Johnny Johnson/Getty Images
O nouă lege dublează numărul urșilor împușcați în România. Este o soluție pentru siguranță sau un cadou pentru vânători? 55 min read
Ursul este un animal pașnic, omnivor. În mod normal, nu atacă omul, preferă să îl evite. Cazul fetei moarte după întâlnirea cu un urs pe Jepii Mici a resuscitat însă o vânătoare de vrăjitoare. Au devenit urșii mai agresivi sau contextul creat a fost folosit pentru a vâna trofee mai ușor?
Pe 9 iulie 2024, mass-media relata despre fata de 19 ani care a murit pe munte, pe traseul Jepii Mici din munții Bucegi, // „Turistă ucisă de urs pe traseul Jepii Mici din Bușteni. Animalul a fost împușcat, după ce a încercat să-i atace și pe salvatorii montani”, brasovmetropolitan.ro // Conform legiștilor, principala cauză a decesului fetei au fost rănile incompatibile cu viața, provocate de căderea într-o râpă adâncă. Dar și rănile cauzate de urs erau grave, se arată în // „Ce arată necropsia fetei ucise de urs pe Jepii Mici. Medicii legiști spun că a avut două tipuri de leziuni”, euronews.ro //
Atât fata, cât și cel care o însoțea, au apelat de mai multe ori numărul de urgență 112, însă atunci când echipa Salvamont a ajuns la locul incidentului, era prea târziu. Ursul, aflat în râpă, aproape de fată, a fost ulterior ucis. „Având în vedere faptul că ursul prezenta pericol pentru salvatorii prezenţi la faţa locului, întrucât a încercat în repetate rânduri să îi atace, echipa de intervenţie, constituită conform OUG 81/2021, a hotărât împuşcarea acestuia”, a precizat // „Ursul care a ucis o fată de 19 ani pe traseul Jepii Mici a fost omorât. Animalul i-a atacat de mai multe ori pe salvatori”, digi24.ro //
În urma incidentului, rămân multe întrebări. Se știe până acum că fata s-a speriat, a întors spatele ursului și a început să fugă – un gest periculos la întâlnirea cu un urs, pe care ghidurile care te învață cum să te comporți pe munte nu îl recomandă // „Sfaturi concrete referitoare la interacțiunea om-urs”, lifeforbear.ro (PDF) // Se mai știe că ursoaica nu avea pui și // „UPDATE. Ursul care a ucis o tânără pe Jepii Mici nu era turbat, au stabilit autoritățile”, euronews.ro // ceea ce nu explică motivul atacului.
Pentru a obține o înțelegere completă a incidentului, este necesară finalizarea rapoartelor de la toate instituțiile relevante: Salvamont, Jandarmerie, Inspectoratul General de Poliție, Parchet, ANSVSA și Institutul de Medicină Legală.
Potrivit martorului – băiatul care a însoțit-o pe fată pe munte –, a fost vorba de un atac direct. Tânăra a fost atacată de urs și trasă în prăpastie.
Însă acest comportament este complet atipic pentru urs, care nu vânează în mod obișnuit oameni, spun specialiștii. „Urșii nu sunt agresivi fără motiv. Ei pot ataca fie pentru a se hrăni, fie pentru a se apăra, dar nu atacă doar de dragul agresivității, așa cum pot face uneori oamenii”, spune Mihai Pop, membru al Asociaţiei pentru Conservarea Diversităţii Biologice, responsabil în cadrul proiectului de coordonare a activităţilor // Mai multe, aici: carnivoremari.ro //
Momentul perfect pentru a dubla numărul urșilor împușcați
În lipsa unor concluzii ferme privind cazul din Bucegi și în ciuda asigurărilor oferite de experți, potrivit cărora, în mod obișnuit, urșii nu atacă și nu mănâncă oameni, autoritățile au decis totuși că numărul urșilor din România este prea mare, ceea ce pune în pericol viața oamenilor.
Potrivit declarațiilor făcute de Ministrul Mediului, Mircea Fechet, imediat după incident, populaţia de urs brun în România este scăpată de sub control, iar relocarea lor nu reprezintă o soluţie. Fechet a susținut că urșii care se apropie de zonele populate trebuie să fie eutanasiați sau împușcați și a anunțat că va propune prin ordin de ministru // „Ministrul Mediului, după tragedia din Bucegi: Urşii care se apropie de comunităţi trebuie să fie eutanasiați sau împușcați”, hotnews.ro //
Și președintele României a avut ceva de spus pe temă. El a declarat chiar că fusese pe traseul parcurs de turistă cu doar câteva zile înainte. Am citit mărturisirea // „Klaus Iohannis, despre tragedia din Munţii Bucegi: S-a ajuns prea departe, sunt foarte îngrijorat, m-a şocat evenimentul / Sâmbătă am fost pe un traseu, să aflu apoi că foarte aproape de locul în care m-am aflat s-a întâmplat această nenorocire”, news.ro //
Cu toate astea, nu există date concrete care să confirme informația potrivit căreia urșii s-au înmulțit necontrolat pe teritoriul României. Recensământul urșilor, promis de autorități anul acesta, întârzie să apară. În plus, densitatea speciei nu are legătură cu agresivitatea.
Totuși, după tot acest zgomot mediatic, Parlamentul a adoptat în seara zilei de 15 iulie 2024 // „Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege privind măsuri de gestionare a populaţiei de urşi”, g4media.ro // pentru gestionarea populației de urși. Legea prevede că, în următorii doi ani, pot fi ucise aproape o mie de exemplare, mai mult decât dublu față de nivelul permis în prezent.
Astfel, pot fi vânați 426 de urși în scop de prevenție. De asemenea, vor putea fi uciși 55 de urși agresivi, considerați un pericol imediat pentru populația civilă: „În vederea prevenirii atacurilor asupra populației umane și a pagubelor materiale cauzate de atacurile de urs, pentru anul 2024 se aprobă recoltarea unui număr de 426 de exemplare de urs brun, care reprezintă nivel de prevenție la nivel național și a unui număr de 55 exemplare de urs brun, care reprezintă nivel de intervenție la nivel național”, se arată în lege. Cei mai mulți urși vor fi vânați în județele Brașov, Harghita, Mureș și Covasna.
Până în prezent, puteau fi uciși 220 de urși, potrivit unui ordin emis de Ministerul Mediului în 2023.
Prevenție prin împușcare. O lege pentru urșii problematici sau pentru trofee de vânătoare?
Noua lege a urșilor din România, adoptată de Camera Deputaților, a introdus o serie de prevederi controversate care permit vânătoarea unor exemplare mari și valoroase. În esență, legea permite vânătoarea a 426 de urși în 2024, pe baza unor cote de prevenție și intervenție. Cotele au fost stabilite în urma unui studiu comandat de Ministerul Mediului, care a estimat populația de urși bruni din România // „Camera Deputaților a adoptat proiectul de lege privind situația urșilor”, romanialibera.ro //
// „Lege pentru completarea art. 1 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor și bunurilor acestora, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative”, cdep.ro (PDF) // prevede că vânătoarea urșilor cu un scor C.I.C. (Conseil International de la Chasse) peste 400 de puncte este interzisă pentru a menține echilibrul ecologic și a proteja exemplarele dominante. Totuși, există critici care susțin că această măsură poate permite în continuare vânătoarea urșilor valoroși, mai ales că parlamentarii au modificat varianta inițială, în care limita era de 350 de puncte C.I.C.
Valoarea unui trofeu de urs este determinată prin măsurarea lungimii animalului de la bot până la vârful cozii, dimensiunea craniului și lungimea firului de păr. Cu toate acestea, reprezentanții organizațiilor de mediu argumentează că evaluarea urșilor vânați nu este întotdeauna obiectivă. Legea spune că, dacă e împușcat un urs cu o valoare mai mare de 400 de puncte, din orice motive, trofeul rămâne în proprietatea publică a statului, dar poliția de frontieră nu are competențele necesare pentru a verifica corect valoarea trofeelor, ceea ce permite scoaterea acestora din țară fără o evaluare adecvată.
Chiar și așa, un trofeu cu 400 de puncte indică un urs matur, valoros pe piață, și atrage vânătorii străini. În schimb, se creează contextul pentru ca urșii-problemă care sunt mai mici și au sub 350 de puncte să fie mai puțin vizați. De asemnea, în zonele unde controlul este redus, există riscul ca urșii mai mari să fie cotați cu punctaje mai mici, ceea ce ar permite vânătorilor să obțină trofee mai valoroase decât cele raportate oficial.
Mai mult, în promovarea acestei legi au fost implicați parlamentari care sunt vânători, precum deputatul Gheorghe Nacov, ceea ce amplifică controversele legate de scopul real al noilor reglementări.
Amendamentul USR a fost respins
Anterior adoptării legii, USR a depus mai multe amendamente, în încercarea de a permite primarilor să intervină mai eficient în cazurile de urși care intră în intravilan și pun în pericol viețile oamenilor. Amendamentele propuse de USR includeau simplificarea procedurilor de intervenție, astfel încât să nu fie obligatorie intervenția graduală, și permit tranchilizarea și relocarea urșilor sau eutanasierea acestora dacă revin în intravilan în 24 de ore.
USR solicita ca împușcarea urșilor să fie realizată exclusiv de personalul tehnic al fondurilor de vânătoare, nu de vânători, și cerea urgentarea rezultatelor recensământului științific pe probe genetice, pentru a avea o estimare clară a populației de urși din România. De asemenea, USR a propus ca Ministerul Mediului să implementeze programe de prevenție și educație pentru populație și să ofere resurse pentru protecție, cum ar fi garduri electrice și spray-uri cu piper.
Aceste amendamente nu au fost adoptate, ceea ce a generat critici din partea USR, dar și a instituțiilor neguvernamentale și ale experților, care susțin că interesele vânătorilor au prevalat și că problemele de siguranță publică nu vor fi rezolvate // „Legea privind urșii: USR a depus amendamente pro-viață și pentru ca primarii să poată interveni rapid și eficient”, usr.ro //
Legea urmează acum să fie promulgată (sau nu) de președintele Klaus Iohannis. Însă cercetătorul Mihai Pop nu crede că sunt șanse ca asta chiar să se întâmple. „Legea nu va trece de președinte și este improbabil să producă efectele prezentate. În primul rând, încalcă legislația europeană”, spune Mihai Pop. „Dacă un ordin de ministru poate fi rectificat, o lege care intră în conflict cu directivele europene nu poate fi aplicată fără sancțiuni. Comisia Europeană poate iniția direct procedura de avertizare fără a primi o sesizare din România.”
Între timp, comisia Europeană, la solicitarea // „EXCLUSIV. Comisia Europeană reacționează în cazul împușcării de urși: ”Vânătoarea de trofee contravine legislației UE””, euronews.ro // a avut și o reacție. Potrivit acesteia, vânătoarea de trofee este interzisă, deoarece ursul brun este o specie strict protejată.
Un urs la marginea șoselei, în căutare de hrană, nu mai este ceva nefiresc, deși ar trebui să fie. Foto: Sebastian Condrea/Getty Images
Chiar au devenit urșii mai agresivi?
Dincolo de cazul tragic al fetei atacate de urs în Munții Bucegi, există întrebări legitime despre creșterea agresivității urșilor în general. Mai mulți factori contribuie la creșterea interacțiunilor om-urs și la comportamentele mai agresive ale urșilor. La o privire mai atentă, pare însă că a crescut numărul interacțiunilor dintre oameni și urși, nu agresivitatea animalelor.
Motivele sunt multiple. Defrișările și extinderea așezărilor umane au redus spațiul disponibil pentru urși, ceea ce-i forțează să caute hrană în apropierea comunităților umane. Acest lucru crește șansele de întâlniri conflictuale.
De asemenea, gunoaiele neevacuate la timp, resturile de mâncare și livezile abandonate atrag urșii în zonele locuite. Acest lucru poate schimba comportamentele naturale ale urșilor, îi poate face să depindă de sursele de hrană umană și să devină mai îndrăzneți și, uneori, agresivi.
Iernile mai calde și veri caniculare perturbă comportamentul sezonier al urșilor, ceea ce-i face să fie activi pe tot parcursul anului. Acest lucru poate duce la întâlniri mai frecvente cu oamenii, mai ales în perioadele când urșii ar trebui să hiberneze.
În plus, peisajele sunt înțesate de zgomot. Activitățile din păduri, cum ar fi exploatările forestiere și utilizarea vehiculelor off-road, deranjează urșii și îi determină să părăsească habitatul lor natural.
„În trecut nu era așa, când oamenii umblau cu căruțe și cai, nu putea să facă zgomot, să zburde peste tot în peisaj, mergeau pe cărări clare, dar astăzi, e plin de motoare, ATV-uri, mașini de teren, e o goană permanentă. Normal că toată fauna sălbatică este agitată”, explică profesorul Tibor Hartel, biolog, cercetător și profesor la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, pe canalul său de YouTube, // Link: youtube.com //
Întâlnirile mai dese fac ca urșii să se obișnuiască cu prezența umană, dezvoltând comportamente deviante. Acest lucru este evident în stațiunile turistice și localități, unde urșii sunt văzuți adesea în căutarea hranei.
Se spune că urșii și-au pierdut frica de om. Ce s-a întâmplat?
Problema urșilor nu poate fi rezolvată fără a înțelege contextele multiple în care a apărut, nu doar cele biologice și ecologice, ci și cele sociale și culturale.
Hartel spune că ursul este un animal oportunist, inteligent, care se adaptează la comportamentul uman, spre deosebire de animale precum tigrii sau crocodilii. Este în mod natural pașnic și în mare parte vegetarian – un semn evolutiv. Ursul nu vrea să facă rău omului și nu-l atacă în mod obișnuit. Așa cum oamenii învață să coexiste cu urșii, și aceștia învață de la alți urși cum să coexiste cu oamenii.
Din păcate, comportamentele umane dezordonate au dus la probleme de coexistență, transformând urșii în animale problematice. Cum, în tot acest context, omul ar trebui să fie cel mai înțelept, educația și de adoptarea unor comportamente mai responsabile ar putea rezolva o parte a problemei.
Densitatea speciei nu presupune agresivitate
Cercetătorii susțin că nu se justifică mărirea numărului de urși care pot fi vânați, deoarece nu se cunoaște exact populația de urși. Pentru a-i contabiliza, statul român a folosit metode imprecise, precum numărarea urmelor din pădure și // „România versus urși. Unde greșește statul: nu știm câți sunt, îi numărăm ochiometric, iar studiile sunt pline de erori. Ideea împușcării unora dintre ei nu e respinsă nici de cercetători, dar cu unele condiții”, hotnews.ro //
„Nu cred că urșii devin mai agresivi în mod esențial”, spune Mihai Pop. „Ne lipsește capacitatea tehnică și științifică pentru a evalua corect acest fenomen. Totuși, observăm că în anumite zone toleranța urșilor față de oameni a crescut. Fenomenul este vizibil și la alte specii, cum ar fi mistreții, vulpile și cerbii, care sunt văzuți din ce în ce mai des în orașe precum Brașov, Gura Humorului și Petroșani.”
Acest comportament nu este unic și s-a întâmplat și în alte țări sau la alte specii, inclusiv la ursul negru american în America de Nord. Multe animale au devenit mai tolerante față de prezența umană în mediul rural și urban. Această toleranță nu implică neapărat agresivitate, ci doar faptul că animalele s-au obișnuit să trăiască în proximitatea oamenilor.
Nici numărul mai mare de accidente și incidente cu urși din România nu indică neapărat o creștere a agresivității. În Slovenia și Croația, unde densitatea de urși este similară, numărul incidentelor este mult mai mic. Diferența poate fi atribuită comportamentului și atitudinii oamenilor, nu doar schimbărilor de comportament ale urșilor.
Mihai Pop atrage atenția că urșii devin agresivi în contexte specifice, de exemplu, când se simt amenințați sau când cineva încearcă să le ia mâncarea. „Animalele, inclusiv urșii, nu sunt agresive fără motiv. Există întotdeauna un context care declanșează acest comportament.”
Apropierea oamenilor de habitatele urșilor și gestionarea greșită a deșeurilor îi face pe urși să nu se mai teamă de prezența umană. Foto: Sara Rosso Getty Images
Urșii nu sunt dușmanii oamenilor
Un studiu publicat în 2024 și realizat în perioada iulie 2021-august 2022 de către cercetători de la Catedra de Geografie a Universității de Vest din Timişoara, denumit // „Living with Bears in Prahova Valley, Romania: An Integrative Analysis”, mdpi.com // a explorat felul în care se raportează rezidenții și turiștii din stațiunile de pe Valea Prahovei (Sinaia, Bușteni, Azuga și Predeal) la interacțiunile cu urșii.
Studiul constată că invazia habitatului urșilor prin defrișări, construcții și dezvoltarea infrastructurii turistice a dus la creșterea interacțiunilor om-urs. Localnicii și turiștii au percepții variate: unii exprimă frică și doresc separarea clară a spațiilor, în timp ce alții manifestă o apreciere inconștientă și chiar contribuie la problemă prin hrănirea urșilor.
Totuși, numele localităților și suvenirurile legate de urși, vândute în magazine, arată că, în mod tradițional, ursul nu era privit de om ca un animal dăunător, ci, dimpotrivă, cu simpatie. Studiul subliniază complexitatea interacțiunilor om-urs și necesitatea unor strategii de conservare și de management adaptativ pentru a asigura o coexistență pașnică și durabilă între oameni și urși.
Într-un alt studiu, din 2019, oamenii de știință de la Universitatea Transilvania din Brașov și-au propus să înțeleagă percepțiile comunităților locale din România cu privire la coexistența cu urșii bruni. Cercetarea s-a concentrat pe cele șase regiuni din România (Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Neamț Suceava) unde densitatea populației de urși și conflictele om-urs sunt ridicate. Studiul, numit // „Coexistence with Bears in Romania: A Local Community Perspective”, mdpi.com // a fost realizat de cercetătorii brașoveni de de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, în colaborare cu cercetători britanici.
Majoritatea respondenților (69%) au manifestat intoleranță față de urșii care au fost implicați în atacuri asupra oamenilor sau proprietății. Soluțiile preferate au inclus relocarea, pedepsirea sau uciderea ursilor problematici. Studiul a relevat că frica, sentimentul de pericol și riscul perceput sunt factori cruciali în atitudinile negative față de urși, mai mult decât costurile materiale directe asociate cu pagubele provocate de urși.
Oamenii sunt dușmanii urșilor?
Oamenii au invadat, în ultimii treizeci de ani, fizic și sonor, habitatele naturale ale urșilor. Văi care erau sălbatice cu 10-15 ani în urmă, acum sunt pline de cabane.
În sezonul de culegere a fructelor de pădure, de exemplu, de la începutul sau jumătatea lui august, timp de aproximativ o lună sau mai mult, există o prezență umană masivă în habitatul ursului, ceea ce poate determina urșii să-și caute hrană în altă parte. Știi vânzătorii de mure de pe marginea drumurilor de la munte? Când mai cumperi un pahar de plastic sau mai multe, la suprapreț și fără bon, practic, îi iei mâncarea ursului de la gură. Așa că nu ar trebui să te mire prezența urșilor „cerșetori” la marginea șoselei.
Însă cercetătorii spun că nu doar culegerea hranei influențează acest comportament, ci și deranjul constant în habitatul ursului. O serie de factori, numiți atractanți, pot împinge urșii spre întâlnirea cu omul. „Când dezvoltăm autostrăzi, ar trebui să analizăm punctele de intersecție între aliniament și coridoarele ecologice folosite de aceste specii”, spune Cristian-Remus Papp, coordonator al Departamentului Specii Sălbatice, WWF România. „Nu există studii de specialitate adecvate în această direcție sau, dacă există, sunt superficiale. Astfel, ne întrebăm de ce ajung urșii pe autostradă.”
Atunci când terenurile agricole nu mai sunt cultivate sau întreținute, vegetația naturală începe să recâștige terenul. „Peisajele deschise sunt mese suedeze pentru urs”, explică și Tibor Hartel.
Schimbările climatice vor reorganiza și ele distribuția plantelor-cheie care sunt sursă de hrană pentru urs, iar această redistribuire va redistribui, la rândul ei, urșii și îi va determina să se apropie și să rămână în preajma zonelor locuite de oameni.
Nimeni nu știe câți urși trăiesc în România. Și nici nu e neapărat relevant
Imaginea întipărită în mentalul colectiv este cea a unei populații de urs foarte numeroase, care se răspândește necontrolat. Se estimează că în prezent în România trăiesc aproximativ 7.500-8.000 de exemplare de urși bruni și că habitatele ar putea susține doar în jur de 4.000.
În realitate, „această imagine este dată de aproximativ 400-500 de urși obișnuiți cu omul și pe care îi vedem frecvent”, spune Papp. „Este vorba de doar un anumit segment care, din păcate, s-a obișnuit cu prezența umană. Pentru a reduce numărul întâlnirilor și conflictelor, nu este suficient să îndepărtăm urșii prin relocare, plasarea în sanctuare sau, în ultimă instanță, împușcarea lor. Trebuie să lucrăm în paralel la eliminarea atracțiilor și motivelor pentru care urșii coboară în localități și în zonele turistice.”
„Intervenția cu pușca nu este suficientă”, spune Cristian-Remus Papp. Interzicerea hrănirii urșilor de către turiști este esențială, deoarece, în ultimă instanță, „acest comportament duce la asocierea omului cu o sursă de hrană și poate cauza incidente”, crede cercetătorul. În plus, gestionarea corectă a deșeurilor, mai ales a celor organice, și hrănirea complementară a urșilor în zonele apropiate de localități sunt necesare pentru a preveni intrarea acestora în așezări.
În cazul ursului care a atacat turista pe Jepii Mici, „vorbim despre un caz atipic, deoarece, în mod normal, ursul nu atacă omul și îl evită, iar omul nu se află în meniul ursului”, spune Papp. „Ursul este un animal sălbatic, reacționează instinctiv. De exemplu, dacă surprindem o ursoaică cu pui pe un traseu turistic, aceasta poate deveni agresivă pentru a-și apăra puii.”
Cifrele pot fi manipulate
Mihai Pop nu crede în cifrele pe care le furnizează statul român, nu le consideră obiective și crede că pot fi manipulate. „Ne lipsește o referință solidă”, spune el. „Această referință este validă în lumea cinegetică doar pentru că se aplică de 50 de ani și are tradiție. Suntem un popor de tradiționaliști și nu ne place să schimbăm ceea ce credem că funcționează.”
În realitate, nimeni nu știe câți urși sunt în România și nici cât de mulți urși poate acomoda habitatul montan. Atingerea unei mase critice, crede specialistul, ar putea fi observată prin semnale ecologice, cum ar fi scăderea numărului de pui. Când habitatul este ocupat la capacitate maximă, primele semne apar prin scăderea natalității și creșterea mortalității. Acesta este principiul aglomerației: când nu mai există suficient spațiu și resurse, natalitatea scade și mortalitatea crește.
O altă metodă ar fi cuantificarea detaliată a resurselor trofice pe o perioadă de zece ani și compararea acestor date cu densitățile de populație. Asta ar oferi o imagine mai clară asupra capacității de suport a habitatului pentru urși.
Totuși, în viitorul apropiat, ar putea exista niște cifre mai clare despre numărul urșilor. Mult așteptatul recensământ al urșilor urmează să fie făcut de Ministerul Mediului, împreună cu ICAS (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice) și Universitatea din Brașov. Se vor folosi metode genetice, inclusiv monitorizarea cu colare GPS și colectarea de probe genetice, cum ar fi excremente și păr din pădure. Aceste probe sunt colectate conform unei metodologii riguroase stabilite de specialiștii de la ICAS.
„Colectarea probelor s-a încheiat și urmează să fie analizate în laborator”, spune Pop. „Planul este ca, în condiții optime, să avem primele rezultate până în iarnă, cu un număr minim de urși identificați. Interpretarea completă a rezultatelor va mai dura aproximativ un an, și sperăm să nu pierdem finanțarea de la Uniunea Europeană, care a alocat fonduri pentru acest proiect.”
Mai mulți urși sau mai mulți observatori?
Chiar dacă populația de urs a crescut, Mihai Pop spune că e nevoie de o analiză contexuală pentru a înțelege fenomenul. „Putem presupune că, datorită unei combinații de factori, resursa trofică artificială a crescut, nu cea naturală din pădure”, spune el. „Acest lucru este amplificat de abandonul anumitor zone, precum satele de munte, ceea ce duce la creșterea habitatului favorabil în unele locuri și la scăderea acestuia în altele. De exemplu, în Bucegi, habitatul se degradează de la an la an. În alte zone, precum Făgăraș, unde populația umană a scăzut și satele au fost abandonate, urșii au început să vină în fostele livezi. Habitatul urșilor se schimbă și nu rămâne fix pe perioade lungi de timp.”
Dacă se pleacă de la estimările de 8.000 de urși, trebuie luată în considerare și creșterea numărului de observatori. „Astăzi, toată lumea face poze și le postează pe Facebook. Există multe surse de informații, inclusiv senzorii, dar și multe surse care pot introduce erori în evaluare”, spune Pop. „Personal, nu aș putea spune exact cât a crescut populația de urși, pentru că am colegi care lucrează în pădure și spun că nu simt o diferență în frecvența întâlnirilor cu urșii. Alții spun că le este frică să mai meargă în pădure. Pe cine să crezi?”
La Tușnad, situația urșilor e sub control
Un program de succes în gestionarea conflictelor om-urs, în care a fost implicat și Cristian Papp, a fost implementat începând cu 2022 // „Gestionarea, nu vânarea urșilor!”, wwf.ro // „Am adoptat mai multe măsuri împreună cu factorii interesați și am decis ce anume ar trebui făcut. Primăria a fost deschisă în privința măsurilor. De exemplu, ca primă măsură pentru a nu atrage urșii, au fost tăiați toți pomii fructiferi de pe domeniul public, precum merii, și au fost plantați arbori care nu atrag urșii.”
Pe de altă parte, s-a făcut și o întreținere mult mai bună a spațiilor verzi, s-au eliminat tufișurile crescute și zonele sălbăticite din intravilan, astfel încât ursul să nu aibă unde să se ascundă. Au fost achiziționate containere de gunoi care nu pot fi deschise de urși, „deoarece aceștia sunt animale destul de inteligente și pot accesa sisteme simple de deschidere pentru a ajunge la hrană”.
S-a început monitorizarea urșilor obișnuiți cu prezența umană prin montarea de colare GPS prin satelit. A fost setat un gard virtual care alertează echipa de intervenție când un urs cu colar depășește acea zonă, astfel încât să știe exact unde să intervină.
Mai mult, se încearcă dezvoltarea unui sistem de predicție a posibilelor conflicte, bazat pe monitorizările anterioare și pe datele colectate prin colare, camere și senzori de mișcare. În următoarea fază a proiectului, se intenționează marcarea urșilor care intră în localitate cu vopsea colorată, pentru a facilita identificarea lor.
Au fost achiziționate echipamente, inclusiv stații de emisie-recepție, pentru a îmbunătăți comunicarea. De asemenea, se desfășoară anual un festival dedicat ursului din 2022, pentru a crește conștientizarea la nivel de comunitate.
„Pentru comunitatea locală, am organizat și o conferință de specialitate la care am reușit să aducem experți internaționali anul acesta. De asemenea, sperăm să avem o participare globală la această conferință pentru a schimba bune practici și măsuri eficiente în diverse contexte. Se simte o schimbare în atitudinea oamenilor și statisticile arată că inițiativa este una de succes, numărul pagubelor reducându-se la zero, comparativ cu zeci de pagube în 2021, când erau înregistrate 40 de pagube la nivel de comunitate”, // „Soluția de conviețuire om-urs de la Băile Tușnad își dovedește viabilitatea”, wwf.ro //
Situația este ținută sub control, dar este nevoie de implicarea tuturor factorilor interesați, în frunte cu primăria, jandarmeria, autoritățile de mediu locale și Agenția pentru Protecția Mediului. Vânătorii sunt, de asemenea, foarte importanți, având în vedere că ei gestionează exemplarele din zonă și din zonele limitrofe. Este necesar un dialog constant și măsuri implementabile.
Și totuși, de ce e nevoie de urși?
Natura și, implicit, oamenii, au nevoie de urși pentru că ei sunt în vârful piramidei trofice și reglează populațiile de erbivore. În țările care nu mai au urși sau alte specii de carnivore, cum ar fi Ungaria, pădurile naturale valoroase au fost îngrădite pentru a nu fi distruse de căpriori. Un număr mare de erbivore scăpat de sub control creează pagube mari în păduri și culturi agricole, afectând habitatele naturale și gospodăriile. De exemplu, în țările fără carnivore mari, nu te poți plimba prin pădure fără să colectezi căpușe. „În Austria, dacă te plimbi o oră într-o pădure, probabil vei colecta până la o sută de căpușe”, adaugă Cristian Papp.
Asta se întâmplă fiindcă numărul erbivorelor este foarte mare, ele se răspândesc necontrolat în absența prădătorilor. Erbivorele sunt principalul vector de transmitere a căpușelor, ceea ce duce la alte probleme, precum bolile transmise de căpușe, cum ar fi borelioza. „Este o provocare să trăim cu această specie, dar este important și trebuie să luăm cele mai bune măsuri pentru a evita astfel de interacțiuni și conflicte. Sigur că nu este ușor, dar, cu concursul tuturor autorităților și factorilor interesați, trebuie găsite aceste metode, poate pe regiuni sau la nivel de comunități, așa cum am făcut noi în zona Tușnad. Trebuie să facem ceva, pentru că dacă nu facem nimic, situația se complică și mai mult.”
În concluzie, metodele de reducere a populației și cele de diminuare a conflictelor diferă semnificativ. Extracția urșilor problematici este cea mai eficientă metodă pentru a reduce conflictele. În cazul în care este necesară reducerea populației, trebuie luate în considerare vârsta și sexul urșilor. Aceasta reprezintă o problemă la care cercetarea din România nu reușește încă să ofere un răspuns din cauza lipsei de resurse și capacități. Este nevoie de timp pentru a găsi soluții adecvate, însă se dorește mereu găsirea unor soluții pe termen scurt. De cele mai multe ori, acestea nu sunt cele mai bune.
