Sunt castorii de vină pentru dezastrul de la Salina Praid?26 min read

După inundațiile de la Salina Praid, câteva publicații au sugerat că vinovați ar fi castorii, reintroduși în țară de un ONG de mediu. Ideea s-a răspândit rapid, deși nu existau confirmări oficiale. Cât de plauzibil e, de fapt, acest scenariu?

Pe 21 mai 2025, în urma unor ploi torențiale,// „Localnicii din Praid spun că autoritățile nu au făcut nimic împotriva infiltrațiilor din salină. Apele Române arată spre conducerea salinei”, romania.europalibera.org // pârâul Corund a crescut de peste o sută de ori față de debitul normal și a provocat infiltrații masive în Salina Praid. A doua zi, mina a fost evacuată, iar activitatea subterană a fost oprită pe termen nedeterminat.

La scurt timp, în media tabloidă și pe câteva posturi TV – Gândul, Realitatea Plus și România TV – a apărut o ipoteză surprinzătoare: că un ONG de mediu, Fundația Conservation Carpathia, ar fi adus castori în zonă, iar aceștia ar fi construit baraje care au blocat intervențiile autorităților. 

Ba mai mult, în spatele acțiunii ar fi stat un miliardar elvețian, Hansjörg Wyss (filantrop și membru al consiliului director al fundației), acuzat că vrea să „pună mâna pe resursele României”. Conservation Carpathia a dezmințit acuzațiile printr-un comunicat de presă.// „Dezmințim informațiile false prin care suntem asociați cu dezastrul de la Praid și clarificăm poziția noastră în această privință”, carpathia.org // 

În realitate, castorii au fost reintroduși// „Cum au devenit castorii personaje negative și care este situația în România pentru acești «ingineri ai naturii»”, hotnews.ro // în România între 1998 și 2003, printr-un program derulat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, cu sprijin german. Conservation Carpathia, înființată în 2009, a început relocarea unor exemplare// „Cel mai iscusit inginer al naturii, castorul, revine în sud-estul Munților Făgăraș”, carpathia.org // abia din 2021, dar a făcut acest lucru doar în județul Argeș, nicidecum în Mureș.

Pentru a înțelege mai clar cum funcționează aceste reintroduceri și dacă, în vreun scenariu realist, castorii ar fi putut afecta Salina Praid, am stat de vorbă cu Liviu Ungureanu, specialist în reintroducerea castorilor. 

Dorling Kindersley/Getty Images

Ce s-a întâmplat, de fapt, la Salina Praid?

În România, mai 2025 a fost a patra cea mai ploioasă lună mai din ultimii 65 de ani, cu temperaturi sub normal și episoade frecvente de grindină.// „Luna trecută a fost în România cu două grade Celsius mai rece decât în mod normal. Au „picat” și recorduri de ploaie mai vechi de 100 de ani”, hotnews.ro // 

Ploile abundente au umflat semnificativ pârâul Corund. Au rezultat în infiltrații în mina de sare subterană și colapsul unui baraj construit anterior sub pământ. 

Situația fusese anticipată încă din 2007, într-un studiu// „How to prevent the risk of surface water intrusion in the old Praid salt mines (Romania)”, imwa.info (PDF) // realizat de cercetători români de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale Neferoase și Rare (INCDMRR) București. Autorii avertizau că apele de suprafață ale pârâului Corund pot pătrunde în zăcământul de sare și pot compromite mina, inclusiv sanatoriul subteran. Cu toate acestea, deși a fost propusă devierea pârâului, cei responsabili nu au luat măsuri.

Înapoi în prezent, autoritățile au evacuat personalul și utilajele, iar mina a fost închisă. Salvarea minei implică devierea cursului, montarea unor baraje și pomparea apei deja infiltrate. Situația de fapt nici nu e nouă, și anul trecut inundațiile au provocat inundații, dar la un nivel mai scăzut decât acum. În 2024,// „Cum a ajuns Salina Praid să fie inundată de un pârâu, sub ochii și administrarea autorităților române”, romania.europalibera.org // tot de creșterea debitului pârâului Corund a dus la inundarea salinei, care a fost închisă o lună. Doar că atunci nu s-a produs colapsul de baraj subteran, precum în mai 2025. 

Ilustrație în secțiune transversală a unui baraj produs de castori. Foto: Dorling Kindersley/Getty Images

Poate un baraj de castor să inunde o mină de sare?

Castorii își construiesc barajele în salbă, uneori chiar și trei-patru sau mai multe, unul după altul. Motivul principal este protecția: au nevoie de o apă adâncă de cel puțin 60 centimetri pentru a se simți în siguranță și pentru a avea acces mai ușor la sursele de hrană. 

„În zona Praid – mai exact, în apropierea salinei – nu există baraje de castori. Cel mai probabil, sunt prezenți mai la sud, pe cursuri de apă din aval. De exemplu, în zona confluenței dintre Corund și Târnava Mică, este posibil să fie castori, dar mai sus de acest punct nu există date clare”, spune biologul Liviu Ungureanu.

De altfel, de cele mai multe ori, castorii aduc beneficii ecosistemelor, nu le distrug. Ecologic, castorii sunt considerați atât o specie cheie, cât și o specie umbrelă. Imaginea potrivită ar fi cea a unei arcade din piatră – castorul este piatra de sprijin. Dacă dispare, întreaga structură riscă să se prăbușească.

„Habitatele create de castori adăpostesc multe alte specii. Totul pornește de la plante și insecte, continuă cu pești – ale căror populații cresc în zonele respective – și ajunge până la păsări de apă și chiar mamifere mari”, spune Ungureanu. „În perioadele secetoase, aceste zone devin esențiale pentru adăpare sau răcorire. În spatele barajelor, sedimentele se acumulează în timp, iar când castorii se mută – de obicei după câțiva ani, când își termină sursa de hrană – rămâne un sol bogat în nutrienți. Acest sol poate susține ulterior o pădure nouă sau un alt habitat valoros.”

Fiind o specie umbrelă, protejarea castorilor și a habitatelor lor înseamnă automat protejarea unui număr mare de alte specii. În locurile unde apar și sunt lăsați să-și construiască barajele, ecosistemele devin mai sănătoase, mai diverse și mai rezistente. Desigur, pot exista și zone cu conflicte de interes, dar în general prezența lor indică un habitat echilibrat și valoros.

Salina Praid este închisă după ce râul Corund a străpuns albia și s-a infiltrat în salină și în exploatarea de sare din subteran, existând pericol de prăbușire – 02 iunie 2025. Foto: Inquam Photos/Alex Nicodim.

Pot aduce castorii daune ecosistemelor?

Dacă fiecare își face treaba corect, nu. La finalul anului 2021 a fost aprobat un plan de intervenție pentru această specie.// „Planul din 23 decembrie 2021 de acţiune pentru conservarea la nivel naţional a populaţiei de castor eurasiatic (Castor fiber)”, legislatie.just.ro // Documentul permite acțiuni punctuale în zonele unde castorii ar putea provoca probleme. Se poate interveni legal – fie prin relocare, fie prin desființarea controlată a barajelor – cu respectarea anumitor condiții. De exemplu, nu se intervine în perioadele critice pentru animale. Sunt necesare avize și notificări, dar procesul este reglementat și aplicabil.

Una peste alta, în Europa există și exemple în care activitatea castorilor a adus beneficii reale pentru oameni și natură.

În /Cehia,/ „These eager beavers saved the Czech government $1.2 million”, nationalgeographic.com // autoritățile plănuiau un baraj de peste 1,3 milioane de euro pentru a îndigui o zonă montană expusă riscului de inundații. Între timp, câțiva castori au construit spontan baraje naturale exact acolo unde era nevoie. Proiectul a devenit inutil, iar investiția a fost abandonată. Practic, animalele au făcut munca gratuit și mai rapid decât ar fi reușit oamenii – și au restaurat în același timp un habitat umed, benefic pentru întreaga zonă.

În Germania, barajele construite de castori au ajutat la stabilizarea unei zone mlăștinoase aflate în amonte de o localitate. De mai bine de 15 ani, acea zonă nu a mai fost afectată de inundații. 

Iar în Marea Britanie, un fermier din Cornwall// „‘Ultimate bringers of life’: How one Cornwall farmer is using beavers to stop flooding”, theguardian.com // a reintrodus castori pe terenul său și a observat efecte clare: mai puține inundații, reactivarea izvoarelor, biodiversitate mai bogată și chiar un plus de turiști curioși.

Cheia este echilibrul: acolo unde pot apărea conflicte, intervențiile trebuie gândite în favoarea ambelor părți. Dar în general, prezența castorilor indică un ecosistem sănătos și poate aduce economii importante în bugetele locale.

Salina Praid, după inundațiile din mai 2025. Foto: Inquam Photos/Alex Nicodim.

Cum au apărut în media informațiile false despre castori și salina Praid?

Pe scurt, se caută vinovați care nu se pot apăra pentru lipsa de reacție a autorităților. În plus, în spațiul public circulă tot felul de afirmații false legate de castori: că ar mânca pește, găini sau că ar reprezenta un pericol pentru baraje mari de acumulare, cum e cel de la Râușor sau cel de la Valea Uzului. 

Toate sunt nefondate. „Acele baraje sunt construite în habitate improprii castorilor. Chiar dacă pot să sape galerii în soluri moi, nu au capacitatea de a afecta structura unor baraje de anvergură”, spune Liviu Ungureanu.

Există însă și probleme legate de lipsa datelor științifice și statistice concrete. Nu există suficiente studii, iar monitorizarea populațiilor de castori e complicată. „Pe râurile mari și pe afluenții lor, evaluarea efectivelor se poate face doar în perioadele în care vegetația este redusă, altfel malurile sunt greu accesibile”, spune Ungureanu. „În zona Munților Făgăraș și pe afluenții Oltului, de exemplu, 20-30% dintre maluri sunt acoperite de plante invazive, ceea ce îngreunează și mai mult accesul și observarea.”

În prezent, nu se cunoaște exact populația de castori din România și nici dacă aceasta s-a înmulțit peste un anumit prag.

„Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din Brașov continuă să facă estimări, însă nu e clar în ce stadiu sunt aceste evaluări sau cât de frecvent sunt realizate. Estimarea efectivelor e dificilă, mai ales pe râurile mari, unde semnele lăsate de castori sunt greu de identificat. În special pe cursuri precum Oltul sau Mureșul – unde există și baraje mari – observarea activității lor este complicată.”

Cum s-a transformat zona monitorizată din Făgăraș după relocarea castorilor?

În cadrul proiectului gestionat de Conservation Carpathia, până acum  s-au relocat 62 de castori în județul Argeș, în bazinele râurilor Dâmbovița, Râul Târgului și Argeșel. Castorii relocați au fost capturați din partea de nord a Munților Făgăraș, de pe afluenții stângi ai Oltului, din zona localităților Grid și Veneția până la Arpaș, în județul Sibiu.

Înainte de relocare, echipa a realizat o analiză de impact asupra populației din aceste bazine, pentru a înțelege ce efect ar putea avea mutarea celor 70 de castori planificați inițial. Pe cât posibil, s-au transferat familii întregi, pentru a evita izolarea indivizilor. 

S-a încercat și prevenirea conflictele cu oamenii – în unele cazuri, barajele pot provoca inundații locale sau pot afecta, marginal, culturile agricole. Totuși, în ultimii ani, pe fondul secetei, atitudinea oamenilor s-a schimbat vizibil. 

„În timpul verilor secetoase, când am încercat să capturăm castori din anumite zone, localnicii ne-au spus clar să nu-i luăm pe cei din apropiere. Barajele lor mențineau nivelul apei mai ridicat, reactivateau izvoare de suprafață și asigurau apă pentru fântâni, adăpare și irigații”, spune Ungureanu.

A existat chiar un caz în zona Șercaia, Brașov, unde o cultură de porumb era foarte aproape de apă. „Când am venit cu intenția de a reloca un castor, proprietarul terenului ne-a oprit, spunând că, deși animalul i-a ros câteva fire de porumb, prezența lui este esențială: barajul menținea suficientă apă pentru întreaga cultură.”

De ce au dispărut castorii din România și cum au reapărut?

Castorii au existat în România până la începutul secolului al XIX-lea. Ultimii ar fi dispărut din zona Turnu Severin în jurul anilor 1820-1830. În trecut, castorul era cunoscut în română sub numele de „breb”, termen păstrat în toponime precum Breb, Brebina sau Brebeni. În limba maghiară, castorul se numește „hód”, iar urmele acestei denumiri se regăsesc în nume de localități precum Hodod (Satu Mare) sau Hodac (Mureș).

Dispariția castorilor din fauna locală s-a datorat vânătorii excesive. La acea vreme, industria blănurilor era foarte activă, iar castorii erau vânați intens nu doar pentru blana lor densă și impermeabilă, ci și pentru carne și o substanță secretată de glandele perianale – castoreum –, pe care o folosesc pentru a-și marca teritoriul.

Castoreumul conține mosc și era foarte căutat în industria parfumurilor. Deși nu are un miros puternic în sine, are capacitatea de a fixa alte arome, cărora le prelungește persistența. Cum acest compus nu putea fi sintetizat chimic la acea vreme, obținerea lui presupunea uciderea animalului, ceea ce a dus la declinul speciei în mare parte din Europa, inclusiv din România.

Între 1998 și 2003, castorii au fost reintroduși în România printr-un program derulat de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din Brașov (actualul INCDS „Marin Drăcea”). 

„Au fost aduse 184 de exemplare din landul Bavaria, sudul Germaniei, și eliberate pe râurile Olt, Mureș și Ialomița. Programul a fost considerat un succes: în 2013, populația ajunsese la aproximativ 1.500 de castori, iar în 2019 se estima că sunt deja peste 2.000 de exemplare”, spune Liviu Ungureanu.

Cum se poate monitoriza populația de castori?

Există un protocol de monitorizare care presupune parcurgerea unui sector de râu sau chiar a întregului curs. Se identifică barajele construite, potecile (așa-numitele „tobogane”) prin care intră și ies din apă, și numărul de adăposturi. Apoi, pentru fiecare adăpost activ – adică unul unde există semne clare că este folosit – se aplică o medie statistică: aproximativ 2,7 castori per adăpost.

Specia este ușor de detectat tocmai pentru că, după om, este cea care modifică cel mai vizibil mediul înconjurător. În schimb, metodele genetice – cum ar fi cele aplicate în cazul urșilor sau cerbilor, prin analiza ADN-ului din excremente – sunt greu de aplicat în cazul castorilor. Asta pentru că excrementele lor se află în apă, în locuri greu accesibile, și nu pot fi colectate ușor.

Conservation Carpathia a deschis și un centru de informare în Rucăr, Argeș, dedicat castorului.// „Am inaugurat Centrul de vizitare Casa Castorului în comuna Rucăr”, carpathia.org // Scopul lui este să ofere informații corecte și să familiarizeze oamenii cu specii care au existat în fauna României și care, din ignoranță sau lipsă de cunoaștere, au fost eliminate. 

Iar ideea că o familie de castori ar fi responsabilă pentru inundațiile catastrofale de la Praid rămâne un simplu exemplu clasic de dezinformare. În realitate, este vorba de un dezastru natural – provocat de ploi abundente și o infrastructură nepregătită – transformat într-un atac simbolic împotriva ecologiștilor. În acest scenariu, ONG-urile devin țapi ispășitori, iar retorica „străinii și ONG-urile de mediu vor să pună mâna pe resursele românești” este exploatată din nou.