Foto: Vlad Stanescu
Parcul furat: cum a fost retrocedată, distrusă și (aparent) abandonată o parte din IOR31 min read
Dintr-o bucată din Parcul IOR, retrocedată în 2005, copacii dispar unul câte unul. În ciuda protestelor publice, distrugerea n-a încetat, iar autoritățile par neputincioase. Ce s-a întâmplat, ce urmează și cum mai poate fi salvat acest spațiu verde?
Pe 22 februarie 2025, într-o după-amiază geroasă, câțiva protestatari îmbrăcați gros s-au adunat în proximitatea zonei retrocedate din parcul IOR. Terenul era acum acoperit de zăpadă, dar golit de arborii mari care trăiau aici nu cu mult timp înainte. Oamenii au venit cu pancarte și bannere scrise de mână, cu mesaje despre dreptul la spațiu verde, despre nepăsarea autorităților și distrugerea unui loc care, pentru mulți, însemna acasă.
Majoritatea crescuseră în cartier și își aminteau cum acest colț al parcului era cândva plin de viață. „Aici am copilărit, mă dădeam în leagănele de lângă platani. Acum nu mai e nimic”, spune un protestatar.
Protestul la care am asistat este unul dintre multele desfășurate în ultimii ani în zona retrocedată a Parcului IOR, delimitată de Strada Liviu Rebreanu, Bulevardul Nicolae Grigorescu și Strada Constantin Brâncuși. Pe acest teren de 12,1 hectare, retrocedat în 2005, în mandatul primarului Adriean Videanu, arborii dispar treptat, iar autoritățile par să rămână pasive.
CITEȘTE ȘI: „Auzi, nu te duci tu să omori un copac?” Cum dispare o parte din Parcul IOR
Incendii suspecte, otrăviri de copaci și tăieri ilegale. Retrocedarea controversată a unei părți din Parcul IOR
La începutul anilor 2000, terenul de 12,1 hectare din Titan a fost revendicat de moștenitorii familiei Romalo, urmașii lui Ivan Grueff, un arendaș bulgar care deținuse moșia Dudești-Cioplea la // „Sinteza istoria retrocedării IOR”, aiciarputeafiopadure.org //
Deși terenul fusese expropriat prin reformele agrare din 1921 și 1945, deci înaintea instaurării regimului comunist, iar între timp devenise parc, cererea de retrocedare a fost aprobată în baza // „LEGE nr. 10 din 8 februarie 2001 (republicată) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”, legislatie.just.ro // privind imobilele confiscate în perioada comunistă.
În 2004, Dan Romalo, moștenitor al familiei Romalo, a cesionat drepturile litigioase asupra terenului către pensionara Maria Cocoru, care a devenit beneficiara retrocedării. Acest transfer ridică semne de întrebare, întrucât presa a relatat că Maria Cocoru ar fi fost doar un intermediar pentru afaceristul Petrică Băjenaru, considerat adevăratul // „Istoria completă a mutilării parcului IOR. Ce se întâmplă cu cele 12 hectare retrocedate: precedentul ParkLake Mall”, fanatik.ro // În 2005, Primăria Capitalei, condusă atunci de Adriean Videanu, a emis dispozițiile de retrocedare în favoarea Mariei Cocoru.
Într-un caz similar, o altă parcelă revendicată de familia Romalo a fost vândută în 2015 către o companie britanică pentru 53 de milioane de euro, iar pe acel teren a fost construit centrul comercial ParkLake.
În 2012, Primăria Sectorului 3 a contestat retrocedarea pe motiv că terenul a fost mereu parc și nu ar fi trebuit restituit. Procesul s-a prelungit ani de zile, iar în cele din urmă instanțele au dat câștig de cauză proprietarei.
Curtea de Apel București a respins cererea primăriei, argumentând că, în momentul retrocedării, terenul nu avea utilități publice (iluminat, apă, canalizare), iar Planul Urbanistic General îl încadra ca zonă construibilă (CB3), // „Parcul IOR pierde definitiv cele 11 hectare de teren retrocedate. Primăria lui Robert Negoiță nu a putut demonstra că acolo este parc”, b365.ro //
Unul dintre motivele pentru care Primăria Sectorului 3 a pierdut procesul a fost și lipsa unei evidențe clare și actualizate a spațiilor verzi. Registrul Spațiilor Verzi din București, care ar fi trebuit să includă toate parcurile și zonele verzi protejate, nu a fost actualizat din 2011. În lipsa unui document oficial care să ateste că zona retrocedată făcea parte dintr-un parc public, instanțele au decis în favoarea proprietarei.
CITEȘTE ȘI: Copaci tăiați după ureche. Orașele din România nu au o infrastructură verde, deși legea o cere
După decesul Mariei Cocoru în iulie 2024, terenul a rămas în administrarea mandatarului Sorin Tuță, iar succesorii legali ai proprietarei nu au fost încă // „Statutul incert al zonei retrocedate din IOR. Fără niciun succesor care să ceară proprietatea, ar putea ajunge înapoi la stat”, buletin.de //
Acest aspect complică situația juridică a terenului, iar Primăria Capitalei, prin primarul general Nicușor Dan, a anunțat că analizează posibilitatea deschiderii unei mase succesorale pentru stabilirea moștenitorilor și recuperarea amenzii de 35 de milioane de euro aplicate pentru // „Nicușor Dan vrea să recupereze bucata retrocedată din parcul IOR: «O să ne înscriem la masa credală cu 35 de milioane de euro, valoarea amenzii»”, mediafax.ro //
Foto: arhiva personală Aici a fost o pădure/Aici ar putea fi o pădure
Aici a fost cândva un parc. Ar putea fi din nou?
După retrocedare, zona a intrat într-un proces continuu de degradare. Deși pe imaginile satelitare din 2005 se pot vedea alei și vegetație, terenul nu a fost întreținut. În schimb, au apărut indicatoare care marcau proprietatea privată.
Între 2018 și 2024, terenul a fost afectat de incendii // „Cine dă foc Parcului IOR?”, PressOne // iar ONG-urile de mediu au semnalat cazuri în care copacii au fost otrăviți sau tăiați ilegal. Autoritățile au aplicat amenzi, dar acestea au fost simbolice, de doar 25 de lei per copac, iar multe dintre ele au fost contestate și anulate în instanță.
„Însă nici aceste sume nu au fost plătite, deoarece poliția nu s-a prezentat la procese, iar instanțele au anulat sancțiunile”, spune Cristian Popescu, membru al grupului civic Aici a fost o pădureAici ar putea fi o pădure, care locuiește în zona Parcului IOR de 46 de ani.
O posibilitate de salvare a parcului ar fi intervenția Primăriei Capitalei, dar Nicușor Dan a susținut că nu poate schimba statutul terenului fără a risca un proces costisitor cu proprietarii. Totuși, în 2023, Primăria Capitalei a propus o hotărâre care ar fi crescut de 100 de ori amenzile pentru defrișări. De trei ori a ajuns pe ordinea de zi a Consiliului General, dar tot de trei ori a fost respinsă, // „Petiție online pentru amenzi de o sută de ori mai mari, în cazul defrișărilor ilegale”, agerpres.ro //
„Terenul a rămas în paragină timp de aproape zece ani, până când, anul trecut, în iulie 2024, proprietara a decedat. În acel moment, un mandatar a început defrișările, susținând că are dreptul să o facă. Noi credem că el avea doar obligația de a conserva terenul, nu de a-l distruge. Cu toate acestea, toți copacii au fost tăiați”, spune Cristian Popescu.
Între timp, în toamna lui 2024, defrișările au continuat, iar comunitatea locală a început să facă patrule pentru a proteja restul vegetației. Și, deși în ianuarie 2025, a intrat în vigoare noul Cod Silvic, care prevede pedepse mai dure pentru distrugerea spațiilor verzi, autoritățile nu au intervenit // „FOTO VIDEO Protest la Parcul IOR: „Parc furat”, scris cu suc de sfeclă pe zăpadă și turnat peste trunchiurile de copaci tăiați ilegal”, g4media.ro //
Moartea Mariei Cocoru a complicat situația terenului. Nu e clar cine o va moșteni și, în lipsa unei succesiuni clare, terenul ar putea reveni în patrimoniul statului, dar și acest proces este complicat. În prezent, soarta celor 12 hectare rămâne incertă.
Comunitatea din Titan cere exproprierea terenului, iar primăria Capitalei a anunțat că analizează această posibilitate. Totuși, fără un proces rapid și clar de recuperare, riscul ca terenul să fie vândut și transformat în proiecte imobiliare, așa cum s-a întâmplat cu alte retrocedări controversate din București, rămâne crescut.
„Aleea asta era plină cu corcoduși și toate miresele veneau și-și făceau fotografii aici primăvara”
În ciuda deciziilor oficiale care contestă existența unui parc în această zonă, locuitorii care au crescut aici își amintesc clar că acest spațiu era un loc verde, amenajat pentru recreere. Pe site-ul // Vezi mărturiile aici: „Mărturii. Aici a fost un parc”, aiciarputeafiopadure.org // o inițiativă civică unde se adună mărturii și dovezi pentru anularea retrocedării, oameni din cartier își povestesc amintirile din copilărie și subliniază că zona nu a fost niciodată un teren viran, așa cum au decis judecătorii în 2021.
Prin mărturiile lor, oamenii din cartier vor să dovedească un lucru simplu: această zonă a fost un parc și ar trebui să fie recunoscută și protejată ca atare.
„Primele mele amintiri din București sunt legate de parcul IOR, locul în care mă plimbam zilnic cu tatăl meu. Îmi amintesc zilele de vară, mâinile părinților care mă legănau pe aleile parcului, prieteniile care atunci păreau pe viață. Oaza pe care o aveam în mijlocul unui oraș înghițit de betoane”, povestește Andrada, 27 de ani.
Florentina, 29 de ani, își amintește locurile de joacă din copilărie: „Mă întâlneam acolo cu alți copii și ne jucam în tobogane și leagăne. Îmi amintesc că erau niște lanțuri de care trebuia să te prinzi cu mâinile și să te legăni. Eu eram prea scundă și mama mă ridica de fiecare dată. În fiecare zi mă duceam să verific dacă am mai crescut peste noapte și dacă voi putea ajunge singură la lanțuri”.
Gheorghe Trofin, care locuiește în cartier din 1961, descrie schimbările pe care le-a văzut de-a lungul anilor: „Pe vremuri, partea asta a parcului era amenajată. Era un loc în care oamenii veneau să facă plajă, unde copiii se jucau și unde, de Ziua Copilului, se organizau tot felul de activități.”
Pentru unii, retrocedarea terenului a venit ca un șoc. „Zona era încă parc, amenajat, cu bănci, coșuri de gunoi, gard metalic și gard viu toaletat. Le privesc cu durere în suflet”, spune Alexandra, care a găsit în arhiva personală fotografii din noiembrie 2008. „Aș vrea să privesc în ochi judecătorii care au decis că aici nu a fost niciodată parc, să le bat obrazul că mi-au desființat copilăria, excursiile zilnice, bătăile cu bulgări, momentele în care mă jucam cu părinții mei în locul care, pentru mine, era un parc adevărat.”
Cristina Popa, locuitoare din cartier încă din 1968, confirmă: „Această parte a parcului era cât se poate de verde, cu loc de joacă pentru copii și bănci. Eu și fiica mea am beneficiat de bucuria jocului și de aerul minunat al acestui loc, pe care doar o calamitate l-a putut transforma în dezastrul ecologic de acum.”
„Locuiesc aici de 46 de ani, am copilărit în parcul acesta, am crescut alături de el. Înainte de retrocedare, terenul era întreținut, cu alei, bănci, copaci plantați de comunitate. Nu a fost niciodată un spațiu abandonat. Acum încearcă să șteargă această realitate, dar noi suntem aici să spunem adevărul: aici a fost și trebuie să rămână un parc”, îmi spune Cristian Popescu, la protestul din 22 februarie.
Și Iuliana Sâmbotin și-a petrecut copilăria în parcul IOR și acum îl apără. Și ea a participat la protestul din februarie. „Am crescut cu platanii de aici. Îi priveam cum se înalță, cum se schimbă cu anotimpurile. Locul de joacă avea tobogane, gard viu, alei clare. Era un parc adevărat, nu o zonă virană. Acum, după defrișări, temperatura e mai ridicată, praful e insuportabil, iar poluarea fonică a crescut. Se simte că am pierdut un ecosistem întreg.”
Legea spațiilor e la fel de confuză ca statutul terenului defrișat
De ce s-a străduit însă atât de mult proprietara să demonstreze că acolo n-a fost un parc? În teorie, legea protejează spațiile verzi, indiferent de statutul lor cadastral sau de regulamentele de urbanism, deci asta nu i-ar fi dat drepturi suplimentare. În practică, însă, lacunele legislative și lipsa de acțiune a autorităților permit distrugerea acestora.
Nici noul Cod al Urbanismului, deși își propune să îmbunătățească planificarea urbanistică, nu oferă o protecție clară spațiilor verzi retrocedate. Iar investitorii imobiliari susțin că dreptul lor de proprietate este încălcat dacă nu pot construi pe terenurile deținute și face presiuni pentru modificarea legislației, astfel încât restricțiile impuse spațiilor verzi // „Rezistența urbană care se bate pentru București de 20 de ani. Ce s-a câștigat în lupta cu rechinii imobiliari și ce e pe cale să se piardă: Atunci nimeni nu gândea să desființeze un ONG”, hotnews.ro //
Legislația actuală, însă, stabilește clar că schimbarea destinației unui spațiu verde este interzisă. // O poți citi aici: legislatie.just.ro // privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților stipulează că orice reducere a suprafețelor acestora este ilegală, iar actele administrative emise cu încălcarea acestor prevederi sunt nule de drept. Mai mult, Ordonanța de Urgență 195/2005 privind protecția mediului prevede că autoritățile locale sunt obligate să protejeze și să conserve spațiile verzi existente.
Un pretext des folosit pentru a justifica dispariția unor spații verzi este încadrarea acestora în categoria cadastrală „curți-construcții”. Însă această clasificare nu indică automat că un teren poate fi construit, ci doar că se află în intravilan. Conform normelor tehnice, această categorie include și parcurile, grădinile botanice și zoologice, cimitirele sau terenurile de sport. Prin urmare, protecția legală a unui spațiu verde nu depinde de încadrarea sa cadastrală, ci de faptul că a fost amenajat ca atare și folosit de comunitate.
Impactul asupra locuitorilor și mediului. Ce se poate face pentru protejarea spațiilor verzi?
Dispariția spațiilor verzi are consecințe directe asupra sănătății populației și a calității aerului. Un raport recent al // „Premature deaths due to exposure to fine particulate matter in Europe”, eea.europa.eu // arată că poluarea aerului este responsabilă pentru aproximativ 29.000 de decese premature în România. Bucureștiul este unul dintre cele mai afectate orașe europene din acest punct de vedere, având costuri sociale ridicate asociate poluării atmosferice.
Pe lângă legislația existentă, care interzice schimbarea destinației spațiilor verzi, ar fi necesare măsuri suplimentare pentru consolidarea protecției acestora. Un pas important ar fi ajustarea Codului Urbanismului, astfel încât spațiile verzi să fie recunoscute clar ca zone protejate, indiferent de regimul de proprietate. De asemenea, ar trebui introdusă obligativitatea exproprierii terenurilor retrocedate care au fost parcuri sau spații verzi publice, astfel încât acestea să revină în proprietatea municipalității.
Ar fi de ajutor și aplicarea mai strictă a sancțiunilor pentru distrugerea vegetației. Codul Silvic, modificat prin // O poți consulta aici: legislatie.just.ro // prevede că degradarea spațiilor verzi se pedepsește cu închisoare de la șase luni la trei ani sau cu amendă, însă aplicarea acestor sancțiuni rămâne deficitară.
Foto: Marius Acsintoaie
Ce își doresc oamenii pentru parc? Cum poți să te implici
Odată distrus, un parc nu poate fi readus la viață peste noapte. Dar oamenii care au crescut acolo, care s-au jucat și plimbat printre platani, care și-au petrecut veri întregi în parc nu sunt dispuși să-l piardă așa ușor.
Comunitatea propune reîmpădurirea, protejarea terenului prin reglementări clare și măsuri care să împiedice noi defrișări sau construcții.
„Parcul era deja insuficient înainte de distrugere, iar acum cartierul a rămas și mai sărac în spații verzi”, spune Iuliana Sâmbotin. „Locuitorii plătesc taxe și au dreptul să fie ascultați. Soluțiile există, dar este nevoie de mai multă implicare.”
Una dintre cele mai urgente măsuri ar fi oprirea oricăror lucrări pe teren, printr-o ordonanță preşedinţială care să blocheze orice intervenție până la clarificarea situației juridice. Aceasta ar putea fi inițiată de Prefectura București, însă fără presiune publică, este puțin probabil ca autoritățile să acționeze. Oamenii pot trimite petiții // Vezi aici: parculiordispare.ro //
O altă soluție este susținerea procesului prin care se contestă legalitatea retrocedării. // „Asociația GIC IOR-Titan acționează în instanță Primăria Capitalei pentru recuperarea zonei retrocedate ilegal din Parcul IOR”, revistabiz.ro // a adunat dovezi că terenul a fost parc și a inițiat acțiuni în instanță pentru anularea retrocedării. Însă orice proces presupune costuri, iar cei care doresc să ajute pot contribui la acoperirea cheltuielilor legale.
Cristian Popescu atrage atenția că, dincolo de orice inițiativă, problema principală este statutul juridic incert al terenului. „Nu există un proprietar clar, succesiunea nu s-a finalizat, iar mandatul domnului Tuță, care administrează terenul, nu a fost niciodată făcut public. În această situație, Primăria nu poate interveni eficient, iar riscul de a apărea construcții rămâne ridicat.”
Între timp, oamenii continuă să lupte pentru salvarea parcului. Protestele rămân cea mai vizibilă formă de rezistență. Grupurile civice monitorizează constant situația și sunt pregătite să intervină la orice semn de activitate ilegală.
Terenul din Parcul IOR nu este pierdut definitiv. Încă există șansa, ce-i drept, tot mai îndepărtată, ca el să fie redat locuitorilor. Succesul pare să depindă acum de implicarea celor care refuză să lase un alt colț verde al orașului să dispară. Poți începe prin a participa la următorul protest pentru apărarea parcului, programat pe 2 martie, de la ora 12, în // Detalii, aici: facebook.com // Sau poți să adresezi o întrebare ministrului mediului in legătură cu situația din IOR, inclusiv referitoare la aplicarea noului Cod Silvic. Pe 4 martie, asociația Aici a fost o pădure/Aici ar putea fi o pădure merge în audiență la Ministerul Mediului pentru a discuta despre distrugerile din parc. Va avea loc și un protest în fața instituției, de la 11.30.
