Foto: Westend61 / Getty Images
Virusul West Nile, din nou în România. Schimbările climatice pot influența răspândirea 29 min read
Pe 25 iulie a fost confirmat primul caz de infectare la om cu virusul West Nile din acest sezon. În plus, Institutul Cantacuzino a descoperit țânțari purtători West Nile în patru sectoare din București. Ce determină apariția virusului și cum să te ferești?
Pe 25 iulie, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) anunța că un bucureștean între 60-69 de ani este primul caz de infectare cu virusul West Nile din România // „Primul caz confirmat de infectare cu virusul West Nile, din acest sezon: Un bărbat din București”, hotnews.ro // Deocamdată, este singurul caz confirmat în urma testelor efectuate de la începutul perioadei de supraveghere a infecției, pe 3 iunie.
În schimb, în patru sectoare din București au fost descoperiți țânțari infectați cu // „Țânțari cu virusul West Nile depistați în patru sectoare din Capitală. Care sunt simptomele care ar trebui să ne alarmeze”, digi24.ro // Ultimele probe pozitive au fost depistate în Sectorul 3 de experții de la Institutul Cantacuzino care monitorizează situația. Primăria Capitalei a anunțat că intensifică tratamentele antiinsecte în zonele afectate.
Potrivit INSP, temperaturile ridicate și valurile de căldură care urmează ploilor abundente favorizează apariția anumitor boli, inclusiv neuroinfecția West Nile, o boală infecțioasă transmisă prin înțepătura de țânțar. Pentru a te feri de aceste insecte, // „Recomandări în vederea protejării împotriva infectării cu virusul West Nile”, insp.gov.ro // purtarea de îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi, utilizarea substanțelor chimice repelente și insecticide în locuință și în jurul acesteia, montarea plaselor de protecție la ferestre, desecarea bălților de apă din jurul gospodăriei și îndepărtarea recipientelor de apă stătută și a gunoiului menajer.
Ce este virusul West Nile?
// Mai multe, aici: Virusul West Nile, ro.wikipedia.org // este un // Transmis de artropode, cum ar fi țânțarii și căpușele. // din familia Flaviviridae, transmis în principal prin mușcăturile țânțarilor infectați. Acesta poate afecta atât oamenii, cât și animalele, în special păsările.
În principiu, VWN este menținut în natură printr-un ciclu de transmitere între țânțari și păsări. Speciile de păsări considerate principalele gazde ale virusului West Nile includ și păsări cântătoare care trăiesc în mediul urban, în apropierea oamenilor, precum vrăbiile, corbii și sturzii.
Țânțarii responsabili de răspândirea virusului West Nile fac parte din // Detalii, pe Wikipedia, en.wikipedia.org // Acești țânțari se găsesc în mod obișnuit în mediile urbane, în special în habitatele puternic poluate, cum ar fi canalizările și sistemele de apă pluvială.
Țânțarii se infectează atunci când mușcă păsări purtătoare ale virusului. Virusul poate fi apoi transmis la oameni și alte mamifere prin mușcăturile acestor țânțari infectați. Oamenii și alte mamifere sunt considerate gazde terminale, deoarece, deși pot dezvolta boala, nu transmit virusul mai departe.
Cea mai propice perioadă pentru transmiterea virusului de la țânțari la oameni este mijlocul verii (lunile iulie și august).
Odată ce țânțarii sunt infectați, virusul se poate multiplica în organismul lor. Când acești țânțari mușcă oameni, transmit virusul în sângele acestora. După ce un țânțar infectat mușcă o persoană, virusul pătrunde în sânge și se răspândește prin organism. Majoritatea persoanelor infectate nu au simptome sau au simptome ușoare, dar unii pot dezvolta forme severe ale bolii, inclusiv meningită sau encefalită. După ce țânțarii se hrănesc cu sângele unei persoane infectate, virusul poate fi transmis altor țânțari care îi vor răspândi virusul mai departe, continuând ciclul de transmitere. Epidemiile de virus West Nile pot apărea atunci când sunt condiții favorabile pentru creșterea și răspândirea țânțarilor, cum ar fi temperaturi ridicate și acumulări de apă stătută (după o ploaie abundentă). De asemenea, migrarea păsărilor și densitatea populației de țânțari contribuie la riscul de focare.
Un studiu făcut de cercetători de la Universitatea Princeton, New Jersey, SUA, publicat în // „West Nile Virus Epidemics in North America Are Driven by Shifts in Mosquito Feeding Behavior”, journals.plos.org // arată că focarele intense apar când țânțarii încep să prefere oamenii păsărilor, spre sfârșitul verii, când numărul de păsări scade și condițiile favorizează hrănirea cu sânge uman. Acest lucru poate explica de ce a apărut acest caz abia acum.
De asemenea, // „Diversity Of Birds Buffer Against West Nile Virus”, sciencedaily.com // a speciilor de păsări urbane poate crește riscul de infecție cu virusul West Nile la oameni, pentru că țânțarii nu au „suficientă” hrană.
Foto: Kateryna Kon / Science Photo Library via Getty Images
Cum s-a răspândit virusul West Nile?
West Nile a fost identificat pentru prima dată în 1937 în districtul omonim din Uganda. În timpul unui studiu epidemiologic al febrelor acute, medicii au izolat un virus necunoscut până atunci, identificat la o femeie care prezenta simptome de febră.
Inițial, virusul nu a fost considerat periculos pentru sănătatea umană, deoarece infecțiile raportate erau rare și, în general, ușoare. Însă, în anii 1950, au apărut focare de encefalită (inflamație a creierului) în Egipt și Israel, iar cercetările ulterioare au confirmat că acestea erau cauzate de virusul West Nile.
În Europa, virusul West Nile a fost detectat // „Genomic epidemiology of West Nile virus in Europe”, sciencedirect.com // în timpul unor studii serologice efectuate în Albania în 1958 și în Franța în 1962. În deceniile următoare, virusul nu a fost raportat până în 1996, când a avut loc un focar neobișnuit de virulent în România, cu o rată estimată de fatalitate de aproximativ 4%. Trei ani mai târziu, un focar și mai virulent a avut loc în Rusia în 1999, cu aproximativ 480 de cazuri umane și o rată de fatalitate de aproape 10%. Tot în 1999, virusul West Nile a fost raportat pentru prima dată în America, în New York City. Odată ajuns în Statele Unite, virusul s-a răspândit rapid pe continent, ajungând în California până în 2003 și cauzând un total de 55.442 de cazuri umane și 2683 de decese până în 2022.
În România, după cazurile din 1996, un focar semnificativ a avut loc în 2008, în special în zona Dobrogea. Această răspândire a virusului este legată de migrarea păsărilor și de condițiile climatice favorabile dezvoltării țânțarilor.
Care sunt simptomele infectării cu virusul West Nile?
Aproximativ 80% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile nu prezintă simptome. În jur de 20% dezvoltă febră și alte simptome asemănătoare gripei. Doar una din 150 de persoane infectate face o formă severă a bolii, în care este afectat sistemul nervos central, și se poate ajunge la encefalită sau meningită. Pentru aceste persoane, boala poate fi fatală, în special pentru persoanele de peste 50 de ani, potrivit // „West Nile virus”, who.int //
Nu poți afla cu ușurință dacă ai fost infectat. Înțepăturile țânțarilor Culex nu arată deloc diferit de alte mușcături de țânțari. Pentru cei care // „West Nile: Symptoms, Diagnosis, & Treatment”, cdc.gov // acestea pot apărea la între 3 și 14 zile după mușcătură. În cazul unor infecții mai ușoare, simptomele pot include febră, dureri de cap, dureri corporale, greață, vărsături, glande limfatice (ganglioni) umflate sau o erupție cutanată.
Atunci când boala ia o formă severe, simptomele includ meningita (inflamația membranelor care acoperă creierul și măduva spinării), encefalita (inflamația creierului) și poliomielita West Nile (inflamația măduvei spinării). Simptomele severe pot fi și dureri de cap intense, febră mare, rigiditate a gâtului, confuzie, tremurături și convulsii, slăbiciune musculară, paralizie și chiar comă.
Persoanele cu risc crescut de a dezvolta forme severe de boală sunt, în special, cele peste 60 de ani sau cu sisteme imunitare compromise. Boala poate cauza leziuni neurologice pe termen lung și, în cazuri rare, decesul.
Tratamentul pentru infecția cu virusul West Nile constă în ameliorarea simptomelor prin utilizarea de analgezice, hidratare și odihnă, iar în cazuri severe poate fi necesară spitalizarea pentru îngrijiri adecvate – monitorizarea funcțiilor vitale, administrarea de fluide intravenoase, tratamentul convulsiilor și gestionarea complicațiilor respiratorii sau de înghițire.
Cum poate fi oprită transmiterea virusului West Nile?
În prezent, nu există vaccinuri omologate pentru protecția împotriva infecției cu virusul // „West Nile virus vaccines – current situation and future directions”, ncbi.nlm.nih.gov // Motivul principal pentru care nu s-a dezvoltat un vaccin pentru oameni este lipsa unui interes comercial semnificativ. Totuși, există câteva vaccinuri pentru WNV care au fost licențiate pentru uz veterinar. Însă cea mai importantă măsură de a te feri de boală rămâne prevenția.
Pentru a preveni infecția cu virusul West Nile, e suficient să iei câteva măsuri simple. Folosește repelente de țânțari și poartă haine lungi care îți acoperă pielea, mai ales la răsărit și apus, când țânțarii sunt cei mai activi și ies la vânat.
CITEȘTE ȘI: Țânțarii. Cât sânge beau și de ce nu le place muzica electronică?
În farmacii, pe lângă spray-urile antițânțari, poți găsi și alte accesorii care te ajută să ții țânțarii la distanță, cum ar fi brățările sau plasturii speciali. Atenție, plasturii aceștia nu trebuie puși direct pe piele, ci pe haine.
Ca măsură suplimentară, montează plase de protecție la ferestre și uși ca să împiedici intrarea țânțarilor în casă. Asigură-te că elimini bălțile din jurul casei, unde țânțarii se pot reproduce ușor.
La nivelul orașului, este important ca țânțarii adulți infectați să fie eliminați rapid de către autorități. Motiv pentru care Nicușor Dan, primarul Capitalei, a anunțat măsuri împotriva țânțarilor după ce a fost confirmat primul caz de infectare cu virusul // „Nicușor Dan anunță măsuri împotriva țânțarilor, după ce a fost confirmat primul caz de infectare cu virusul West Nile în Capitală”, digi24.ro //
// Vezi anunțul primarului pe Facebook: fb.watch // are un acord cu Institutul Cantacuzino și intervine în zonele în care sunt identificați țânțari infectați sau cazuri de infecție la om prin Compania Municipală Eco Igienizare București (CMEIB).
Se folosește Vectobac, o substanță aprobată de Ministerul Sănătății și // Pentru sesizări, CMEIB poate fi contactată non-stop la telefon 0752.041.898 sau prin email la sesizari@cmeib.ro. //
Țânțarii au devenit mai rezistenți la insecticide
Substanța folosită de primărie pare a fi eficientă, însă trebuie știut că țânțarii dezvoltă rezistență la insecticide. În unele cazuri, insecticidele utilizate în agricultură afectează accidental țânțarii // „Explainer: West Nile virus outbreak in the United States”, theconversation.com // ceea ce poate reduce eficiența controlului și contribui la dezvoltarea rezistenței. În alte cazuri, grupuri de țânțari sunt expuse la insecticide în concentrații insuficiente pentru a-i ucide, dar suficiente pentru a dezvolta rezistență.
Ambele situații pot duce la un fenomen de „supraviețuire a celui mai adaptat”, iar acești noi țânțari nu sunt afectați suficient de rapid sau chiar deloc de insecticidele utilizate în mod obișnuit pentru a-i ucide. Apoi, aceștia se reproduc și creează noi generații de țânțari mai rezistenți.
Problema este că multe categorii de persoane folosesc pesticide – agricultorii pentru tratarea culturilor, echipele de control al dăunătorilor pentru a preveni răspândirea bolilor și tot așa –, astfel că nimeni nu știe exact cât de mult insecticid ajunge la fiecare populație de țânțari.
Așa că, atunci când țânțarii infectați cu virusul West Nile sunt stropiți cu insecticid, s-ar putea să nu moară imediat și să continue să răspândească infecția. Asta face ca focarele să dureze mai mult și să afecteze mai multe persoane.
Schimbările climatice pot să contribuie la răspândirea virusului West Nile
Numărul de persoane infectate în fiecare sezon cu virusul West Nile variază imprevizibil, probabil din cauza schimbărilor vremii și a activitățile umane.
Țânțarii se reproduc în apă caldă, iar specia Culex, în special, preferă apa dulce sau stagnantă din apropierea oamenilor sau animalelor. Totuși, ei preferă temperaturile mai ridicate, dar nu extreme – dacă temperatura aerului depășește 27°C, aceștia devin mai puțin activi și se reproduc mai puțin eficient. Virusul West Nile se dezvoltă cel mai bine la temperaturi de // „West Nile virus-carrying mosquitoes are getting harder to kill. Here’s how you can protect yourself”, vox.com //
Pe măsură ce nordul Africii și sudul Europei devin tot mai fierbinți, alte regiuni, mai nordice, devin din ce în ce mai atractive pentru țânțarii Culex (și mai riscante pentru transmiterea virusului West Nile), pentru că încep să fie mai calde și mai umede.
În Europa, în ultimele decenii, mai mult de 20 de țări au raportat focare sau infecții sporadice cu virusul West Nile. Se estimează că această tendință va continua, iar numărul infecțiilor umane ar putea crește de cinci ori // „Climate change may worsen spread of West Nile virus”, washingtonpost.com //
Cel mai mare focar de infecție cu West Nile din Europa a fost în România
Nu există un sistem de avertizare, în timp real, pentru zonele cu risc ridicat de infecție, dar se încearcă supravegherea apariției sale. Virusul se amplifică în microfocare, care depind de ciclul biologic al virusului și de distribuția eterogenă a țânțarilor și păsărilor. Aceste focare sunt active doar pentru câteva săptămâni în a doua jumătate a verii, după care dispar.
Posibile focare de infecție cu virusul West Nile (VWN) au fost raportate în România // „West Nile virus infection outbreak in humans in Romania”, ecdc.europa.eu (PDF) // În 1955, au fost înregistrate focare de encefalită în Transilvania centrală, confirmate serologic ca fiind cauzate de VWN, urmate de un focar în 1964, în zona Banatului.
Cel mai mare focar european de infecție cu VWN de până acum a avut loc tot în România, în 1996, când au fost raportate peste 800 de cazuri clinice de boală neuroinvazivă, dintre care 393 au fost confirmate pentru VWN. Atunci, 17 persoane au murit. Majoritatea cazurilor au fost în București.
După acest focar, România a implementat un sistem de supraveghere pentru infecția cu VWN. Între 1997 și 2009, au fost înregistrate cazuri sporadice, în sudul țării.
Un an complicat a fost 2018, când au fost înregistrate 1.605 cazuri în Europa, majoritatea în Italia, Grecia și România. În Statele Unite, au fost raportate 2.647 de cazuri.
În pandemie, numărul cazurilor de West Nile a scăzut, însă acum acesta revine, în special pentru că s-au înmulțit călătoriile , dar și pentru că schimbările climatice duc la veri mai lungi și mai călduroase.
Din vara lui 2023 și până la 4 ianuarie 2024, au fost raportate 709 cazuri umane de infecție cu virusul West Nile, inclusiv 67 de decese, în nouă țări din Uniunea Europeană, // „Epidemiological update: West Nile virus transmission season in Europe, 2023”, ecdc.europa.eu // Numărul de cazuri raportate este mai mic decât cel din 2022, dar numărul de regiuni afectate este cel mai mare de la vârful din 2018, ceea ce arată o circulație geografică mai largă a virusului.
Acum începe un nou sezon și, cu, fenomenele extreme tot mai dese cauzate de schimbările climatice, n-ar fi rău ca, în timp ce te bucuri de vacanță, să râmâi cu simțurile alerte în caz că apar micii vânători de sânge. E valabil și în cazul în care călătorești în afara țării. Virusul West Nile a fost detectat în iunie 2024 la două persoane // „What is West Nile virus and should travellers in Europe be worried about recent outbreaks?”, euronews.com // Potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), infecțiile au fost contractate la nivel local și nu în timpul călătoriilor în regiuni tropicale.
