Primele forme de scriere din lume ar putea fi legate de simbolurile comerciale folosite în Mesopotamia7 min read
Cercetătorii au identificat motive gravate pe sigilii cilindrice din perioada de dinaintea scrierii, folosite în comerțul cu produse agricole și textile. Aceste simboluri comerciale ar putea reprezenta o sursă pentru dezvoltarea primelor forme de scriere.
Cercetătorii care studiază originile scrisului au descoperit motive gravate pe „sigilii cilindrice” folosite în comerțul cu produse agricole și textile, cu mult înainte de apariția scrierii. Un nou studiu sugerează că aceste simboluri comerciale au influențat dezvoltarea primului sistem de scriere cunoscut, scrierea cuneiformă, apărută în Mesopotamia în jurul anului 3100 î.Hr.
Descoperirea sprijină o teorie anterioară: scrierea cuneiformă s-ar fi dezvoltat, în parte, din metodele de contabilizare pentru a urmări producția, stocarea și transportul de bunuri. Cercetătorii au observat că unele simboluri de pe aceste sigilii din piatră au evoluat în semne „proto-cuneiforme”, o formă timpurie a scrierii cuneiforme folosită în sudul Mesopotamiei, în zona care corespunde astăzi sudului Irakului.
Cercetătorii și-au publicat descoperirile pe 5 noiembrie 2024, // „Seals and signs: tracing the origins of writing in ancient South-west Asia”, cambridge.org //
Sigiliile cilindrice au fost folosite timp de milenii în Mesopotamia. Rulate pe tăblițe de lut, acestea imprimau motive specifice – inițial, pentru a valida o tranzacție și, mai târziu, o scrisoare. Unele dintre sigiliile analizate în noul studiu datează din jurul anului 4400 î.Hr., cu peste 1.000 de ani înainte de apariția scrierii.
„Ne-am concentrat pe motivele de pe sigiliile create înainte de inventarea scrierii, dar care au continuat să evolueze în perioada proto-literată”, au declarat Kathryn Kelley și Mattia Cartolano, cercetători la Universitatea din Bologna. Echipa a descoperit motive legate de transportul vaselor și textilelor între orașele mesopotamiene, probabil pentru a fi duse la temple. Cercetătorii cred că aceste simboluri au devenit, ulterior, semne proto-cuneiforme, folosite în scrieri despre comerțul cu produse agricole și textile.
Descoperirea, deși încă dezbătută, sugerează o legătură directă între sigiliile „preliterare” (de dinaintea apariției scrisului) și scrierea timpurie. „Motivele de pe sigilii sunt legate direct de dezvoltarea scrierii în sudul Irakului și arată cum s-a transferat sensul acestor simboluri în scrierea propriu-zisă”, au explicat autorii.
Scrierea cuneiformă folosea // Pumnal mic cu lama triunghiulară foarte fină și cu vârf ascuțit. // pentru a crea amprente în formă de pană în argila necoaptă. Semnele astfel create reprezentau sunete care permiteau înregistrarea limbajului vorbit. Tăblițele erau uscate sau arse pentru a păstra scrierea intactă. Adoptată ulterior de akkadieni pentru propria limbă, scrierea cuneiformă a devenit limba comună a Mesopotamiei timp de peste 2.000 de ani, inclusiv în perioadele babiloniană și asiriană.
Studiul scoate în evidență motive de pe sigiliile cilindrice preliterare, devenite apoi semne proto-cuneiforme. Tăblițele de lut vechi de 5.000 de ani din orașul Uruk includ simboluri precum clădiri, stâlpi din trestie și textile cu franjuri în vase și oferă o privire asupra modului în care simbolurile comerciale au evoluat spre scriere.
Descoperirea acestor simboluri ar putea ajuta la descifrarea semnelor proto-cuneiforme și ar putea descifra anumite motive de pe sigiliile antice. Această tranziție de la simboluri simple la scriere reprezintă un salt important în dezvoltarea umană și marchează, practic, trecerea de la preistorie la istorie prin integrarea unor imagini vechi în primele sisteme de scriere.
Totuși, unii experți sunt sceptici și consideră ca prematură interpretarea motivelor de pe sigilii ca elemente esențiale în apariția scrierii. În cazurile în care un obiect apare atât pe un sigiliu, cât și într-un semn proto-cuneiform, legătura dintre ele nu este întotdeauna evidentă. De asemenea, formele prea simple sau vagi, precum // O figură oblongă este o formă alungită, de obicei având lungimea mai mare decât lățimea. În general, seamănă cu un oval sau un dreptunghi alungit, fără detalii interne care să definească elemente specifice. // fără alte detalii, sunt considerate insuficiente pentru a susține pe deplin această teorie.