Testul climei, ratat din nou de marile puteri la COP3026 min read

Planeta se încălzește, dar renunțarea la combustibilii fosili întârzie să fie o urgență pentru decidenții politicilor globale.

Luna trecută, cele mai importante negocieri climatice ale ONU s-au încheiat (din nou) cu un compromis. Acordul final stabilit la COP30,// Site oficial: cop30.br/en // desfășurat la Belém, în Brazilia, între 10 și 22 noiembrie 2025, vorbește despre reducerea dependențelor statelor lumii de combustibilii fosili, dar evită să menționeze explicit sursele de energie care generează cele mai mari emisii de CO₂.

Miza a fost ambițioasă teoretic,// „COP30 seals uneasy climate deal that sidesteps fossil fuels”, reuters.com // însă rezultatul scoate la iveală limitele Acordului de la Paris, care rămâne mai degrabă un cadru de intenții îndepărtate decât un mecanism capabil să producă schimbări concrete. Pentru țările și organizațiile care cereau un traseu concret de renunțare la cărbune, petrol și gaze, bilanțul a fost dezamăgitor, chiar dacă acordul a evitat prăbușirea negocierilor, după ce discuțiile depășiseră termenul oficial de închidere.

Printre cei care au cerut constant o formulare explicită privind eliminarea combustibililor fosili s-au numărat mai multe state din Uniunea Europeană, precum Danemarca, Olanda, Germania și Spania, alături de unele țări din America Latină și Africa, direct afectate de impactul schimbărilor climatice, care au solicitat angajamente mai ferme atât pe adaptare, cât și pe reducerea emisiilor.

Foc de paie

Într-o notă cinică, ceea ce a mai animat atmosfera în negocieri a fost un incident neobișnuit: în penultima săptămână a conferinței, o parte a sălii oficiale de negocieri, denumită Blue Zone, unde se poartă discuțiile cheie, a fost evacuată după ce un incendiu// „Fire disrupts UN climate talks just as negotiators reach critical final days”, apnews.com // a izbucnit în pavilioane și a forțat mii de delegați să iasă din clădire, lucru care a  întârziat și mai mult discuțiile în momente extrem de critice pentru ajungerea la un acord. 

Flăcările au fost stinse în câteva minute, iar 13 persoane au primit tratament pentru inhalare de fum, dar incidentul a afectat ritmul negocierilor și a devenit un simbol neașteptat al tensiunii din ultimele zile de COP30.

Pe scurt, acordul de consens adoptat în ultima zi de negocieri nu include un plan serios// „The world is fractured. The climate talks reflected that”, politico.com // și asumat pentru renunțarea la combustibilii fosili. În schimb, au fost lansate câteva inițiative care urmăresc accelerarea aplicării politicilor climatice, precum un mecanism global pentru sprijinirea implementării și o inițiativă dedicată menținerii încălzirii globale sub pragul de 1,5°C. Printre alte rezultate se numără angajamentul de a tripla finanțarea pentru adaptare până în 2035 și reluarea discuțiilor despre o tranziție echitabilă, fără obligații concrete.

După un summit primit cu rezerve atât de organizațiile de mediu, cât și de diplomați, atenția începe să se mute dincolo de cadrul formal al negocierilor ONU. Disputa legată de lipsa unui traseu bine stabilit pentru ieșirea din era combustibililor fosili a scos la iveală limitele procesului bazat pe consens, tot mai greu de adaptat la urgența climatică. 

Nimic nou sub un soare tot mai arzător

Președintele COP30, André Corrêa do Lago, un diplomat brazilian cu experiență îndelungată în negocierile climatice și în politica externă, a invitat statele interesate să lucreze la planuri pentru renunțarea la combustibilii fosili și oprirea defrișărilor în afara mecanismului oficial al conferinței. În plus, a transmis că vede utilă și necesară o reuniune internațională organizată în 2026 de Columbia și Olanda, axată pe tranziția energetică și pe renunțarea la combustibilii fosili, chiar dacă aceasta nu face parte din calendarul oficial al negocierilor ONU. 

În acest context, forumurile paralele dedicate climei încep să cântărească tot mai mult, pe măsură ce limitele negocierilor globale devin tot mai vizibile

SUA nu au lipsit complet de la COP30, dar nici nu au contat.// „Fractious UN climate talks end with no direct push on fossil fuels in deal”, axios.com // A fost prima conferință climatică care s-a desfășurat fără o delegație americană activă sub președinția lui Donald Trump, iar acest lucru s-a simțit în negocieri. Reprezentanții americani nu au intervenit pentru a modifica acordul în sens mai permisiv, dar nici nu au susținut formulări mai ferme. 

Urmarea a fost că, în absența unei poziții americane asumate, nu a existat nici un actor suficient de influent care să pună presiune pe state precum Arabia Saudită, cunoscute pentru opoziția față de măsuri mai dure privind combustibilii fosili. Mai mult, unii participanți au susținut că mai multe țări au evitat să aibă poziții mai ferme, de teama unor represalii politice sau economice din partea Statelor Unite, așa cum, de altfel, ne-a obișnuit administrația americană în ultimul an. 

Un acord care ține lucrurile în viață, dar nu le împinge înainte

Comerțul apare, pentru prima dată, în mod direct în acordul unei conferințe climatice. Textul avertizează că politicile de mediu nu ar trebui folosite ca pretext pentru discriminare între state sau ca bariere ascunse în comerțul internațional. Mențiunea deschide ușa unor discuții mai ample între țări pe această temă, iar tensiunile legate de taxele europene pe carbon la frontieră sunt de așteptat să revină, chiar dacă documentul nu le menționează explicit.

Negocierile s-au încheiat totuși cu un acord, iar asta, chiar și pentru cei mai critici dintre delegați, s-a tradus, totuși, printr-o victorie, oricât de mică. Rezultatul reflectă mai degrabă situația politică la fel de fierbinte ca lumea climatică de azi, și mai puțin ambițiile de acum un deceniu: o luptă lentă și fragmentată cu poluarea, marcată de naționalism economic și protecționism. 

Unii lideri, precum Ed Miliband, ministrul britanic al energiei, au vorbit despre un moment important în contextul geopolitic dificil, în timp ce alții au descris textul drept lipsit de ambiție. Președintele Columbiei, Gustavo Petro, a fost mult mai dur și a criticat faptul că documentul final evită să spună clar ceea ce arată știința, anume că principala cauză a crizei climatice rămâne folosirea combustibililor fosili.

Atmosfera a fost departe de entuziasmul care a urmat revenirii lui Lula la putere, când mulți sperau că Brazilia va aduce o schimbare de ritm în politicile climatice globale. La COP30, mesajul său despre necesitatea reducerii emisiilor și despre începutul unei vieți fără combustibili fosili a fost rostit în fața unui public mai divizat și mai prudent, semn al distanței tot mai mari dintre urgența climatică și capacitatea politică de a răspunde rapid.

Mai mulți bani promiși, aceleași blocaje

Summitul a venit și cu o promisiune de impuls financiar, prin lansarea unei inițiative voluntare menite să accelereze aplicarea angajamentelor deja asumate de state pentru reducerea emisiilor. Totodată, țările bogate sunt îndemnate să-și tripleze până în 2035 contribuțiile financiare destinate adaptării la schimbările climatice. Pentru statele în curs de dezvoltare, aceste fonduri sunt urgente, în condițiile în care efectele încălzirii globale se resimt deja prin creșterea nivelului mărilor, valuri de căldură mai intense, secete, inundații și furtuni.

Accentul pus pe finanțare a fost salutat de unii oficiali, inclusiv de Avinash Persaud, consilier special al președintelui Băncii Interamericane de Dezvoltare, care a subliniat importanța sprijinului financiar pe fondul impacturilor climatice tot mai vizibile. În același timp, el a atras atenția că lumea nu a reușit să avanseze suficient în privința granturilor rapide pentru țările afectate de pierderi și daune deja produse, o nevoie la fel de urgentă pe cât este de dificil de acoperit.

Nemulțumirile nu au lipsit nici în privința indicatorilor agreați pentru măsurarea gradului de pregătire în fața impactului climatic. Mai multe state, printre care și Sierra Leone, au contestat lista finală pe motiv că nu reflectă munca experților și că include criterii neclare sau greu de folosit. 

Clima și genul, din zona simbolică în cea de politici publice

Negocierile de la Belém s-au încheiat și cu adoptarea Planului de acțiune legate de egalitatea de gen, un document așteptat de mai mulți ani, care stabilește cum ar trebui integrate diferențele de gen în politicile climatice.// „COP 30 Outcome: What it means and what’s next”, iisd.org // 

Planul adoptat la COP30 pornește de la ideea că schimbările climatice nu îi afectează pe toți la fel, iar politicile, neutre pe hârtie, ajung prea des să accentueze inegalitățile existente. În practică, documentul cere ca statele să folosească date separate pe femei și bărbați, pentru a înțelege cine este mai expus la efecte precum seceta, inundațiile sau valurile de căldură și cine are acces concret la resurse, sprijin financiar sau locuri de muncă în tranziția verde.

Planul mai subliniază că măsurile climatice trebuie gândite în funcție de realitățile sociale, nu doar de obiective tehnice. De exemplu, tranziția energetică poate crea oportunități economice care ajung în principal la bărbați, dacă nu sunt luate în calcul dezechilibrele deja existente pe piața muncii. Integrarea dimensiunii de gen înseamnă anticiparea acestor efecte și corectarea lor din faza de proiectare a politicilor.

În același timp, documentul insistă asupra participării femeilor la luarea deciziilor și asupra accesului egal la finanțările pentru adaptare și tranziție, și plecacă de la constatarea că grupurile absente din procesul decizional ajung rareori să beneficieze de soluțiile adoptate. 

Nu în ultimul rând, planul recunoaște că genul se intersectează cu alți factori precum vârsta, dizabilitatea sau statutul social, care influențează vulnerabilitatea unei persoane în fața crizei climatice. Ideea centrală este că politicile climatice eficiente trebuie să țină cont de modul concret în care trăiesc și sunt afectați oamenii, nu să presupună că aceeași soluție funcționează pentru toți.

Ce urmează după COP30 pentru România și restul lumii

Următoarea conferință climatică majoră, COP31,// „Turkey set to host COP31 after reaching compromise with Australia”, bbc.com // va avea loc în Turcia, la Antalya, într-un format neobișnuit. Turcia va fi țara gazdă și va gestiona partea oficială a conferinței sub egida Convenției ONU privind schimbările climatice, inclusiv reuniunea liderilor mondiali și agenda de acțiune. Australia va conduce însă negocierile propriu-zise dintre state și va organiza o întâlnire pregătitoare în regiunea Pacificului. Tipul ăsta de aranjament a rezultat în urma unui compromis, după luni de blocaj între cele două țări care își disputau găzduirea conferinței.

Între timp, munca pare să fi început deja. Brazilia a anunțat că vrea să păstreze ritmul și să prezinte în anul următor planuri clare pentru oprirea defrișărilor și pentru o tranziție echitabilă de la combustibilii fosili. Președintele Lula a deschis subiectul și în cadrul reuniunii G20 de la Johannesburg, unde Brazilia, Australia și Turcia au adoptat o declarație comună cu privire la criza climatică și alte provocări globale, în ciuda opoziției și absenței Statelor Unite.

În contextul retragerii SUA din rolul de lider climatic, implicarea altor state devine cu atât mai importantă. Noul aranjament de conducere pentru COP31 promite să pună mai mult accent pe cooperarea dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, precum și pe problemele statelor insulare din Pacific. Privind și mai departe, COP32 va avea loc în Etiopia și va fi prima conferință climatică condusă de una dintre cele mai sărace țări ale lumii. 

Dincolo de aceste summituri, în care, măcar de ochii lumii, statele par să-i dea mâna, contează tot mai mult ce se întâmplă în plan național. 

În cazul României, dincolo de declarațiile oficiale, țara pare prinsă între „merge și-așa” și „mai vedem”. Are câteva progrese reale, mai mult solar instalat, ceva bani europeni absorbiți, mai puțin cărbune pe hârtie, dar ritmul e lent și adesea reactiv. Seceta lovește constant, localități rămân fără apă, iar adaptarea la schimbările climatice încă pare o anexă birocratică, deși ar trebui să fie o prioritate de siguranță publică. 

Tranziția energetică avansează mai degrabă din inerție europeană decât din voință politică internă, iar investițiile în regenerabile și stocare sunt frânate de haos administrativ și reguli schimbătoare. 

Din fericire, actuala ministră a Mediului, Diana Buzoianu, vorbește despre climă fără să o trateze ca pe o temă abstractă sau îndepărtată. A spus că efectele schimbărilor climatice se văd deja în România, de la secetă și lipsa apei până la pierderi în agricultură, și că adaptarea nu mai poate fi amânată. Rămâne de văzut dacă acest tip de discurs se va transforma și în politici coerente, mai ales într-un context politic fragil, în care chiar partenerii de coaliție par uneori mai preocupați să depună moțiuni împotriva ei decât să-i lase timp să construiască soluții.

Clima nu ține cont de conferințe

Dincolo de acorduri formale, rămân datele oamenilor de știință. În 2025, planeta continuă să se încălzească la un ritm fără precedent, iar consecințele se văd în fiecare colț al lumii. Temperaturile medii globale au fost dintre cele mai ridicate înregistrate, iar 2025 este pe cale să fie a doua sau a treia cea mai caldă perioadă din istorie, mult peste media preindustrială.// „Copernicus: 2025 on course to be joint-second warmest year, with November third-warmest on record”, climate.copernicus.eu // 

La nivel european, valurile de căldură din 2025 au fost extreme, cu mii de decese atribuite direct temperaturilor ridicate și cu incendii și secete care au afectat rețele întregi de orașe și ecosisteme.  În Arctica, temperaturile record și topirea gheții, care continuă tendința de decenii, amenință lanțuri trofice întregi și contribuie la creșterea nivelului mării la scară globală.// „Arctic endured year of record heat as climate scientists warn of ‘winter being redefined’”, theguardian.com // 

Situația este la fel de palpabilă în România. Rapoarte naționale// „Starea climei 2025”, stareaclimei.ro // arată că schimbările climatice sunt prezente în toate regiunile țării, cu temperaturi extreme, valuri prelungite de căldură, secetă și fenomene severe care afectează sănătatea publică, agricultura și infrastructura. 

Privind spre 2026, prognozele climatice indică continuarea tendinței de încălzire, cu temperaturi globale medii estimate să rămână semnificativ peste 1,4 °C peste nivelurile preindustriale și cu riscul de a depăși din nou pragul de 1,5 °C. Asta înseamnă că, dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu scad rapid, frecvența și intensitatea valurilor de căldură, secetelor și altor fenomene extreme se va amplifica.// „Average global temperature to hit 1.4°C above preindustrial levels in 2026, warns UK’s Met Office”, euronews.com //