Planeta (post)hidrocarburi21 min read

De la criza apei ca sursă de conflict, revenirea energiei nucleare (inclusiv în spațiu) și revoluția hranei sintetice și a agriculturii de precizie la intersectarea migrației climatice și declinul demografic, care va accentua populismul (nu doar) anticlimatic.

Într-o lume în care hidrocarburile sunt o resursă care se zbate să rămână relevantă, dar pentru care s-au găsit soluții alternative, apa este cea care devine o resursă strategică tot mai disputată. În schimb, omenirea se vede nevoită să reevalueze soluții energetice controversate, precum reactoarele nucleare, și să inoveze radical în producția de hrană prin carne cultivată și tehnologie agricolă avansată. Această cursă pentru adaptare se desfășoară însă pe un fond social volatil, marcat de suprapunerea migrației climatice peste crizele demografice și de o rezistență politică tot mai acută în fața măsurilor verzi, alimentată de un populism rasist și care contestă costurile tranziției ecologice.

ANTERIOR: Lumea (post)pandemică

 Războiul Apei și al Resurselor

„Apa nu mai este un bun care ni se cuvine de la sine”, ci o problemă care creează conflict și trebuie tratată ca resursă strategică pentru economie și securitate, se arată în „Strategia pentru reziliența apei”// „Strategia pentru reziliența în domeniul apei”, commission.europa.eu // adoptată de Comisia Europeană în 2025.

La nivel global, peste 2,2 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă din surse sigure, iar 3,5 miliarde nu au servicii de canalizare decente – condiții care favorizează apariția bolilor infecțioase și amenință stabilitatea comunităților, potrivit Organizației Națiunilor Unite.// „Peace, dignity and equality on a healthy planet. Water”, un.org // 

Până în 2040, ONU estimează că aproape 40% dintre oameni vor trăi în zone unde apa va fi insuficientă, din cauza cererii tot mai mari, a schimbărilor climatice și a modului slab în care este gestionată resursa.// „The Future Water Crisis: Are We Prepared for the Worst or Best Case?”, globalwaterforum.org //

Criza apei este conectată și la competiția pentru alte resurse esențiale: extinderea agriculturii, energia și mineralele critice necesare tranziției energetice (litiu, cupru, nichel) și revoluției AI. Cererea globală de resurse naturale depășea, în 2022, capacitatea de regenerare a planetei cu un factor de 1,75.// „World Bank Releases Its First Report on the Circular Economy in the EU, Says Decoupling Growth From Resource Use in Europe Achievable Within Decade”, worldbank.org // 

În Europa, cererea de apă riscă să depășească resursele disponibile cu 40% până în 2030. UE încearcă să prevină o criză majoră și vrea să scadă consumul cu 10% până în 2030, să modernizeze infrastructura (și, astfel, să reducă pierderea apei), să folosească tehnologii digitale pentru control și prevenție și să combată poluarea. (A.M.)

 Înapoi la nuclear (chiar și modular)

Pentru o scurtă perioadă din a doua parte a secolului trecut, adică Era Atomică,// „Atomic Age”, en.wikipedia.org // omenirea a decis colectiv că viitorul e nuclear. Cine ar fi putut refuza o sursă de energie de milioane de ori mai compactă decât petrolul// Un kilogram de uranium-235 poate produce circa 2,5 milioane de kWh, unul de petrol circa 12 kWh, xkcd.com //  și mai puțin poluantă pentru atmosferă? Însă, accidentele (de la Three Miles Island la Cernobîl)// „Lists of nuclear disasters and radioactive incidents”, wikipedia.org // care au venit cu întrebări despre siguranță (atât a centralelor, cât și a reziduurilor radioactive), cursa înarmării dintre SUA și URSS// „Brendan Rittenhouse Green. The Revolution that Failed: Nuclear Competition, Arms Control, and the Cold War”, h-net.org (PDF) // și numeroasele campanii antinucleare ecologiste// „Antinuclear Movement – an overview”, sciencedirect.com // au făcut ca multe țări (precum Germania sau Italia) să renunțe definitiv la această sursă de energie. 

În ultimii ani, discuția despre nuclear a revenit în prim plan// „Nuclear energy – The solution to climate change?”, sciencedirect.com // pe măsură ce a fost tot mai clar că dependența de petrol și gaze naturale a creat probleme climatice și geopolitice. Până și Oliver Stone a făcut un documentar slăbuț// I-am făcut un review, mindcraftstories.ro // în care pledează pentru această formă de energie, dar ecologiștii continuă să i se opună, iar idealiștii speră că dilema va fi rezolvată de eluziva fuziune nucleară.// „Fusion’s Promise”, link.springer.com //

Între timp, mai multe proiecte, inclusiv unul din România,// „Proiect SMR – SNN”, nuclearelectrica.ro // încearcă să convingă lumea că o soluție ar putea fi reactoarele modulare mici (SMR), care să alimenteze câteva orașe, nu jumătate de țară. Energofagele centre de date AI ar fi foarte încântate de o așa soluție, care promite modularitate și viteză în implementare față de centralele clasice. Nu-i vreo chestie revoluționară, în esență ar fi o variantă civilă a reactoarelor militare, de pe submarine sau portavioane,// „The hidden military pressures behind the new push for small nuclear reactors”, theconversation.com // dar cu siguranță frica de accidente și discuțiile despre soarta reziduurilor vor complica răspândirea acestei tehnologii.

O altă zonă în care nuclearul are viitor este spațiul. Mulți sateliți sau sonde spațiale folosesc generatoare termoelectrice cu radioizotopi (RTG),// „Radioisotope thermoelectric generator”, wikipedia.org // o sursă de alimentare fiabilă, durabilă și care nu depinde de Soare. Din când în când, asta a mai aruncat niște plutoniu în atmosferă sau ocean.// „Top 10 Space Age Radiation Incidents”, listverse.com // Prevăzutele baze lunare vor avea reactoare nucleare,// „NASA to put nuclear reactor on the Moon by 2030”, bbc.com // iar în câteva decenii e posibil ca întreaga producție pentru explorarea planetei Marte și a spațiului îndepărtat să se mute pe Lună,// „Nuclear Power from Lunar ISRU”, juniperpublishers.com // ceea ce ar elimina riscurile de accidente pentru pământeni. (M.G.)

 Migrația climatică vs. criza demografică

Milioane de oameni resimt deja efectele schimbărilor climatice, iar unii sunt forțați să-și părăsească locuințele sau chiar țările de origine. Fenomenul afectează mai ales comunitățile sărace și vulnerabile și a dus la apariția așa-numiților migranți climatici.

Dacă tendințele actuale de climă și dezvoltare continuă fără intervenție, până în 2050 ar putea exista până la 216 milioane de persoane nevoite să migreze (măcar) intern din cauza impacturilor climatice (secetă, inundații, valuri de căldură) în regiunile cele mai vulnerabile ale lumii,// „forecasting climate migration – how much do we really know?”, knowledge4policy.ec.europa.eu (PDF) // cu cele mai mari fluxuri în Africa subsahariană, Asia de Sud și America Latină, estimează un raport al Băncii Mondiale.

Pe de altă parte, populația lumii ar urma să atingă un maxim în jurul anului 2080 și apoi să scadă spre sfârșitul secolului, în special din cauza natalității în declin  în multe regiuni, conform previziunilor ONU.// „ONU: Populaţia mondială va atinge «vârful» în acest secol, apoi va scădea. Imigraţia, principalul motor de creştere demografică până în 2100”, tvrinfo.ro // În Uniunea Europeană, migrația a compensat deja scăderea naturală a populației timp de ani consecutivi: în 2024, UE a atins 450,4 milioane de locuitori, în principal datorită migranților care au contrabalansat nașterile insuficiente. 

Pentru că majoritatea statelor dezvoltate au o problemă: boomul demografic de după Al Doilea Război Mondial s-a oprit, populația îmbătrânește, iar rata de înlocuire scade sub magica și controversata cifră de 2,1.// „2.1 kids per woman might not be enough for population survival, new research reveals”, phys.org // Populiștii se îngrijorează că dispar românii (înlocuiește cu britanici, americani, francezi etc.), iar soluția migrației nu-i încântă absolut deloc.

Crizele demografice locale și migrația se vor suprapune. Multe state riscă să se confrunte simultan cu îmbătrânirea populației și cu presiuni crescute asupra locuirii, pieței muncii și serviciilor sociale. Asta va influența structura populației, iar grupurile deja vulnerabile vor fi cele mai expuse șocurilor climatice și politice – ales că anumite ideologii ar vrea perpetuarea doar unui anumit tip de populație (pe scurt, sunt rasiste). (A.M.)

 Amplificarea populismului anticlimatic

În cartea sa, Sfârșitul capitalismului. De ce creșterea economică și protecția mediului nu sunt compatibile și cum vom trăi în viitor,// O găsești aici: carturesti.ro // Ulrike Herrmann, jurnalistă și economistă din Germania, susține că nu există „capitalism verde”. Economia bazată pe creștere continuă este incompatibilă cu limitele climatice, iar tranziția reală implică inevitabil mai puțină producție, mai puțin consum și necesită o restructurare profundă a economiei. Ceea ce, evident nu prea vrea nimeni. 

Opoziția față de politicile climatice se organizează tot mai vizibil în jurul discursului populist, mai ales acolo unde tranziția verde este asociată cu costuri directe pentru populație și în special pentru marii magnați. În Statele Unite, în 2024, doar 41% dintre alegătorii republicani considerau schimbările climatice o problemă majoră, față de peste 86% dintre alegătorii democrați. În același timp, statele conduse de guvernatori republicani au blocat sau întârziat implementarea standardelor federale cu privire la emisii, energia regenerabilă sau vehiculele electrice și au motivat decizia prin costurile ridicate pentru consumatori și pierderea locurilor de muncă, spun datele Pew Research Center.// „How Americans View Climate Change and Policies to Address the Issue”, pewresearch.org // 

În Europa, alegerile din 2024 au adus scoruri record pentru partide care contestă explicit politicile climatice: AfD în Germania, Rassemblement National în Franța sau Partidul Libertății în Olanda. Aceste formațiuni nu neagă întotdeauna schimbările climatice, dar atacă măsurile concrete. Taxele pe carbon, restricțiile pentru agricultură sau eliminarea motoarelor termice sunt prezentate ca impuneri ale „elitelor de la Bruxelles”. Protestele fermierilor din 2023-2024 au devenit un punct central al acestui discurs.

În acest context, mesajele anticlimatice funcționează perfect ca mobilizare politică. Iar pe măsură ce costurile tranziției devin mai vizibile, conflictul politic se va muta în jurul lui „cine plătește și cine decide” și va continua să evite realitatea climatică. (A.M.)

 Noua hrană. Carne sintetică și agricultură de precizie

Carnea cultivată în laborator se vinde deja în Singapore, are aprobare pentru producere și comercializare în SUA, iar Marea Britanie estimează o decizie de reglementare până în 2027. Situația stă altfel în unele state din Europa, printre care și România. În țară, în 2023, Senatul a adoptat un proiect de lege// „Carnea sintetică, interzisă la comercializare în România. Proiect de lege adoptat de Senat”, hotnews.ro // care interzice comercializarea cărnii cultivate și invocă pentru asta protejarea sectorului tradițional. 

Dincolo de reacții, tehnologia avansează rapid și miza nu e doar ce ajunge în farfurie. Carnea cultivată pornește din celule animale reale, crescute în bioreactoare, unde sunt „asamblate” mușchi, grăsime și țesut conjunctiv, exact componentele care dau gustul și textura cărnii clasice. Nu e un burger vegetal, ci carne adevărată, obținută fără a crește sau sacrifica un animal. Miza principală e reducerea poluării: la nivel global, animalele și lanțurile de aprovizionare cu produse animale emit în jur de 12-19,6% din totalul gazelor cu efect de seră generat de oameni.// „FAO draft report backs growth of livestock industry despite emissions”, climatechangenews.com // 

Interesant este că aceleași tehnologii provin din cercetarea medicală: ingineria de țesuturi, regenerarea organelor, testarea de medicamente. Controlul modului în care celulele se organizează (de altfel, o provocare pentru a obține o friptură credibilă ca textură, mai puțin ca gust) este esențial și pentru ficatul artificial sau țesuturi folosite în oncologie. Pe cale de consecință, presiunea de a produce carne cultivată mai ieftin accelerează dezvoltarea bioreactoarelor și a bioimprimării 3D, cu efect direct și asupra medicinei.// „Lab-grown meat: you may find it icky, but it could drive forward medical research”, theconversation.com // 

În paralel, agricultura de precizie avansează și ea. Senzori, GPS, drone și software de analiză sunt deja folosite în ferme mari pentru a reduce consumul de apă și îngrășăminte. La nivel european, Politica Agricolă Comună a Comisiei Europene// „Politica agricolă comună”, agriculture.ec.europa.eu // și planurile strategice ale statelor membre pun bani pe masă ca răspuns la presiunea climatică și la nevoia de eficiență. Problema e că accesul nu e egal. Fermele mari se mișcă mai repede, în timp ce mulți fermieri mici și mijlocii rămân blocați la marginea acestei tranziții. (A.M.)

URMEAZĂ: Știința (post)darwinistă