Un nou atac, aceeași strategie. Gestionarea urșilor în România rămâne haotică8 min read

În timp ce oamenii de știință atrag atenția că vânătoarea nu reduce conflictele cu urșii, un nou caz grav reaprinde tensiunile. Cu o lipsă de date concrete, reacții politice puternice și o populație speriată, România rămâne fără un plan clar pentru gestionarea corectă a urșilor. 

Pe 27 martie, cercetătorii de la Fundația Conservation Carpathia au publicat în revista Science a un articol// „Romanian brown bear management regresses”, science.org // în care avertizează că revenirea la vânătoarea de urși, prin cotele decise recent de Guvern (426 de exemplare în 2024 și tot atâtea în 2025), nu se bazează pe date științifice solide și nu rezolvă cauzele reale ale conflictelor dintre oameni și urși.

CITEȘTE ȘI: O nouă lege dublează numărul urșilor împușcați în România. Este o soluție pentru siguranță sau un cadou pentru vânători? 

Modelul este inspirat din Suedia, dar fără a adopta și sistemul suedez de monitorizare a populației de urși și a riscurilor. Cotele nu țin cont de distribuția geografică a urșilor, de comportamentul lor sau de zonele cu risc ridicat. 

În plus, măsura favorizează vânătoarea de trofee și nu vizează exemplarele problematice. Analiza mai arată că vânătoarea aplicată astfel poate chiar agrava situația, pentru că urșii mari, uciși pentru trofee, nu sunt neapărat cei care ajung în sate sau în stațiuni.

Cercetătorii atrag atenția că România nu colectează date relevante despre populația de urși și nu folosește metode științifice de analiză pentru a decide intervențiile. Lipsa acestor date face imposibilă o gestionare predictibilă și eficientă. În plus, politicile actuale contravin obligațiilor internaționale, cum ar fi cele prevăzute de Convenția de la Berna,// „Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitat”, coe.int // care protejează speciile strict protejate, printre care se află și ursul brun.

La doar câteva zile după apariția raportului, pe 31 martie, un salvamontist a fost atacat de o ursoaică cu pui în orașul Predeal, județul Brașov. Bărbatul, care se întorcea acasă, a fost grav rănit. Autoritățile au decis împușcarea femelei,// „Ursul care l-a atacat pe șeful Salvamont Predeal a fost împușcat / Bărbatul va fi transferat cu avionul la Spitalul Floreasca”, hotnews.ro // iar cei doi pui au fost relocați.

Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a reacționat imediat și disproporționat. A declarat că alungarea și relocarea nu dau rezultate și că toți urșii care intră în localități trebuie împușcați,// „Fechet: Urșii problemă trebuie împușcați. Cota anuală poate fi revizuită. Alungarea sau relocarea nu dau rezultate”, digi24.ro // indiferent de cotă, sex sau vârstă. Fechet a adăugat că specia ar putea fi scoasă de pe lista celor strict protejate, așa cum s-a întâmplat deja în cazul lupului. Ministrul a insistat că primul pas ar trebui să fie eliminarea urșilor agresivi și obișnuiți cu prezența omului, și abia apoi, dacă este necesar, împușcarea celor sălbatici, din zonele izolate.

Însă această abordare nu face decât să ignore problemele de fond. În vara anului 2024, după atacul fatal de la Bușteni, cercetătorii de la Conservation Carpathia au explicat// „Poziția Fundației Conservation Carpathia referitoare la situația urșilor din România în contextul cazului de la Bușteni”, carpathia.org // de ce ajung urșii tot mai aproape de oameni. Habitatele lor sunt fragmentate, iar la marginea localităților apar frecvent gunoaie care atrag urșii. Liniștea pădurilor este înreruptă de drujbe, ATV-uri și alte activități umane. Și schimbările climatice afectează comportamentul urșilor și îi determină să se apropie de zonele locuite.

În locul unei vânători haotice, Conservation Carpathia propune un set de măsuri testate: garduri electrice, puncte de colectare a deșeurilor animale, echipe rapide de intervenție, despăgubiri reale și educație comunitară. Aceste soluții sunt deja aplicate în Munții Făgăraș, unde au redus semnificativ incidentele. De asemenea, organizația a desfășurat monitorizare genetică pe o suprafață de 120.000 de hectare și estimează o populație locală în creștere, dar cu o dinamică internă complexă, greu de înțeles fără date continue.

Cu toate acestea, România nu are încă o strategie națională coerentă. Cotele de vânătoare sunt stabilite fără o imagine clară a populației de urși sau a zonelor cu risc, iar intervențiile rămân disparate. Fără o distincție între urșii obișnuiți cu prezența umană și cei care evită contactul cu oamenii, riscul e ca intervențiile să fie greșite și ineficiente. Iar fiecare nou atac pare să fie urmat de aceleași reacții dure și aceleași greșeli.