Gagarin aterizează pe aeroportul Heathrow din Londra în 11 iulie 1961. Foto: Daily Herald/Mirrorpix/Getty Images

60 de ani de la zborul spațial al lui Iuri Gagarin

De Laurențiu Păiuș 12.04.2021, ultima actualizare: 21.04.2021

Acum 60 de ani, pe 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin devenea primul om care intra în spațiul cosmic, deschizând astfel calea explorării cosmosului cu echipaje umane.

În 1957, odată cu lansarea de către Uniunea Sovietică a lui Sputnik 1,Mai multe detalii despre satelit găsești pe site-ul Agenției Spațiale Europene: esa.int primul satelit artificial pe orbita Pământului, debuta și Cursa Spațială dintre URSS și Statele Unite ale Americii. În 1961, Iuri Gagarin încucnuna câțiva ani de premiere.

Cursă care, cel puțin în prima ei fază, a fost dominată de sovietici. Următorii ani vor aduce o serie de realizări în premieră pentru omenire, toate ale Uniunii Sovietice:

  1.   În noiembrie 1957, cățelușa Laika devenea primul animal care ajungea pe orbita Pământului;
  2.   În ianuarie 1959, sonda Luna 1 devenea primul obiect care survola Luna, la o altitudine de 6.000 de kilometri;
  3.   În septembrie 1959, sonda Luna 2 era prăbușită intenționat pe Lună. Era primul obiect construit de om care atingea suprafața unui corp ceresc;
  4.   În octombrie 1959, sonda Luna 3Detalii despre Luna 3: nasa.gov fotografia pentru prima dată partea îndepărtată a Lunii (cea care nu este direct vizibilă de pe Pământ);
  5.   În august 1960, câinii Strelka și Belka deveneau primele animale care se întorceau tefere la sol de pe orbita Pământului.

În aprilie 1961, conducând detașat în Cursa Spațială, Uniunea Sovietică se pregătea pentru cea mai importantă și mai periculoasă misiune de până atunci – trimiterea unui om în spațiu.

Cel care avea să facă prima incursiune în cosmos era locotenentul major Iuri Gagarin, pilot al forțelor aeriene sovietice. În vârstă de 27 de ani, Gagarin fusese considerat, pe baza rezultatelor obținute la diverse teste, ca fiind cel mai bun dintr-o serie de șase candidați.

Naveta spațială care avea să-l poarte pe Gagarin în zborul său istoric se numea Vostok 3KA și era compusă din două părți. O capsulă sferică, având un diametru de 2,3 metri în care avea să se afle Gagarin și un modul de serviciu care, printre altele, conținea motoarele de deorbitare. Cabina era dotată cu trei hublouri prin care Gagarin avea să observe Pământul în timpul zborului. Naveta spațială avea să fie purtată în spațiu de racheta Vostok-K. 

Întreaga misiune purta numele Vostok 1.

Naveta spațială Vostok 3KA

Naveta spațială Vostok 3KA. Foto: Wikimedia Commons

Lansarea

În dimineața zilei de 12 aprilie 1961, la ora 08.07,Conform site-ul ESA: esa.int ora României, misiunea Vostok 1 decola de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan.

La ora 08.12, motoarele treptei întâi a rachetei se opreau, iar treapta se desprindea pentru a micșora masa vehiculului spațial. Imediat, motorul treptei a doua intra în funcțiune, purtând naveta mai departe. Un minut mai târziu, în timp ce motorul treptei a doua încă funcționa, Gagarin transmitea către sol că zborul continuă bine și că poate vedea Pământul.

La ora 08.15, Gagarin transmitea către sol:„Zarya-1, Zarya-1, nu te aud foarte bine. Mă simt bine. Sunt într-o dispoziție bună. Continui zborul”. În timp ce se îndepărta tot mai mult de cosmodromul Baikonur (care avea indicativul Zarya-1), Gagarin începea să piardă contactul radio cu solul. Mai departe, urma să intre în contact cu o altă stație radio de la sol, aflată pe traiectoria sa.

CITEȘTE ȘI: Viața în spațiu – ce se întâmplă în corpul tău după un an pe Stația Spațială

Gagarin ajunge pe orbită

La ora 08.17, motorul treptei a doua s-a oprit, iar treapta a doua s-a separat de naveta spațială. Iuri Gagarin se afla pe orbită în jurul Pământului. Gagarin raportează că neveta funcționează normal.

Uniunea Sovietică reușea astfel să mai adauge două premiere majore pe lista deja impresionantă. Iuri Gagarin devenea nu doar primul om în spatial cosmic, ci și primul om care orbita Pământul. 

Iuri Gagarin, cu câteva minute înainte de lansare

Iuri Gagarin, cu câteva minute înainte de lansare. Foto: Sovfoto/Universal Images Group via Getty Images

Statele Unite aveau să trimită primul om în spațiu peste mai puțin de o lună, când astronautul Alan Shepard efectua un zbor suborbital„Alan Shepard: First American in Space”, space.com de doar 15 minute. John Glenn avea să devină primul American care orbita Pământul abia pe 20 februarie 1962, la aproape un an după Gagarin.

La ora 08.25, în timp ce începea să traverseze Oceanul Pacific, Gagarin transmitea către sol: „Ce-mi puteți spune despre zbor? Ce-mi puteți spune?”. Stația de la sol din Khabarovsk îi raporta că nu îi poate oferi date despre zbor, deoarece Vostok 1 se afla pe orbită de doar câteva minute.

La ora 08.53, stația de la Khabarovsk îi raporta lui Gagarin că se află pe orbita planificată.

De fapt, Gagarin nu se afla pe orbita planificată. Inginerii sovietici plănuiseră o orbită cu un perigeu (cel mai apropiat punct de suprafața Pământului) de 180 de kilometri și un apogeu (cel mai îndepărtat punct de suprafața Pământului) de 230 de kilometri. 

Vostok 1 era departe de acest traseu.

Zborul Vostok 1 fusese gândit a fi unul controlat de la sol sau de sisteme automate de la bordul rachetei, nu de cosmonaut, deoarece nu se cunoșteau efectele pe care imponderabilitatea le-ar fi avut asupra acestuia. Astfel, semnalul radio pentru oprirea motoarelor rachetei trebuia transmis de la sol. Dar, din cauza unei pene de curent, la una dintre stațiile de control, acest semnal nu a fost transmis, iar motorul a funcționat mai mult timp față de cât era planificat, până când a fost oprit automat de senzorii de accelerație de la bordul rachetei. Dar nici acești senzori nu au funcționat așa cum trebuie și au oprit motoarele foarte târziu.

Calculele efectuate rapid arătau că nouă orbită avea aproximativ perigeul planificat (188 de kilometri), dar apogeul era mult mai îndepărtat, la 302 kilometri.

Pe baza planurilor inițiale, capsula spațială fusese dotată cu rezerve de aer, apă și hrană pentru zece zile. Aceasta era perioada de timp calculată în care orbita navetei spațiale ar fi scăzut în mod natural, în cazul în care motoarele de deorbitare nu ar fi funcționat. Odată cu noile cifre, oamenii de știință s-au grăbeau să calculeze exact timpul în care capsula ar fi revenit la sol în mod natural. Estimările inițiale dădeau o perioadă cuprinsă între 15 și 20 de zile. 

Lucrurile puteau lua o întorsătură tragică dacă, după 32 de minute, motoarele de deorbitare nu ar fi funcționat.

Scăderea naturală a orbitei apare ca urmare a frânării atmosferice.O explicație mai detaliată a fenomenului, aici: swpc.noaa.gov Sateliții aflați pe orbita joasă a Pământului (între 160 și 2.000 de kilometri deasupra solului) nu se află în vid, ci într-o zonă foarte rarefiată a atmosferei terestre. În timp, frecarea cu gazul rarefiat face ca orbitele acestor obiecte să scadă și, dacă nu se iau măsuri care să se contracareze această frecare, un astfel de satelit va reintra în zona mai densă a atmosferei și se va dezintegra. 

De exemplu, Stația Spațială Internațională orbitează Pământul la o altitudine cuprinsă între 370 și 460 de kilometri. Și ea este afectată de frânarea atmosferică, astfel că, din când în când, Stația Spațială Internațională trebuie să-și pornească motoarele pentru a-și ridica orbita.  

Matematicianul Sviatoslav Lavrov, șeful departamentului ballistic al programului spațial sovietic, a primit misiunea de a calcula cât timp i-ar fi luat lui Gagarin să se întoarcă în mod natural pe Pământ. „S-a dovedit că timpul pentru încetinirea în atmosferă s-ar încadra în acel interval (zece zile), deși aproape de limită”, precizează acesta într-un interviu pentru cartea Soviet Space Mythologies: Public Images, Private Memories, and the Making of a Cultural Identity, de Slava Gerovitch.O găsești pe Amazon: amazon.com 

Calcule ulterioare au arătat că Vostok 1 avea, de fapt, un apogeu de 327 de kilometri, mai înalt chiar și decât cel estimat la puțin timp după ajungerea pe orbită.

Interiorul navetei spațiale Vostok 3KA

Interiorul navetei spațiale Vostok 3KA: panou de control pentru pilot (1); panou cu dispozitive tehnice (2); cameră TV (3); iluminator cu dispozitiv optic (4); manetă pentru controlul orientării navetei (5); căști radio (6); container pentru alimente (7). Foto: Bettmann Archive/Getty Images

La ora 09.00, În timp ce Vostok 1 traversa Strâmtoarea lui Magellan, în sudul Americii de Sud, pe baza comunicatului transmis de agenția de presă TASS,Comunicatul integral: energia.ru Radio Moscova anunța lumii zborul lui Gagarin.

„Tovarășul GAGARIN a supraviețuit în mod satisfăcător intrării pe orbită, la bordul Vostok și în prezent se simte bine. Sistemele care mențin mediul necesar vieții în interiorul cabinei navei spațiale funcționează normal.

Zborul orbital al navei spațiale Vostok pilotat de tovarășul cosmonaut GAGARIN continuă”. Așa sună o parte din comunicatul transmis de agenția de presă TASS.

La ora 09.25, deasupra coastei de vest a Africii, motoarele de deorbitare intrau în funcțiune timp de aproximativ 40 de de secunde. Rolul acestor motoare era de a încetini viteza de deplasare a capsulei pentru a o îndrepta spre porțiunea mai densă a atmosferei terestre.

Aterizarea

La 10 secunde după oprirea motoarelor de deorbitare, a fost primit semnalul de separare a capsulei în care se afla Gagarin de modulul de serviciu. Însă lucrurile nu au decurs conform planului și cele două părți au rămas legate de niște cabluri.

Nouă minute mai târziu, undeva deasupra Egiptului, cele două părți ale navetei spațiale au început să pătrundă în straturile mai dense ale atmosferei. Temperatura ridicată a topit cablurile și cele două părți s-au desprins, în sfârșit.

Capsula spațială era acoperită cu un material special, capabil să reziste la temperaturile foarte mari (de peste 1.000 de grade Celsius) pe care le experimenta în aceste momente.

La ora 09.55, la șapte kilometri deasupra solului, trapa capsulei s-a deschis, iar Gagarin s-a catapultat. Parașuta capsulei Vostok nu era considerată de ingineri ca fiind una sigură pentru aterizarea unui om. Și graba de a fi primii care trimit un om în spațiu nu le-a permis să o îmbunătățească, așa că, pentru siguranța sa, Gagarin a fost nevoit să se catapulteze.

La ora 10.05, Gagarin ateriza cu propria parașută, separat de capsulă, la 25 de kilometri sud-vest de orașul Engels, în regiunea Saratov din Uniunea Sovietică.

O performanță controversată

Pentru ca performanța lui Gagarin să fie omologată de Federația Aeronautică Internațională (Fédération Aéronautique Internationale), Iuri Gagarin ar fi trebuit să aterizeze la bordul capsulei. În cazul în care cosmonautul ar fi aterizat separat de capsulă, s-ar fi considerat o situație de urgență, ceea ce însemna că zborul nu ar fi fost unul reușit și performanță nu putea fi recunoscută oficial. 

Așa că, atunci când au înmânat forului internațional documentele misiunii Vostok 1, autoritățile sovietice s-au asigurat ca acestea să menționeze că Gagarin a aterizat în capsulă.

În ciuda faptului că existau îndoieli serioase cu privire la modul în care se realizase aterizarea, Fédération Aéronautique Internationale a decis totuși să-i recunoască performanța lui Gagarin.„List of records established by ‘Yuri Alexeevitch  GAGARINE’”, web.archive.org 

De-abia zece ani mai târziu, autoritățile sovietice au recunoscut oficial că Gagarin a aterizat într-adevăr separat de capsulă, cu propria parașută.

Iuri Gagarin pe străzile din Londra. Foto: Daily Herald/Mirrorpix/Getty Images

Gagarin a fost celebrat la nivel mondial

La îmbarcarea în capsula spațială, Gagarin era un om simplu. La întoarcerea din spațiu, devenea o celebritate internațională.

La două zile după revenirea pe Pământ, Iuri Gagarin a participat la o uriașă parade organizată în cinstea lui, în Moscova. Milioane de oameni au avut astfel ocazia să-l vadă în carne și oase pe primul cosmonaut din istorie. Odată ajuns în Piața Roșie, Nikita Hrusciov, liderul URSS, i-a acordat lui Gagarin titlul de Erou al Uniunii Sovietice, cea mai înaltă distincție a țării. Și alte țări, în special cele din zona de influență sovietică, i-au acordat medalii comemorative.

Însă Gagarin a vizitat și Londra, Parisul și New York-ul, fiind primit de mulțimi entuziaste.

Mai mult, în semn de respect pentru performanța lui Gagarin, începând cu 2011, ziua de 12 aprilie a fost declarată de Organizația Națiunilor Unite drept Ziua Mondială a Zborului Omului în Cosmos. Iar pe 7 martie 2013, în Londra, a fost dezvelită o statuie a lui Gagarin la Observatorul Regal de la Greenwich.

CITEȘTE ȘI: Perseverance explorează Planeta Roșie cu tehnologie din anii ‘90

Cine a fost Gagarin?

Iuri Alexeevich Gagarin s-a născut la 9 martie 1934 în satul Klushino, în apropiere de orașul Gzhatsk (acum se numește Gagarin, în memoria legendarului cosmonaut). Părinții săi lucrau la colectiv. Tatăl, Alexey Ivanovich Gagarin, era tâmplar, iar mama, Anna Timofeyevna Gagarina, era mulgătoare.

Iuri avea un frate (Valentin) și o soră (Zoya) mai mari, dar și un frate mai mic, Boris.

În timpul invaziei Uniunii Sovietice, naziștii au ocupat satul Klushino, iar familia Gagarin a fost alungată din casă și a trebui să se adăpostească în curte, într-o colibă de chirpici, scrie BBC.„Yuri Gagarin’s Klushino: Forgotten home of space legend”, bbc.com Asta până în 1943, când Valentin și Zoya au fost deportați într-un lagăr de muncă forțată. Iuri Gagarin nu-i va revedea decât după terminarea războiului.

După război, în 1946, familia Gagarin s-a mutat la Gzhatsk.

În 1950, Gagarin a început să lucreze ca ucenic într-o topitorie, în apropiere de Moscova. Un an mai târziu a fost selectat pentru a-și continua studiile la școala industrial din Saratov. Gagarin s-a înscris în aeroclubul din Saratov, unde a învățat să piloteze Yakovlev Yak-18, un avion militar sovietic.

În 1955, a fost admis la Școala de piloți militari din Orenburg. La 5 noiembrie 1957, la o lună după lansarea primului satelit în spațiu, Sputnik 1, Gagarin a devenit locotenent în Forțele Aeriene Sovietice. Pe 6 noiembrie 1959, a obținut gradul militar de locotenent major.

În martie 1960, începea antrenamentele pentru programul spațial sovietic.

Iuri Gagarin s-a căsătorit în 1957 cu Valentina Goryacheva. Cei doi au avut împreună două fiice.

Iuri Gagarin cu soția, Valentina, și fiicele Lena and Galina.

Iuri Gagarin cu soția, Valentina, și fiicele Lena and Galina. Foto: Vlastimir Shone/Gamma-Rapho via Getty Images

Moartea lui Gagarin

Misiunea Vostok 1 a fost prima și singura ieșire a lui Iuri Gagarin în spațiul cosmic. Pe 27 martie 1968, Iuri Gagarin și Vladimir Seryogin au murit în timpul unui zbor de antrenament, după ce avionul MIG-15 pe care îl pilotau a scăpat de sub control și s-a prăbușit.

Trupurile celor doi au fost incinerate, iar cenușa a fost introdusă în zidurile Kremlinului, în semn de respect.

Cauza exactă a prăbușirii rămâne un mister și în prezent. Conform autorităților, prăbușirea a fost provocată de o manevră făcută de cei doi pentru a evita impactul cu un balon meteorologic care se afla pe traseul lor. 

Nu toată lumea este mulțumită cu explicația oficială. Astfel că, de-a lungul timpului, au apărut mai multe ipoteze privind cauza care ar fi dus la prăbușirea celor doi. Una dintre aceste ipoteze spune că moartea lui Gagarin și a lui Seryogin a fost cauzată de depresurizarea cabinei, ceea ce i-ar fi făcut pe cei doi să-și piardă cunoștința din cauza hipoxiei. O altă ipoteză aruncă vina asupra pilotului unui alt avion militar care ar fi zburat mult mai jos decât ar fi trebuit și care ar fi trecut foarte aproape de avionul lui Gagarin. Turbulențele provocate de acest avion ar fi făcut ca MIG-ul să nu mai poată fi controlat.

Zborul lui Gagarin în jurul Pământului a fost, fără îndoială, una dintre cele mai mari realizări ale omenirii. Nu-i de mirare, deci, că Neil Armstrong și Buzz Aldrin au lăsat pe Lună o medalie în cinstea lui Gagarin„U.S. Taking Russian Medals To The Moon”, chicagotribune.newspapers.com și a zborului său de legendă.



Text de

Laurențiu Păiuș

Jurnalist și astronom amator. Este pasionat de tot ce înseamnă explorarea spațiului cosmic. Este inițiatorul a numeroase activități de popularizare a astronomiei.

SPAȚIU|OVERVIEW

Cometele, vizitatori de departe. Anul acesta, ai putea vedea două

De
Ai văzut vreodată o cometă cu ochiul liber? Nu? Ei bine, anul ăsta ai putea avea două astfel de ocazii. Dintre acestea două, una ar putea fi mai interesantă. Spre sfârșitul anului, o cometă care vine de la marginea Sistemului Solar ar putea fi o priveliște foarte frumoasă. 
TEHNOLOGIE|PORTRET

Personajul nejucător – cum este să lucrezi în industria de gaming. O discuție cu Andrei Istrate 

De
Unii oameni folosesc jocurile video ca o modalitate de relaxare, iar alții fac o carieră din ele. Andrei Istrate a trecut de la tester la game designer și a ajutat alți pasionați să se dezvolte în acest domeniu, dar spune că a lucra în industria de gaming nu e deloc simplu.  
SPAȚIU|OVERVIEW

Furtuni geomagnetice, aurore boreale și HAARP

De
Anul trecut, teorii ale conspirației s-au creat datorită unui fenomen natural rar, dar nu atât de rar ca să nu-l întâlnești de câteva ori într-o viață de om.
SPAȚIU|OVERVIEW

5 misiuni spațiale de urmărit în 2024

De
Anul acesta promite niște misiuni spațiale foarte interesante. De la sateliți trimiși să studieze planeta Marte la o misiune spre una dintre lunile planetei Jupiter și până la întoarcerea la locul impactului misiunii DART, 2024 are cu siguranță motive să te țină în priză, dacă ești pasionat de explorarea spațială.