sesame/Getty Images

Câștigătorii Nobelului pun teoriile macroeconomice sub lupa experimentului științific

De Magda Roșu 27.10.2021

Premiul Nobel în economie din acest an nu a fost oferit pentru cele mai credibile teorii economice, ci pentru atitudinea cea mai onestă în fața unor dileme sociale. 

David Card, Joshua Angrist și Guido Imbens intră într-un bar. Deși orice motiv este un motiv suficient de bun să celebrezi, motivul lor este mai bun decât altele: anul acesta au primit premiul Nobel în economie.„The Sveriges Riksbank Prize In Economic Sciences In Memory Of Alfred Nobel”, nobelprize.org Știind că vorbește cu niște experți, barmanul îi întreabă „Care să fie, domnilor, cea mai bună bere?”. Laureații răspund în cor: „Nu știm încă, dar știm o metodă prin care putem să aflăm”. Tot dialogul se desfășoară în engleză, desigur. Laureații sunt profesori în economie la Berkeley, MIT (Massachusetts Institute of Technology) și Stanford.

Gluma este că anul acesta Nobelul în economie a fost acordat pentru contribuții metodologice și empirice. Calitatea acestei glume poate fi contestată, la fel cum poate fi contestată întreaga teorie economică. Exact asta au făcut cei trei cercetători în ultimii 30 ani – au demontat concluzii centrale ale economiei clasice folosindu-se de metoda observației științifice.

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Premiul-Nobel-pentru-Economie-David-Card-Joshua-D.-Angrist-Guido-W.-Imbens_©-Nobel-Prize-Outreach-2021-Ill.-Niklas-Elmehed.jpg

David Card, Jousha Angrist și Guido Imbens. Câștigătorii Premiului Sveriges Riksbank în Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel 2021. Ilustrație de Niklas Ekhart

Care este modalitatea științifică de a ajunge la o concluzie validă?

Metoda observației științifice presupune observarea unui fenomen și formularea unei ipoteze testabile în legătură cu acesta. Orice concluzie despre fenomen depinde de confirmarea sau infirmarea ipotezei testate. 

Testarea este mai mult sau mai puțin facilă, în funcție de natura ipotezei. Este ușor să testezi ipoteza că „temperatura influențează starea de agregare a apei” prin manipularea temperaturii. Poți să vezi dacă „există celule care au unul sau mai mulți nuclei” dacă ai la îndemână un microscop, coloranți bazici și niște celule care să își ofere consimțământul informat de a participa la investigație.

În cazul fenomenelor sociale, lucrurile devin mai complicate, pentru că manifestările umane nu pot fi la fel de ușor izolate și aduse sub lupa cercetătorului.

Psihologii formulează adesea ipoteze precum: „Există o legătură între stresul resimțit de o persoană și agresivitatea manifestată de aceasta”. Deși agresivitatea poate fi observată în comportamentul unei persoane, stresul resimțit rămâne ascuns simțurilor oricărui observator exterior. În plus, niciunul dintre aceste fenomene nu poate fi desprins de persoana care le poartă. Cum ar putea fi atunci testată interacțiunea izolată dintre ele? 

O modalitate de stabilire a legăturii este utilizarea experimentelor randomizate. În aceeași manieră în care temperatura este manipulată pentru a se observa trecerea apei dintr-o stare de agregare în alta, se poate construi și un experiment în care nivelul de stres din mediu este manipulat pentru a se observa impactul acestuia asupra nivelului de agresivitate. Unii participanți la experiment ar fi invitați într-o cameră unde zgomotul de fond devine din ce în ce mai supărător. Alți participanți ar intra într-o cameră cu zgomot normal. Toți ar fi rugați să rezolve o problemă care necesită concentrare. Dacă participanții sunt distribuiți aleatoriu în cele două camere, o diferență de agresivitate între grupuri nu ar putea fi explicată decât prin efectului zgomotului progresiv supărător. 

Ce este de făcut, însă, în cazul unei ipoteze de tipul: „Există o relație negativă între nivelul salariului minim și nivelul șomajului”? În primul rând, aceste fenomene nu pot fi aduse în laborator – nu se poate pregăti o cameră macroeconomică în care doar salariul minim să fie manipulat, iar celelalte fenomene sociale să rămână constante. În al doilea rând, cetățenii nu pot fi împărțiți aleatoriu în persoane cărora li se aplică o măsură de salariu minim și persoane cărora nu li se aplică.

Totuși, dacă astfel de propuneri sunt lăsate doar în sfera discuțiilor speculative, ele sfârșesc prin a servi în primul rând intereselor politice. Laureații premiului Nobel din acest an au reușit să stabilească contexte sociale în care măsurile publice pot fi evaluate prin experimente naturale și să propună un cadru metodologic pentru o astfel de expertiză. 

Cum se pot aplica experimentele la nivel macroeconomic?

Experimentele naturale sunt situații din lumea reală care:

  1. generează varianță doar în fenomenul social de interes;
  2. îndeplinesc condiția de repartizare aleatorie între un grup de tratament (similar camerei cu zgomot supărător) și un grup de control (similar camerei cu zgomot normal).

Foarte multe evaluări economice nu respectă una dintre condiții, ceea ce le face invalide. 

De exemplu, în 1955, în Connecticut a intrat în vigoare o lege care prevedea o pedeapsă mult mai severă pentru depășirea vitezei legale. La sfârșitul anului, au fost înregistrate 284 decese în urma accidentelor rutiere, comparativ cu 324 decese din anului 1954. Guvernatorul Abraham Ribicoff a declarat că „Programul nostru legislativ a fost un succes,  noua reglementare a redus cu 12.3% numărul deceselor”.„Reforms as experiments”, psycnet.apa.org

Totuși, este posibil ca anul 1955 să fi fost un an mult mai secetos decât anul 1954, deci cu mai puține accidente rutiere favorizate de ploi sau ninsori. Sau s-ar putea să fi existat o creștere considerabilă între 1955 și 1956 a utilizării centurilor de siguranță sau a altor măsuri de siguranță. Atât schimbările climatice cât și adoptarea mai responsabilă a măsurilor de siguranță sunt explicații alternative pentru scăderea numărului deceselor în accidente rutiere.
Neexistând varianță doar în cazul legii propuse, scăderea numărului deceselor nu poate fi legată cauzal de implementarea legii de înăsprire a pedepsei pentru depășirea vitezei legale.

Un alt exemplu e cel al statelor care oferă burse de studiu. În mod natural, tinerii sunt împărțiți între un grup care primește burse de studiu și un grup care nu primește aceste burse. Împărțirea pare să genereze un grup de tratament (cei care primesc bursă) și un grup de control (cei care nu primesc bursă). Sponsorii burselor pot propune că diferențele de performanță (terminarea studiilor, veniturile mai mari peste zece ani) dintre cele două grupuri sunt explicate prin impactul burselor de studiu.

Însă, mai degrabă, abilitățile și meritele bursierilor au determinat și succesul profesional ulterior. Nu se poate ști dacă cei suficient de ambițioși să merite burse nu și-ar fi atins obiectivele oricum. Condiția de repartizare a burselor pe baza unor merite nu este aleatorie, așa că succesul în viață nu poate fi legat cauzal de obținerea unei burse de studiu.„Reforms as experiments”, psycnet.apa.org

Dacă astfel de concluzii despre eficiența unor măsuri sunt acceptate ca valide, similar guvernatorului Abraham Ribicoff sau sponsorilor care oferă burse de studiu, susținătorii unor politici pot culege roadele unor false merite. 

Laureații Nobelului din acest an propun evaluări mai riguroase ale măsurilor publice, prin respectarea condițiilor experimentelor naturale. Studiile lor oferă atât exemple de analiză punctuală a unor situații din realitate, cât și un cadru metodologic de analiză a contextelor sociale. 

Experimentele lui David Card și concluziile despre piața muncii

Modelele economice clasice sugerează că majorarea salariului minim influențează negativ piața muncii. Într-o serie de lucrări de la începutul anilor 1990, David CardProfesor la Universitatea Berkeley, berkeley.edu a testat experimental această ipoteză economică.

În 1982, „The Effect of the Minimum Wage on Employment and Unemployment: A Survey”, nber.org această concluzie fusese propusă în literatură pe baza unei analize ce urmărea ocuparea forței de muncă înainte și după implementarea unei măsuri de mărire a salariului minim. Majorările salariale răspund, de obicei, unei modificări naturale a economiei – un șoc economic care afectează perspectivele de angajare. În astfel de situații, contextul social suportă simultan două modificări semnificative: șocul economic și majorarea salarială. Ocuparea forței de muncă poate fi influențată de oricare dintre cele două modificări (separat sau împreună). Neexistând varianță doar în cazul măsurii de majorare, nu se poate lega cauzal ocuparea forței de muncă de mărirea salariului minim.

Pentru a izola modificarea legislativă, David Card și Alan Krueger„Minimum Wages and Employment: A Case Study of the Fast Food Industry in New Jersey and Pennsylvania”, nber.org au analizat comparativ două state americane învecinate. Cele două state au cunoscut șocuri economice similare la care au reacționat diferit. În New Jersey salariul minim a fost crescut de la 4,25 dolari la 5,05 dolari, în timp ce în Pennsylvania a fost păstrat salariul minim de 4,25 dolari. Astfel, Pennsylvania îndeplinește condițiile unui grup de control pentru New Jersey, iar o eventuală diferență a ocupării forței de muncă între cele două state ar fi explicată de politicile diferite de salariu minim. Concluzia a fost că mărirea salariului minim nu a avut un impact negativ asupra ocupării forței de muncă.

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Premiul-Nobel-pentru-Economie-David-Card-Joshua-D.-Angrist-Guido-W.-Imbens_Tabel-3_Johan-Jarnestad-01.jpg

Inițiativa experimentală prin „state tratament” și „state de control” a fost preluată de alți cercetători americani. Un studiu din 2019„The Effect of Minimum Wages on Low-Wage Jobs”, academic.oup.com a examinat impactul a 138 modificări ale salariului minim în SUA și a concluzionat că, în cazurile analizate, perspectivele de angajare nu au legătură cu nivelul salariului minim. Autorii studiilor amintesc faptul că rezultatele din America nu pot fi generalizate la alte țări. Peter Harasztosi și Attila Lindner„Who Pays for the Minimum Wage?”, aeaweb.org au studiat impactul creșterii salariului minim în Ungaria, atât pe termen scurt cât și pe o perioadă de patru ani. Concluziile sunt similare.

Pe lângă evaluările privind salariul minim, David Card a investigat și impactul imigrării asupra pieței muncii. Studiile sale arată că imigrația nu are un impact negativ asupra perspectivelor de angajare. De fapt, multe grupuri autohtone par să beneficieze de pe urma imigrării. 

Pentru a ajunge la aceste concluzii, Card a folosit un eveniment unic în istoria SUA – așa-numitul Mariel Boatlift.„The Impact of the Mariel Boatlift on the Miami Labor Market”, ournals.sagepub.com La sfârșitul lunii aprilie 1980, Fidel Castro a permis cubanezilor să emigreze în SUA. Între mai și septembrie 1980, aproximativ 125.000 de persoane au părăsit Cuba din portul Mariel. Jumătate dintre acești emigranți s-au stabilit în Miami. Alte orașe, asemănătoare din perspectivă economică și socială, nu au primit un flux mare de imigranți. Aceste orașe au îndeplinit funcția de grup de de control pentru Miami. Folosindu-se de acest eveniment care setează premisele unui experiment natural, Card a concluzionat că, datorită imigrării, forța de muncă a crescut în Miami cu șapte procente.

Guido Imbens și Joshua Angrist – cadrul metodologic al experimentelor naturale

Dacă lui David Card i-a fost acordat premiul pentru studii empirice în legătură cu piața muncii, ceilalți doi laureați – Guido ImbensProfesor la Stanford, gsb.stanford.edu și Joshua AngristProfesor la MIT, economics.mit.edu – au primit distincția pentru contribuțiile lor metodologice la analiza relațiilor cauzale. Studiile lor sunt mult mai tehnice din punct de vedere statistic, propunând un cadru metodologic care descrie toți pașii de urmat în cazul analizei unui experiment natural. Efortul lor de cercetare face ca procesul cercetării empirice să fie cât se poate de transparent – de la încadrarea corectă a unui fenomen în categoria experimentelor naturale, până la modelarea statistică propriu-zisă.

Într-un studiu din 1991,„Does Compulsory School Attendance Affect Schooling and Earnings?”, academic.oup.com Joshua Angrist (împreună cu colegul său, Alan Krueger) ilustrează utilitatea respectării condiției de repartizare aleatorie între grupurile unui experiment natural. Cercetătorii au vrut să investigheze următoarea ipoteză: „Numărul anilor de educație are un efect pozitiv asupra veniturilor”. Situația este similară cu evaluarea impactului burselor asupra performanței academice. La fel ca bursierii, cei care parcurg un an suplimentar de studii nu ajung aleatoriu în această categorie – este, din nou, în joc perseverența, care ulterior se poate reflecta în nivelul veniturilor. 

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Premiul-Nobel-pentru-Economie-David-Card-Joshua-D.-Angrist-Guido-W.-Imbens_Tabel-1_Johan-Jarnestad-01.jpg

Angrist și Krueger au arătat cum se poate include repartizarea aleatorie în investigarea acestei ipoteze. În America, elevii pot părăsi voluntar școala când împlinesc 16 sau 17 ani, în funcție de stat.„Age range for compulsory school attendance”, nces.ed.gov Pentru că toți copiii născuți într-un anumit an calendaristic încep școala la aceeași dată, nu toți au aceeași vârstă la începerea studiilor – copiii născuți spre sfârșitul anului sunt mai mici ca vârstă. Când cei doi cercetători au comparat persoanele născute în primul și al patrulea trimestru al anului, au văzut că primul grup a petrecut, în medie, mai puțin timp pe băncile școlii – persoanele din acest grup au împlinit mai devreme vârsta când pot părăsi școala. Persoanele născute în primul trimestru au avut, de asemenea, venituri mai mici decât cele născute în al patrulea trimestru. Ca adulți, ei aveau, în medie, mai puțini ani de studiu și venituri mai mici decât cei născuți la finalul anului.

Pentru că data nașterii este un eveniment aleatoriu, Angrist și Krueger au reușit să folosească un experiment natural pentru a stabili o relație de cauzalitate între numărul anilor de educație și venit. În plus, această legătură cauzală este mai puternică decât asocierea corelațională identificată în studii anterioare.

https://mindcraftstories.ro/images/2021/10/Mindcraftstories_Premiul-Nobel-pentru-Economie-David-Card-Joshua-D.-Angrist-Guido-W.-Imbens_Tabel-2_Johan-Jarnestad-01.jpg

Cum fac experimentele naturale lumea un loc mai bun?

Toate aceste demersuri de cercetare descurajează aplicarea universală a unor teorii economice și încurajează evaluarea punctuală a fenomenelor sociale. Experimentele naturale oferă o alternativă la dezbaterea pur ideologică. Setează, deci, un cadru pentru urmărirea interesului colectiv înaintea interesului politic. 

Totuși, observațiile recente din economie nu trebuie să înlocuiască vechea teorie economică în aceeași manieră dogmatică. Acum știm că propuneri precum „mărirea salariului minim are un impact negativ asupra ocupării forței de muncă” sau „imigrația are un impact negativ asupra perspectivelor pe piața muncii” nu sunt adevăruri general valabile. Asta nu înseamnă că opusul lor fundamentează întotdeauna o măsură bună. Singura concluzie de încredere se desprinde din analiza contextuală.

Încă din anii ’60, inițiatorii reformei sociale prin experimente susțineau că sistemele politice și administrative sunt motivate să avanseze evaluări incorecte. Adesea, cei aflați la guvernare se angajează în avans ca politicile propuse să fie de succes. Drept consecință, eșecul unei politici este perceput ca eșec al unei guvernări. 

Donald Campbell,„Reforms as experiments”, psycnet.apa.org unul dintre primii susținători ai reformei, propunea administratorilor publici să își asume mai degrabă gravitatea unei probleme și să persiste în a găsi soluții. În perspectiva lui, o administrație  n-ar trebui să se lege de o măsură specifică, ci ar trebui să aibă următorul tip de abordare: „Am identificat o problemă serioasă. Propunem să inițiem măsura A. Dacă pe bază experimentală ea se dovedește ineficientă, vom schimba strategia cu măsura B”. 

De cele mai multe ori, acceptarea unui spațiu rezonabil de eroare este o atitudine mai înțeleaptă decât excesul de încredere într-o idee.



Text de

Magda Roșu

Asistent universitar, doctorand în cibernetică și statistică economică. Interesele ei de cercetare includ economia comportamentală și politicile publice. Știe să cânte „Baby Shark” la pian.

SĂNĂTATE|STUDII

Noi descoperiri evidențiază substanțele chimice ce dăunează creierului

De
Cercetătorii din UE au identificat noi moduri în care unele substanțe pot interfera cu sistemul hormonal și cu dezvoltarea creierului la oameni.
MONEY|FYI

Coin Toss: Valoarea bitcoin a atins un nou nivel record

De
Criptomonedele sunt din nou în atenția tuturor, femeile din România au ajuns pentru prima dată să câștige mai mult decât bărbații, iar viitorul interviurilor de angajare va implica inteligența artificială.
MONEY|FYI

Coin Toss: Companiile de tech continuă valul de concedieri, iar AI-ul ar putea fi parte din problemă

De
Disponibilizările în sectorul tech continuă, Sam Altman are nevoie de 7 triliarde de dolari pentru a revoluționa industria semiconductorilor, iar un preot catolic îl învață pe Papa care-i treaba cu AI-ul.
MONEY

„Investiți 1.100 RON pentru profit garantat!” Cum sunt păcăliți românii cu reclame deepfake

De
Deepfake-uri cu personalități publice din România sunt promovate nestingherit pe Youtube și Facebook. În Parlament se discută o lege pentru a limita fenomenul, iar rețelele de socializare răspund încet problemei.