Sancțiuni: E afectată Rusia de tăierea accesului la SWIFT?

Pe lista sancțiunilor aplicate agresorului rus s-a adăugat, după multe negocieri, și accesul la SWIFT. Creează însă asta cu adevărat o problemă?

A fost poate cea mai cerută sancțiune după declanșarea războiului din Ucraina. S-au făcut presiuni imense asupra țărilor care nu doreau să elimine Rusia din SWIFT și, într-un final, după ce și-a dat și Germania acordul, a fost anunțat cu surle și trâmbițe: băncile ruse nu mai au acces la SWIFT. 

CITEȘTE ȘI: Războiul în timp real: cum schimbă informațiile open-source monitorizarea conflictului din Ucraina

SWIFT, Nostro/vostro, IBAN…

N-o să trec chiar prin tot ce îți poate spune Wikipedia. Poți găsi aici mai multe detalii: wikipedia.org Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication (SWIFT) este o organizație cu sediul în Belgia care are drept membri mii de instituții bancare din întreaga lume și care asigură un sistem de mesagerie între bănci pentru tranzacții internaționale. În esență, e un sistem de SMS-uri codificate și securizate, care notifică o bancă că o persoană sau societate (de exemplu, cineva care vrea să cumpere gaze naturale) vrea să trimită bani altcuiva (care vinde gaze).

Prin SWIFT nu se trimit însă și banii, este doar mesagerul. Este folosit pentru că face comunicarea mai ușoară și standardizată. Fiecare bancă membră a organizației are un cod de identificare unic format din 8 sau 11 litere, numit cod SWIFT sau BIC, care ar fi echivalentul bancar al unei adrese sau număr de telefon. Primele patru litere sunt codul băncii, următoarele două țara, apoi încă două pentru localitate. Ultimele trei litere sunt opționale și pot reprezenta o sucursală, atunci când banca are mai multe într-un oraș.

Prin SWIFT se trimite deci mesajul, însă tranzacțiile se fac prin alte metode, folosind sistemul de conturi numit nostro/vostro (înseamnă exact ce crezi, pentru că vine din latină, de pe vremea când băncile italiene operau cu caiete). O bancă A își deschide un cont la o altă bancă B. Din punctul de vedere al băncii A, acela e contul „nostro”, din punctul de vedere al băncii B e contul „vostro” – în realitate, e același cont. 

Dacă însă banca care trimite banii n-are cont la banca primitoare, SWIFT va crea un traseu între mai multe bănci cu conturi nostro/vostro, până va reuși să trimită banii de la destinatar la beneficiar. Un fel de „six degrees of separation”,O teorie care spune că orice persoană de pe glob e la cel mult șase relații sociale de o alta, adică cele două pot face telefonul fără fir fără să implice mai mult de 5 persoane, wikipedia.org dar cu bănci. Cine a spus că banking-ul e plicticos? Toată tranzacția poate dura de la 24-48 de ore (de obicei) până la o săptămână.

Avantajul SWIFT este că mesajul poate conține o serie întreagă de informații, nu doar cine e plătitorul, cine e beneficiarul și care e suma, dar mai ales că se îmbunătățește constant. De exemplu, pentru a minimiza erorile – ca banii să ajungă în contul altcuiva –, a fost introdus sistemul IBAN, care e gestionat de SWIFT, și care are avantajul că folosește cifre de control. Sistemul nu e folosit însă de toată lumea. 

Ca să mai introduc o organizație în schemă, toate mesajele transmise de SWIFT folosesc un limbaj standardizat, care se va modifica la finalul acestui an (opțional) prin introducerea standardului ISO 20022. ISO e Organizația Internațională de Standardizare și are sediul în Geneva.

În cazul particular al Rusiei,Detalii despre cum se fac, în mod obișnuit, transferurile către Rusia, aici: sberbank.cz (PDF) SWIFT era folosit în tranzacții, dar conturile rusești nu se bazează pe sistemul IBAN. Ele sunt formate din 20 de cifre (fără litere), iar transferul banilor se face prin Banca Centrală a Rusiei. Fiecare bancă are un cod individual de identificare, numit BIK. 

Și acum ce fac rușii?

Primul semn că problemele nu sunt atât de mari sunt că, fiind un sistem de mesagerie, e clar că mesajele pot fi transmise și altfel. Nu pe TELEX, cum se făcea înainte să apară SWIFT, ci prin servicii alternative. 

Există unele puse la dispoziție de India (SFMS – Structured Financial Messaging Solution), China (CIPS – Cross-Border Interbank Payments System) și chiar un serviciu alternativ rusesc, folosit intern (SPFS – Sistemul pentru Transferul Mesajelor Financiare). Cele două din urmă au fost puse la punct în 2015, când Rusia a mai trecut prin amenințarea tăierii de la SWIFT. 

Sistemul chinezesc,„SWIFT alternative: China can provide reprieve from financial ‘nuclear option’”, asiamarkets.com care folosește yuan-ul ca monedă pentru tranzacții, are 23 de bănci rusești printre cei circa 1.300 de clienți-bănci, dintre care peste 100 din Europa. E drept că SWIFT, are 11.000, dar dacă cineva chiar vrea să facă o plată rușilor, ar putea folosi CIPS fără probleme. Sistemul rusesc, folosit mai ales în Rusia, avea însă și câteva zeci de clienți internaționali, inclusiv din Germania și Elveția.

Desigur, cine citește mai cu atenție anunțul făcut de Uniunea Europeană, Marea Britanie și Statele Unite va observa că e vorba de eliminarea unor bănci „selectate”. „Joint Statement on further restrictive economic measures”, ec.europa.eu Ceea ce înseamnă că băncile care n-au intrat încă pe lista de sancțiuni care interzice în totalitate tranzacțiile (și nu doar mesageria SWIFT) vor putea, bine-mersi, să folosească acest sistem. 

Excluderea este în mare parte simbolică nu doar pentru că e selectivă. În 2012, băncile iraniene au fost deconectate de la SWIFT„​​SWIFT instructed to disconnect sanctioned Iranian banks following EU Council decision”, swift.com și totuși acestea sunt în continuare capabile să facă operațiuni internaționale, prin diverse metode.„The Central Bank of Iran and Its Role in Bypassing Sanctions”, iramcenter.org Rusia a avut opt ani să se pregătească pentru o astfel de opțiune și, chiar dacă nu se aștepta ca deconectarea să se producă în primele zile, are metode de a ocoli lipsa SWIFT.

Lucrurile devin extrem de creative în lumea financiară, dacă există cineva dispus să treacă peste costurile mai ridicate ale anumitor operațiuni. La fel cum, la nivel micro, dacă un rus din Occident va vrea să trimită bani familiei de acasă va găsi, în cele din urmă, o cale, găsesc și cei care vor să plătească pentru a obține diverse bunuri de pe piața rusă. N-o să intru aici în discuția despre piața criptomonedelor, dar, atâta vreme cât organizații implicate în afaceri ilegale folosesc această metodă de finanțare, e ușor de crezut că o va face și un agresor fără scrupule.

CITEȘTE ȘI: Tehnologia de top, interzisă Rusiei

Asta nu înseamnă că eliminarea accesului la SWIFT este chiar fără dinți. Există un număr masiv de companii pentru care accesul la acele bunuri nu merită bătaia de cap sau care se pot reorienta spre alte piețe, ca să nu mai vorbesc de cei care iau voluntar decizia de a elimina Rusia de pe lista clienților sau furnizorilor. Însă blocarea fondurilor unor bănci, în special a Băncii Centrale Ruse, și sancțiunile aplicate direct unor companii și miliardari ruși sunt mult mai eficiente decât tăierea accesului la un sistem de mesagerie bancară, oricât ar fi el de cvasi-universal.