea Europeană și-a exprimat frustrarea față de lipsa implicării poluatorilor emergenți majori, // Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG): Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. //
Conform Acordului de la Paris, China nu este clasificată drept țară dezvoltată, o poziție din ce în ce mai dificil de justificat, având în vedere că este cel mai mare emițător global și al doilea cel mai mare poluator istoric. Această poziție a fost criticată inclusiv de unele țări în curs de dezvoltare.
Totuși, în cadrul negocierilor climatice, structura actuală nu pune în pericol poziția Chinei, iar riscul unei a doua retrageri a SUA din Acord Paris face ca Europa să fie reticentă în a exercita presiuni suplimentare // „China Is Providing Billions in Climate Finance to Developing Countries”, wri.org //
Un pas înainte pentru piețele de carbon
Adoptarea regulilor pentru piețele de carbon, reglementate de Articolul 6 din // „COP29 achieves full operationalisation of Article 6 of Paris Agreement – Unlocks International Carbon Markets”, cop29.az // la COP29, marchează un moment de răscruce în eforturile globale de combatere a schimbărilor climatice. După nouă ani de negocieri complexe, comunitatea internațională a reușit să configureze un cadru operațional care promite să transforme finanțarea climatică.
Articolul 6.2 este unul crucial și aduce clarificări tehnice esențiale privind procedurile de revocare a autorizațiilor, standardizarea înregistrărilor tranzacțiilor și mecanisme îmbunătățite de raportare.
Obiectivul principal este construirea încrederii, inclusiv credibilității, actorilor de piață și facilitarea investițiilor private în proiecte de decarbonizare, reducând presiunea asupra finanțării publice.
// „Key Standards for UN Carbon Market Finalized Ahead of COP29”, unfccc.int // a stabilit standarde pentru metodologiile și proiectele de eliminare a carbonului, un subiect extrem de controversat, precum și linii directoare pentru tranziția mecanismelor existente, cum ar fi // „The Clean Development Mechanism”, unfccc.int //
Integrarea treptată a metodologiilor și infrastructurii piețelor voluntare în acest cadru poate spori eficiența și extinderea acestor mecanisme, oferind o oportunitate reală de mobilizare a capitalului privat și de accelerare a tranziției către neutralitatea carbonului.
Pe scurt, o componentă care stabilește standarde metodologice pentru proiectele de eliminare a carbonului, oferă linii directoare pentru tranziția spre „verde” ale mecanismelor existente și deschide calea integrării piețelor voluntare într-un cadru unitar.
Sistemele actuale se confruntă cu o serie de provocări structurale persistente, care afectează eficiența și credibilitatea acestora. Printre cele mai semnificative deficiențe se numără problemele de guvernanță. Absența unor mecanisme clare de sancționare lasă loc manipulării sistemului și perpetuează lipsa de consecințe pentru neconformitate. Această slăbiciune ridică riscuri majore pentru integritatea generală a proceselor.
Pe lângă aceste deficiențe, există limitări metodologice importante. Standardele neuniforme de cuantificare a creditelor creează inconsistențe, complicând eforturile de garantare a integrității tranzacțiilor. În plus, aceste limitări reduc potențialul de construire a unei credibilități investiționale solide, esențială pentru atragerea sprijinului pe termen lung.
Problemele de calitate agravează situația. Tranziția netransparentă a proiectelor din cadrul mecanismului CDM (Clean Development Mechanism) riscă să perpetueze metodologii depășite, ceea ce pune în pericol eficacitatea inițiativelor viitoare. Este urgent să se implementeze verificări riguroase și transparente pentru a asigura actualizarea standardelor și pentru a evita perpetuarea practicilor ineficiente.
Provocări și vulnerabilități persistente
Progresele în reducerea emisiilor vin la pachet cu probleme care pot da peste cap eficiența mecanismelor adoptate.
Un mare minus este lipsa sancțiunilor clare. Reglementările pentru tranzacționarea emisiilor descentralizate, sub Articolul 6.2, nu prevăd penalizări serioase pentru cei care nu respectă regulile. Asta lasă loc de „ocoliri creative” și riscă să slăbească tot sistemul.
Altă problemă e lipsa unor metode standard pentru a calcula creditele de carbon. Fără un mod clar și unic de a face asta, încrederea în piață are de suferit, iar integritatea tranzacțiilor scade.
Mai apare și discuția despre calitatea creditelor de carbon. Proiectele controversate transferate din vechiul mecanism CDM fără verificări riguroase ridică semne de întrebare și pot afecta credibilitatea pieței.
La final, întârzierea cu care se publică informațiile despre creditele aprobate complică și mai mult lucrurile. Fără transparență, e greu să monitorizezi corect și să menții încrederea în mecanism.
Deși apropierea dintre piețele voluntare și cele de conformitate poate atrage investiții private serioase, totul depinde de cât de bine sunt aplicate regulile și de existența unor mecanisme clare de control și sancționare. Fără soluții reale pentru problemele actuale, progresele discutate la COP29 riscă să rămână doar pe hârtie, iar piețele de carbon să devină mai mult un simbol decât un instrument util.
COP30 în Brazilia și faza de implementare
În timp ce pentru țările cele mai sărace, dezbaterile de la Baku privind finanțarea climatică au fost cruciale, pentru marile puteri – conduse de China, Europa și Statele Unite – acestea au avut o importanță politică secundară.
Atitudinea acestora a fost evidentă prin absența // „‘A total waste of time’: The world leaders shunning COP29 over political spats and lost confidence”, euronews.com // a șefilor de stat la COP29 și prin semnalele minimale transmise de la summitul G20, desfășurat în paralel la Rio, care a eclipsat în mare parte problemele discutate la Baku.
Mai presus de problema finanțării, discuțiile politice din culise au fost dominate de implicațiile retragerii iminente a SUA din Acordul de la Paris și de pregătirile pentru COP30, care va avea loc în Brazilia. Această conferință, considerată una dintre cele mai importante de la Paris încoace, marchează un moment de cotitură: fiecare stat va trebui să prezinte o nouă // Uniunea Europeană depune o contribuție națională determinată (NDC) în comun, care acoperă toate statele membre, inclusiv România. // cu termen limită pentru depunere: // „COP29: What are NDCs and why do they matter?”, weforum.org // consolidându-și angajamentele de reducere a emisiilor și accelerare a tranziției energetice.
O nouă-veche etapă: implementarea
COP30 promite să deschidă o fază de „implementare” a obiectivelor, ceea ce ar putea schimba semnificativ dinamica acestor summituri. Dacă până acum accentul s-a pus pe stabilirea de angajamente și negocieri diplomatice, provocarea următoare va fi formalizarea acestor angajamente și demonstrarea progreselor concrete.
Această tranziție de la promisiuni la acțiuni efective va redefini atât rolul acestor conferințe, cât și impactul lor asupra crizei climatice globale. COP30 va fi astfel un test de maturitate pentru comunitatea internațională: statele nu doar că vor trebui să se angajeze la obiective mai ambițioase, ci să arate că ele sunt realizabile, prin implementări tangibile și măsurabile.
Provocările COP30
La COP30, provocările sunt mari și clar trasate. Fiecare țară trebuie să vină cu planuri climatice (NDC-uri) mai clare și ambițioase, care să arate că ia în serios tranziția spre energie curată. Nu mai e loc de promisiuni vagi – lumea vrea să vadă acțiuni concrete și voință politică reală.
De asemenea, începerea implementării măsurilor aduce cu sine nevoia de transparență totală și un sistem strict de monitorizare. Fără un mecanism solid care să urmărească progresul, există riscul ca multe angajamente să rămână doar pe hârtie.
Și, desigur, marii poluatori, precum China și alte economii emergente, sunt în centrul atenției. Toți ochii vor fi pe ei, lumea așteaptă să-și asume responsabilități mai mari și să contribuie semnificativ la reducerea emisiilor globale. Comunitatea internațională vrea fapte, nu scuze.
2025: un un alt an decisiv
COP30 se va desfășura în Brazilia, între 10 și 21 noiembrie 2025, în orașul Belem.
„Acesta nu este momentul pentru tururi de victorie”, declara Simon Stiell. „Trebuie să ne fixăm obiectivele și să ne intensificăm eforturile”. COP30, găzduită de Brazilia, promite să fie mai mult decât o conferință, va fi un punct de referință în lupta împotriva schimbărilor climatice, poate la fel de importantă ca Paris.
Într-o lume în care efectele încălzirii globale devin tot mai evidente, succesul acestei conferințe va depinde de abilitatea statelor de a transforma discuțiile în acțiuni și de a arăta lumii că tranziția către un viitor sustenabil este nu doar posibilă, ci o prioritate.
