Muștele răspândesc boli, dar pot și rezolva crime22 min read

O pereche de muște poate avea, în doar câteva luni, trilioane de urmași. Sunt peste tot, văd în toate direcțiile și transmit zeci de boli periculoase. Dar larvele lor joacă și un rol important în descompunerea deșeurilor și chiar în rezolvarea crimelor, ajutând criminaliștii să determine timpul scurs de la deces.

Ordinul Diptera cuprinde, poate, cele mai antipatice insecte cunoscute de om: muștele, țânțarii și tăunii. Denumirea ordinului provine din alăturarea a doi termeni: di, care se referă la numărul doi și pteron, care se referă la aripă, adică două aripi. 

Cu toate că aceste insecte au patru aripi, doar două sunt funcționale, iar alte două, subdezvoltate, numite haltere sau balansiere, au rol în menținerea echilibrului în timpul zborului.  

Există sute de mii de specii de diptere pe Pământ// „There are more than 110,000 fly species buzzing around the planet – from fruit flies to house flies to flesh flies – each with their own habits and habitats”, raid.com // care se bucură de viață chiar și în regiuni extreme, ca zonele subarctice sau munții înalți.

Ele au corpul moale, alcătuit din cap, torace și abdomen, cu lungimi ce pot varia de la un pic mai mult de un milimetru până la șapte centimetri, iar aparatul bucal este adaptat pentru lins și supt sau pentru înțepat și supt. Ca orice insecte, au trei perechi de picioare. 

Dipterele aparțin Supraordinului Panorpida și se presupune că au evoluat dintr-un strămoș ce prefera ca mediu de dezvoltare mușchii. 

CITEȘTE ȘI: Mușchii – primele plante terestre, pansamente naturale în Primul Război Mondial

Fosile ale unor exemplare cu patru aripi asemănătoare cu niște țânțari au fost descoperite în depozite din Permian, de acum aproximativ 299-251 de milioane de ani. Dimensiunile fosilelor descoperite de-a lungul timpului au o lungime de aproximativ 8 milimetri.

Cine bâzâie în zonele urbane?

Printre diptere se regăsesc câteva specii de muște care s-au adaptat foarte bine și în zonele mai poluate și zgomotoase, cum sunt orașele.

Cele mai des întâlnite specii de muște sunt Musca domestica și Calliphora vicina. Prima este musca de casă. Originară din Asia Centrală, populează în prezent toate continentele (cu excepția Antarcticii) și se adaptează cu ușurință în medii cu climă variată, de la tropicală la temperată. Specia este prezentă în apropierea oricărei așezări omenești, rurale sau urbane, și se hrănește cu resturi alimentare și fecale. 

Această muscă are o metamorfoză completă – trece prin stadiile de ou, larvă (vierme), pupă și adult. Larvele și pupele supraviețuiesc peste iarnă îngropate în bălegar sau în resturi menajere care favorizează supraviețuirea.// „Larvicide Resistance in Musca domestica (Diptera: Muscidae) Populations in Denmark and Establishment of Resistant Laboratory Strains Get access Arrow”, academic.oup.com // 

Larve. Foto: Science Photo Library via Getty Images

Căldura verii este propice dezvoltării, un ciclu de dezvoltare complet fiind încheiat în șapte-zece zile. Cu toate acestea, atunci când condițiile nu sunt optime, un ciclu de viață poate dura chiar și două luni. Anual, se pot succede 10-12 generații în zonele temperate, pe când în cele tropicale și subtropicale numărul acestora poate trece de douăzeci.

Stadii de dezvoltare, preferințe de mediu și tip de hrană

Ouăle, fiecare cu o lungime de aproximativ un milimetru, sunt depuse în mai multe grămăjoare de câte 75-150. Dimensiunea pontei poate ajunge la 500 de ouă în timpul vieții unei muște. Temperatura ideală pentru producerea unui număr mare de ouă variază între 25 și 30°C. Acestea trebuie să rămână umede pentru ca larvele să se poată dezvolta. De obicei, mai multe muște depun ouă în același spațiu, ceea ce duce la apariția unui număr mare de larve și pupe.

Larva eclozează din ou după 8-20 de ore. Viermii încep să se hrănească imediat după ecloziune, cu tot ce găsesc prin preajmă. Dimensiunea inițială a larvei poate fi de trei până la nouă milimetri lungime. Ele sunt de culoare crem, cilindrice și au capul ascuțit, prevăzut cu o pereche de „cârlige” de culoare închisă, cu rol în mestecarea hranei. Odată ce ajung la stadiul complet de creștere, au de la șapte la doisprezece milimetri și un tegument lucios.// „Calliphora vicina (Diptera: Calliphoridae): Growth rates, body length differences, and implications for the minimum post-mortem interval estimation”, ri.conicet.gov.ar //

Rata de supraviețuire este cu atât mai mare cu cât larvele sunt înconjurate de cât mai mult bălegar, la temperaturi cuprinse între 17 și 32°C, deși temperatura optimă pentru dezvoltare este între 35 și 38°C. La temperatură ideală, larvele își completează acest stadiu în treisprezece zile, dar au nevoie de 14-30 de zile de dezvoltare, la temperaturi de 12-17°C.

Mediile bogate în nutrienți, cum este bălegarul, sunt excelente pentru dezvoltarea larvelor. De fapt, nu este nevoie decât de o cantitate foarte mică de bălegar pentru completarea stadiului larvar, iar când viermele ajunge la maturitate, se poate târî până la 15 metri, în căutarea unui loc uscat și răcoros, în care să treacă la stadiul de pupă.

Pupa are o lungime de aproximativ 8 milimetri, formă ovală, rotunjită la capete, cu o membrană protectoare formată din cel mai recent strat de tegument al larvei, a cărei culoare poate varia de la galben, roșu, maro, până la negru, pe măsură ce pupa evoluează către stadiul final. 

Tranziția completă de la pupă la musca adultă este de două-șase zile, la temperaturi cuprinse între 32 și 37°C. Dacă, însă, temperaturile sunt mai scăzute, de aproximativ 14°C, numărul de zile poate varia de la 17 până la 27.

Foto: Cyprus/Getty Images

Adulții se pot reproduce încă din primele zile de viață

Adultul iese din pupă printr-o parte a acesteia unde se formează o umflătură (veziculă), pe care o sparge cu capul. În acest stadiu are aproximativ 6-7 milimetri lungime, femelele fiind un pic mai mari decât masculii. Sexele pot fi diferențiate prin observarea distanței dintre ochi, mai mare la femele. La Musca domestica, ochii sunt roșiatici, pe torace pot fi observate patru dungi negre înguste, iar abdomenul este gri.

Adulții trăiesc până la 15-25 de zile, dar în cazuri speciale pot supraviețui și două luni. Fără mâncare, trăiesc doar două-trei zile. Longevitatea este influențată de alimentație, în special de prezența zahărului în dietă.// „Evaluating the Biological Cycle and Reproductive and Population Parameters of Calliphora vicina (Diptera: Calliphoridae) Reared on Three Different Diets Get access Arrow”, academic.oup.com //

Chiar dacă au acces la bălegar, acesta nu este un factor care le influențează longevitatea și, spre deosebire de stadiile anterioare, muștele preferă și trăiesc mai mult timp în spații răcoroase.

După doar câteva zile de la atingerea maturității musca se poate reproduce, însă are nevoie de hrană înainte de copulație, care poate dura între două și cincisprezece minute. 

Ouăle sunt depuse după patru-douăzeci de zile de la copulație. Femelele au nevoie de proteine în alimentație ca să producă ouă, iar bălegarul nu este varianta optimă de hrană pentru acest lucru. Ele nu pot mesteca, astfel încât folosesc anumite enzime digestive care lichefiază hrana solidă, pentru a putea fi consumată. Datorită acestei hrane lichide, care trece rapid prin sistemul digestiv, muștele defechează foarte des, chiar de fiecare dată când aterizează pe ceva, inclusiv pe mâncarea pe care urmează să o consume.

În altă ordine de idei, dacă muștele și-ar atinge potențialul în reproducere, după calculele specialiștilor, o pereche de muște care ar începe procesul de reproducere în aprilie ar putea avea până în august aproximativ 191.010.000.000.000.000.000 (191,01 trilioane de trilioane) de urmași.// „10 interesting facts about flies”,  westernexterminator.com //

Calliphora vicina, musca de carne. Foto: Christina Bollen/Getty Images

Cea de-a doua specie foarte des întâlnită în comunitățile umane este Calliphora vicina, musca de carne, datorită preferințelor sale pentru cadavre, în special de porumbei și rozătoare, precum șoarecii și șobolanii. 

Deși anatomia lor este asemănătoare cu cea a muștei de casă, corpul este mai robust, acoperit de perișori, și are o culoare metalică, albastru-verzuie, iar ochii sunt de culoare brună. Lungimea corpului este de aproximativ 1,5 centimetri. O altă particularitate a acestor muște este că bâzâie în timpul zborului.

Ciclul de viață la specia Calliphora vicina este complet, incluzând cele patru stadii: ou, larvă, pupă și adult. Femelele depun ouăle pe carne (cadavre) sau deșeuri alimentare. Dezvoltarea este aproape identică cu cea a speciei Musca domestica. Totuși, ele preferă habitatele umbroase și răcoroase, în defavoarea celor călduroase și luminoase, tocmai de aceea le poți întâlni deseori și în timpul iernii.

O specie și zeci de boli

Muștele sunt insecte diurne, inactive la întuneric. Deși nu mușcă, controlul populațiilor este esențial pentru sănătatea umană și pentru confort. Cel mai nociv lucru pe care muștele îl pot face, pe lângă disconfortul pe care îl produc oamenilor și animalelor, este transmiterea de patogeni ca virusuri, bacterii, fungi, protozoare și nematode, pe care le pot colecta cu aparatul bucal din gunoaie, canalizări și alte surse de contaminare și apoi transfera oamenilor prin regurgitare, defecație sau prin membrele sale contaminate. Cel mai periculos caz este contaminarea alimentelor care nu sunt supuse procesului de gătire.

Printre bacteriile pe care le transmit se numără Salmonella sp., Shigella sp., Campylobacter sp., Escherichia sp., Enterococcus sp., Chlamydia sp. și multe alte specii care provoacă probleme de sănătate. Diarea, dizenteria, febra tifoidă, tuberculoza, holera, lepra, antraxul, tularemia, poliomielita, paraziții intestinali sunt numai câteva dintre afecțiunile pe care muștele le transmit zilnic.

Simple prin anatomie, dar cu avantaje care le ajută în supraviețuire

Există câteva curiozități despre aceste nesuferite insecte, pe lângă lucrurile îngrijorătoare menționate anterior. Astfel, muștele au „senzori” de gust pe piciorușe (structuri specializate în detectarea stimulilor gustativi) care le ajută să aleagă hrana și în funcție de cât de delicioasă este. 

De asemenea, ele pot merge pe orice suprafață înclinată (pe pereți sau tavan), datorită unor „perișori” ce produc o substanță lipicioasă, alcătuită în principal din glucide și lipide, care le conferă excelente abilități de prindere.// „The phospholipids of the housefly, Musca domestica”, pmc.ncbi.nlm.nih.gov // 

Foto: shutterexperiments.com via Getty Images

Ochii lor compuși le oferă o capacitate de a vedea totul în jurul lor, la 360 de grade. O muscă te poate vedea din orice unghi și de aceea sunt atât de agile atunci când te străduiești să le prinzi. În timp ce oamenii procesează aproximativ 60 de imagini pe secundă, muștele procesează în jur de 250.

Există și avantaje pe care muștele le pot oferi comunităților de oameni. Specialiștii au dovedit că larvele de Musca domestica ajută la descompunerea deșeurilor. De asemenea, înainte să ajungă la stadiul de pupă, ele pot fi date ca hrană găinilor și altor păsări pe care oamenii le cresc pentru consum. Viermii sunt o sursă bogată în nutrienți necesari dezvoltării puilor de pasăre și, în plus, nu mai ajung la stadiul de adult, deci nu mai răspândesc boli.

Larvele și pupele de Calliphora vicina (sau alte specii de Calliphora) sunt și astăzi un element-cheie în stabilirea timpului scurs de la deces în cazurile criminalistice, pentru că această muscă este prima care colonizează cadavrele, datorită preferinței pentru carnea în descompunere.// „Retention of Human Body Fluids in Adults of Calliphora vicina (Diptera: Calliphoridae)”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov // Astfel, prin analize de morfologie și histologie a larvelor și pupelor, se poate aprecia ora decesului, importantă în rezolvarea cazului.// „The ability of the blowflies Calliphora vomitoria (Linnaeus), Calliphora vicina (Rob-Desvoidy) and Lucilia sericata (Meigen) (Diptera: Calliphoridae) and the muscid flies Muscina stabulans (Fallén) and Muscina prolapsa (Harris) (Diptera: Muscidae) to colonise buried remains”, sciencedirect.com //

Rubrica Jurnal de naturalist este o colaborare între Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și Mindcraft Stories și conține texte realizate de cercetătorii muzeului, care-și propun să ofere cititorilor articole despre biodiversitatea din România.