Theranos – startup-ul medical care a păcălit o lume întreagă32 min read

Povestea companiei Theranos și pericolele maniei „unicornilor”

Unul dintre secretele trucurilor de scamatorie stă în faptul că spectatorii vor să creadă. Oamenii se așteaptă să vadă ceva extraordinar, iar această dorință îi face să devină complicii scamatorului. Anticiparea unui lucru extraordinar te poate convinge că asiști la unul, chiar dacă în realitate ți se arată un truc ieftin și simplu. Încrederea pe care magicianul o emană și carisma acestuia contribuie de multe ori și ele la efect. Și uite așa o scamatorie este înfățișată publicului entuziast drept magie.

Aceasta este povestea companiei Theranos, cea mai mare înșelătorie cu tehnologie medicală din istoria recentă. Cazul Theranos a captat atenția întregii lumi și a arătat ce se poate întâmpla atunci când hype-ul și promisiunile înlocuiesc dovezile științifice riguroase pentru inovația în tehnologia medicală.

Nașterea unui unicorn

Compania Theranos a fost creată de Elizabeth Holmes în 2003. La acea vreme, Holmes era unul din cei mai tineri antreprenori din Silicon Valley – avea puțin peste 20 de ani și renunțase la studiile de la Stanford pentru a începe o carieră de antreprenor.

Visul ei era să revoluționeze analizele medicale și să ofere o alternativă mai puțin invazivă și în același timp mai rapidă și mai ieftină la analizele clasice de sânge. Cu sloganuri de tipul „Analizele de sânge, reinventate” și „O picătură schimbă totul”, compania Theranos investește sume mari de bani în imagine și în publicitate. 

Fire carismatică, Elizabeth Holmes are un discurs convingător și vorbește despre o lume în care tratamentele medicale vor putea fi precis personalizate cu ajutorul monitorizării permanente a parametrilor din sânge – o lume în care medicația nepotrivită sau neajustată la timp să nu mai facă victime. Discursul său are trecere foarte mare la public, la investitori, dar mai ales în mass-media. Presa americană o portretizează rapid drept „copilul-minune din Silicon Valley” sau „noul Steve Jobs”, un portret măgulitor și încărcat de misticism.

În câțiva ani, Theranos devine „unicorn” – un termen folosit pentru a desemna o companie de tip startup evaluată la peste un miliard de dolari. În interviuri, Elizabeth cultivă și întreține această aură de mister în jurul său și al companiei pe care a fondat-o. Evită să dea detalii despre tehnologia folosită, folosindu-se de argumentul inovației și al proprietății intelectuale care ar trebui protejată cu orice preț.

Promisiunea: analize fără ace!

Holmes vrea să creeze un dispozitiv miniaturizat care să poată măsura mai mulți parametri analizând o cantitate infimă de sânge. De mică, Elizabeth are o puternică fobie de ace. Insistă că modul „tradițional” de a recolta sânge este barbar și învechit și pretinde că dispozitivul creat de compania sa va revoluționa modul în care se vor recolta și se vor interpreta analizele de sânge în favoarea pacienților.

Inovația propusă de Holmes stă în analize de sânge „la minut” care nu necesită recoltarea venoasă, cu ac. Tânărul antreprenor vrea să creeze o soluție prin care un număr mare de teste de sânge să poată fi efectuate pe o mostră infimă de sânge, recoltată printr-o ușoară înțepătură a buricului degetului. Moto-ul companiei: Fără ace!

Realitatea

Dar era o problemă: cantitatea minusculă de sânge recoltat din deget trebuia diluată foarte mult pentru a obține un volum de lichid care să poată fi prelucrat și analizat de un aparat.

Primul aparat creat de Theranos pentru analiza mostrelor minuscule de sânge a fost denumit Edison – după celebrul inventator american. Elizabeth a insistat ca acesta să fie tot miniaturizat – de dimensiunile unui cuptor cu microunde. Visul său era ca dispozitivele Theranos să se regăsească în casa fiecărui american, iar analizele de sânge zilnice să fie la îndemâna oricui, pentru monitorizarea „în timp real” a stării de sănătate.

Tehnologia folosită de robotul Edison pentru prelucrarea mostrelor minuscule de sânge recoltat avea la bază procedeul de imunotestare prin chimioluminiscență. Teoretic, acesta putea funcționa cu o cantitate mai mică de sânge, însă putea efectua un număr limitat de analize.

Elizabeth își dorea ca aparatul să ofere analiza mai multor markeri de sânge și deja se lăuda investitorilor și posibililor parteneri comerciali că poate face acest lucru. Echipele de ingineri, designeri, specialiști în dinamica microfluidelor și asistenții de laborator angajați de Theranos erau forțați să găsească soluții pentru a-i îndeplini viziunea.

Problema principală era că rezultatele analizelor prelucrate prin intermediul aparatului Edison nu erau nici concludente, nici reproductibile. Aceasta problemă avea la bază insistența lui Elizabeth de a folosi mostre infime de sânge. Procedeul de imunotestare prin chimioluminiscență presupune diluția sângelui recoltat pentru analiză. Însă pentru a obține un volum cu care aparatul să poată lucra, era nevoie ca sângele recoltat să fie diluat de două ori – o dată de tehnicieni și încă o dată de aparat. Mostra obținută era atât de diluată, încât rezultatele erau frecvent eronate sau aparatul în sine nu putea „citi” mostra din cauza diluției mari a acesteia.

Iluzii de grandoare

La trei ani de la primul prototip Edison, angajații încercau încă să rezolve multiplele probleme ale aparatului și să calibreze testările pentru a oferi rezultate concludente și reproductibile. Deși erau încă departe de un prototip funcțional, Elizabeth Holmes făcea deja aranjamente pentru lansarea oficială a tehnologiei și testarea acesteia pe subiecți umani.

În ianuarie 2010, Elizabeth a organizat o întâlnire cu reprezentanții companiei Walgreens – unul din cele mai mari lanțuri de farmacii din SUA. În cadrul întâlnirii, aceasta a explicat că a conceput un dispozitiv revoluționar, capabil să facă orice test de sânge folosind doar câteva picături de sânge recoltat din deget, în timp real și la jumătate de preț față de laboratoarele clasice.

Cei de la Wallgreens au fost încântați de idee și au propus un parteneriat prin care puncte de recoltare Theranos să fie amplasate în mai multe farmacii din lanț în cadrul unui program-pilot. Conform înțelegerii, clienții ar fi trebuit să primească rezultatele analizelor de sânge în mai puțin de o oră – Elizabeth se lăudase că poate face acest lucru.

De asemenea, Elizabeth s-a lăudat că poate realiza 192 de teste diferite de sânge pe noul și revoluționarul aparat pe care îl crease. Această afirmație, era, desigur, foarte departe de realitate. De fapt, era o minciună sfruntată: jumătate din analizele din lista oferită de antreprenor nu puteau fi prelucrate prin chimioluminiscență. Era nevoie de alte procedee de prelucrare, care nu puteau fi făcute de aparatele Edison.

O avertizare ignorată

Nu putea trece mult timp fără ca promisiunile neacoperite făcute de Elizabeth să atragă atenția unor specialiști în domeniu. Primul care își dă seama ca pretențiile lui Elizabeth Holmes ar putea fi exagerate și că Theranos ar putea să nu dețină tehnologia necesară pentru a livra rezultatele promise este Kevin Hunter – un consultant pe care compania Walgreens îl trimite pentru a evalua Theranos în vederea viitorului parteneriat. Acesta cere sa vadă laboratorul și să testeze acuratețea și viteza aparatelor Edison, însă accesul în laborator îi este refuzat, la fel și testarea aparaturii, iar răspunsurile pe care managementul companiei le oferă nu sunt mulțumitoare sau liniștitoare.  

În evaluarea sa, Hunter își manifestă îngrijorarea cu privire la veridicitatea pretențiilor pe care Elizabeth Holmes le ridică, însă Walgreens decide să nu țină cont de atenționarea acestuia și sa meargă mai departe cu proiectul.

De ce? Din teamă, dar și din mândrie. În prezentarea făcută de Holmes, aceasta speculează perfect punctul sensibil al lanțului farmaceutic: ea menționează în treacăt că ar putea merge oricând cu aceeași propunere la competiție – la farmaciile din lanțul CVS. Teama de a rata această oportunitate în favoarea competiției și mândria de a fi primii îi face pe cei de la Walgreens să neglijeze avertizările specialiștilor consultanți și să se implice într-un parteneriat cu o companie privată care le „vindea” o tehnologie neverificată și despre care nu știau nimic.

O nouă încercare

Pentru că aparatele Edison nu puteau face decât imunotestare prin chimioluminiscență, la finalul anului 2010 Elizabeth Holmes a angajat o echipă nouă de designeri pentru a crea un alt dispozitiv, care să încorporeze mai multe procedee de testare a sângelui. Față de Edison, noul aparat – botezat miniLab – trebuia să încorporeze în plus un spectrometru, un citometru și un amplificator izotermic.

În ciuda acestor specificații complexe, Elizabeth nu a renunțat la obsesia ca atât aparatul în sine, cât și mostra de sânge cu care acesta să opereze – să fie miniaturizate. Voia ca toată această aparatură să încapă într-un dispozitiv de dimensiunea unui aparat electrocasnic. Aceasta era obsesia sa – visa în continuare un viitor în care dispozitivele sale de testare a sângelui să se regăsească în casa fiecărui american.

De ce nu era posibil?

Elizabeth Holmes promitea lumii întregi o revoluție a medicinei microfluidelor, însă visul ei pur și simplu nu putea deveni realitate, în ciuda eforturilor experților angajați în acest demers.

În primul rând, directoarea companiei insista ca aparatele create să funcționeze pe baza unor mostre recoltate din deget – adică din sângele capilar, nu venos. Asta reprezintă o problemă în sine, pentru că sângele nu este o soluție perfectă, el conține mai multe elemente figurate de dimensiuni variabile. Mai simplu spus: sângele capilar nu este identic cu sângele venos și poate să nu conțină aceleași elemente figurate în aceleași concentrații. Dinamica microfluidelor este diferită de dinamica sângelui în vasele mari ale corpului.

Pe înțelesul tuturor: atunci când faci analize pe o mostră de sânge dintr-un vas periferic, capilar, este ca și cum ai face un sondaj de opinie într-o zonă izolată. Ca și cum ai merge într-un sătuc izolat și ai face o analiză despre… opiniile politice, de exemplu. Rezultatele pur și simplu nu ar fi reprezentative pentru situația din întreaga țară și nu ar putea fi extrapolate.

În al doilea rând, tehnologia pe care Holmes voia sa o folosească pentru analiza mostrelor de sânge nu era una nouă, ea exista deja și era folosită de aparatele de linie. Holmes nu și-a propus să creeze noi tehnici de testare, doar să le miniaturizeze pe cele existente. Însă aceste aparate aveau nevoie de un anumit volum de lichid pe care să-l analizeze. În plus, pentru tehnici diferite de analiză era nevoie de mostre diferite de sânge.

Aceeași mostră de sânge nu poate fi folosită și pentru o imunotestare și pentru o testare de hematologie sau o testare chimică. Acesta este motivul pentru care, în prezent, când se recoltează sânge pentru analize, tehnicianul recoltează mai multe flacoane: eprubete diferite sunt folosite pentru diferite procedee de testare.

Compromisurile

Theranos a încercat să găsească diferite soluții la această problemă fără a crește cantitatea de sânge recoltat pentru analize. Elizabeth Holmes insista ca totul să se facă dintr-o singură picătură de sânge! Din păcate, toate soluțiile găsite aveau la bază compromisiuri majore legate de calitatea rezultatelor.

Una din soluții presupunea diluția sângelui pentru a obține un volum mai mare pentru analiză. Asta a reprezentat o problemă majoră. Diluția mostrelor scădea concentrația analiților din sânge de multe ori sub pragul de analiză acceptat de aparat. De multe ori, aparatul returna un semnal de eroare în locul unui rezultat. În alte cazuri, rezultatul obținut în urma testării trebuia multiplicat direct proporțional cu procentajul diluției pentru a obține o valoare care era comunicată pacientului drept rezultat. Desigur, acest model matematic rudimentar nu ținea cont de principiile microfluidelor și nici de medicină. De multe ori, rezultatele comunicate pacienților erau absolut aberante.

Programul-pilot inițiat de Theranos în parteneriat cu lanțul de farmacii Walgreens trebuia să înceapă în februarie 2013. Însă Theranos ratează acest deadline pentru că noul aparat – miniLab – pur și simplu nu era funcțional. Fără să recunoască acest eșec partenerilor săi comerciali, Elizabeth decide să lanseze serviciul de analize de sânge folosind aparatele Edison vechi, care nu puteau face decât o procedură de testare și care dădeau frecvent erori și rezultate neconcludente.

În paralel, ea cere unor angajați să modifice un aparat de linie pentru testarea chimică a sângelui. La cererea sa, angajații modifică aparatul ca să funcționeze cu sânge diluat și cu recipiente mult mai mici, pentru a crea volumul de lichid necesar analizei.

La demararea programului-pilot, compania începe să recolteze sângele pacienților în punctele de testare din farmacii. Sângele este apoi trimis prin curier la sediul Theranos, unde mostra este diluată și apoi analizată folosind aparatul de linie modificat. Acesta este doar începutul unui lung șir de minciuni și încălcări ale normelor de etică și ale protocoalelor de siguranță a pacienților. Sigur, conform acestui scenariu, pacienții nu-și primesc rezultatele în mai puțin de oră – așa cum era promis – însă aceasta nu este nici măcar principala problemă. Principala problemă ține de faptul ca rezultatele obținute sunt în continuare nesigure și nereplicabile.

O bombă cu ceas

Aceasta lipsă de acuratețe a rezultatelor era ca o bombă cu ceas care aștepta să explodeze. Theranos avea în ofertă teste de sânge pentru diagnosticul sifilisului, de exemplu. Un rezultat greșit al analizei de sânge putea însemna că o persoană infectată ar fi putut să nu fie diagnosticată. Fără inițierea tratamentului, aceasta ar fi putut să infecteze în continuare alte persoane. Alte persoane, perfect sănătoase, ar fi putut să creadă că suferă de boli grave.

Elizabeth Holmes visa la o lume în care testele sale de sânge să ajute la salvarea unor vieți și la prevenirea unor decese. În realitate, compromisurile pe care aceasta le făcea și le cerea de la angajații săi ar fi putut mai degrabă să pună în pericol un număr foarte mare de persoane, care se bazau pe respectivele analize pentru a-și verifica periodic starea de sănătate și pentru a-și ajusta medicația.

Mulți dintre angajații în poziții cheie din cadrul companiei Theranos realizau – mai devreme sau mai târziu – aceste probleme. Mulți dintre ei, înarmați cu o etică puternică a muncii și animați de o dorință reală de a face bine și de a schimba fața medicinei, decideau să părăsească compania atunci când compromisurile care li se cereau încălcau normele etice proprii.

Explozia

În februarie 2015, la aproape doi ani de la lansarea pe piață a testelor de sânge Theranos în parteneriat cu Walgreens, jurnalistul de investigație John Carreyrou – care lucrează pentru prestigioasa publicație americană Wall Street Journal – primește un pont despre compania Theranos.

Sursa îi vorbește despre neregulile grave din interiorul companiei și îi face legătura cu foști angajați, nemulțumiți și înspăimântați de felul în care Theranos punea în pericol siguranța cetățenilor. Unul din foștii angajați ai companiei declară: „Felul în care Theranos operează este ca și cum ai construi un autobuz în timp ce-l conduci pe șosea. Cineva o să fie omorât!”

În următoarele luni, John Carreyrou vorbește cu mai mulți foști angajați ai companiei și obține informații irefutabile despre practicile imorale și ilegale ale companiei. Pe 15 octombrie 2015, reportajul rezultat în urma investigației efectuate de Carreyrou apare pe prima pagină în Wall Street Journal.

Acuzațiile grave, coroborate cu informațiile și dovezile prezentate de jurnalist declanșează în lunile următoare o serie de investigații din partea autorităților de reglementare, inclusiv de la FDA și CMS (care supervizează funcționarea laboratoarelor clinice). Inițial, Elizabeth Holmes neagă toate acuzațiile, însă dovezile continuă să se strângă.

În urma inspecției, CMS descoperă că doar 12 din cele 250 de teste de sânge pe care compania le oferea erau efectuate folosind aparatul propriu – Edison. Toate celelalte erau efectuate pe aparate de linie, din comerț, pe mostre diluate, ceea ce periclita integritatea rezultatelor și punea în pericol sănătatea cetățenilor. Conform raportului efectuat, testele ofereau rezultate false într-un procentaj covârșitor. Mai simplu spus, compania ar fi putut la fel de bine să ghicească rezultatele testelor și tot ar fi putut oferi rezultate mai precise publicului.

În 2018, Theranos – compania-unicorn evaluată de investitori la peste 9 miliarde de dolari – a declarat faliment. În același an, fondatoarea sa, Elizabeth Holmes, a fost acuzată pentru fraudă și înșelăciune.

Tot în 2018, jurnalistul John Carreyrou publică o carte în care adună toate informațiile obținute în urma investigației companiei Theranos. Cartea – intitulată Bad Blood – devine rapid bestseller în timp ce povestea din spatele eșecului Theranos face înconjurul planetei.

Cum a putut fi posibil?

Oamenii vor să creadă! Vrem să credem într-un diagnostic medical oferit pe loc, vrem să credem că un leac universal pentru cancer este aproape gata și ne entuziasmăm la această posibilitate. Și este bine că facem asta: optimismul nostru are la bază încrederea în progresul științei și tehnologiei, care până acum ne-a depășit unele din cele mai mari fantezii și le-a transformat în realitate.

Dar, deși putem argumenta că încrederea este una din marile calități umane, câteodată ea ne poate fi trădată. La fel ca atunci când aplaudăm scamatorul care urcă pe scenă și ne arată un truc ieftin deghizat în „magie”, putem deveni complicii involuntari ai unor șarlatani.

John Ioannidis, renumit profesor de medicină, cercetare și politici de sănătate la Universitatea Stanford, a vorbit adesea despre această problemă, despre faptul că, pentru a menține știința onestă, este nevoie de studii și de rezultate împărtășite cu întreaga comunitate a oamenilor de știință.

Sub argumentul protejării proprietăți intelectuale și a brevetelor pentru tehnologii inovative, multe companii private reușesc să funcționeze într-o zonă legislativă „gri”. Astfel, ele pot să facă afirmații senzaționale fără a avea dovezi solide în spate și fără a fi sancționate de comunitatea oamenilor de știință.

Entuziasmul și susținerea inovației sunt întotdeauna un lucru bun, dar pentru a primi susținere a fost, este și va fi mereu nevoie de dovezi!