5 tehnologii din spatele Jocurilor Olimpice15 min read

Inovațiile tehnologice de la Jocurile Olimpice din Paris îți arată viitorul competițiilor sportive.

Dacă ai urmărit proba de 100 de metri de la Jocurile Olimpice din 4 august, probabil ai rămas destul de confuz la finalul cursei dramatice în care diferența dintre locul 1 și locul 8 a fost de doar 0,12 secunde. Nu ești singurul. Realitatea este că americanul Noah Lyles s-a impus, chiar dacă avantajul față de următorul clasat a fost de doar 5 miimi de secundă.

Sigur, n-ai fi putut ști asta fără tehnologie. De peste 80 de ani, camerele de photo finish ajută stabilirea câștigătorului în anumite sporturi, atunci când privirea umană nu îl poate distinge cu precizie. Anul acesta, Omega a implementat la olimpiadă cel mai avansat model de până acum, care poate înregistra până la 40.000 de cadre pe secundă la finalul curselor. 

CITEȘTE ȘI: Photo finish-ul: camerele care decid cursele la limită

Este doar unul dintre exemplele care arată cum a influențat evoluția tehnologică competițiile sportive, atât pentru cei care concurează, cât și pentru cei care îi urmăresc. Până la finalul Jocurilor Olimpice de la Paris mai sunt doar câteva zile, așa că e un bun moment pentru a face o scurtă trecere în revistă a tehnologiilor care au făcut vâlvă la această ediție. 

Spoiler alert: implică inteligență artificială, ingineri spațiali și un scandal de spionaj cu drone.

Stade de France. Foto: Richard Heathcote / Getty Images

O pistă de atletism din resturi de moluște

Pista de atletism de pe Stade de France a avut, în premieră, culoarea mov, dar aspectul estetic e mult mai puțin important decât calitățile sale. Dezvoltată de compania italiană Mondo, care din 1976 încoace a furnizat pistele principale pentru fiecare ediție a Jocurilor Olimpice, aceasta a promis să fie cea mai rapidă de până acum, dar și una care să ajute la evitarea accidentărilor. Se pare că le-a și reușit, pentru că a fost prima dată când toți atleții de la proba de 100 de metri au alergat în sub 10 secunde.

„Când sportivii calcă pe pistă, o parte din energia alergării este transferată pe pistă, iar apoi pista o oferă înapoi. În funcție de modul în care funcționează acest transfer, asta ar putea funcționa și împotriva ta sau poate avea un efect de propulsie net. Ceea ce am aflat este că, odată cu această nouă geometrie, avem practic o pistă care este totodată puțin mai moale, de care credem că sportivii se vor bucura”, a declarat pentru Euronews// „Paris Olympics: What to know about the new purple athletics track?”, euronews.com // Luca Andena, profesor de știință și tehnologia materialelor la Universitatea din Milano și responsabilul pentru modelarea pistei. 

Dincolo de performanțele tehnice, pista de anul acesta a fost creată, în premieră, cu carbonat de calciu biogenic, provenit din cochilii de moluște. Pentru asta, Mondo au colaborat cu Nieddittas, o cooperativă pescărească din Sardinia, care le-a furnizat materia primă, care altfel ar fi fost aruncată. Oamenii de știință au avut nevoie de trei ani pentru a venit cu această alternativă sustenabilă care oferă și performanțe superioare. Sigur, în contextul unui eveniment colosal despre care s-a spus că e o lecție de greenwashing// The Paris Olympics are a lesson in greenwashing”, scientificamerican.com // poate că nu înseamnă mare lucru, dar e un început.

Trivia: pista ocupă 23.114 metri pătrați, a costat în jur de 3 milioane de dolari, a fost nevoie de trei luni pentru a fi montată, iar durata de viață este de 10 ani.

Înotătoarea australiană Kaylee McKeown, câștigătoarea medaliei de aur la 100 de metri spate. Foto: Maddie Meyer / Getty Images

Costume de înot făcute de ingineri spațiali

După cum s-a văzut, uneori o diferență de timp imperceptibilă îi poate departaja pe sportivi, așa că orice detaliu contează. În cazul înotului, acel detaliu e costumul de baie. Speedo, unul dintre producătorii de tradiție, a vrut să producă un model care să asigure o forță de frecare redusă, așa că a apelat la – surpriză – ingineri NASA.// „Space Age Swimsuit Reduces Drag, Breaks Records”, spinoff.nasa.gov // 

Costumul LZR Racer a fost vedetă la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008, când 94% dintre medaliile de aur au fost câștigate de înotători care l-au purtat. În scurt timp, a devenit destul de clar că acesta le oferă sportivilor un avantaj, ceea ce a dus la controverse și la o întrebare legitimă: poate tehnologia să devină un soi de dopaj și în ce fel ar trebui reglementată?// „Is Technology in the Olympics a Form of Doping or a Reality of Modern Sport?”, scientificamerican.com //

În 2024, Speedo a dus lucrurile și mai departe și, în încercarea de a produce un costum și mai hidrodinamic decât precedentele, a colaborat cu compania Lamoral, care a îmbrăcat modelele Fastskin LZR într-o țesătură hidrofugă folosită și pentru protejarea sateliților de radiații cosmice.// „How satellite technology made it into 2024 Olympic swimsuits”, space.com //

Echipa de volei a Japoniei. Foto: Kevin C. Cox / Getty Images

Uniforme anti voyeurism

Comitetul Olimpic Internațional a anunțat cu surle și trâmbițe un sistem AI de monitorizare a bullying-ului online îndreptat împotriva sportivilor, dar care nu pare să funcționeze prea grozav. O inițiativă mult mai utilă pare să vină tot din zona materialelor textile.

Compania Mizuno a dezvoltat pentru echipele feminine de volei, atletism și tenis de masă din Japonia niște uniforme dintr-o țesătură inovatoare// „Paris 2024: New material to combat voyeurism in women’s sport”, lemonde.fr // care nu permite fotografierea cu infraroșu și previne, astfel, apariția unor imagini voyeuriste cu sportivele pe site-uri pornografice.

Această măsură vine după ce în anii precedenți mai multe sportive au fost victimele bullying-ului online, după ce fotografii explicite realizate cu camere cu infraroșu au fost publicate pe rețelele sociale, însoțite de captionuri pornografice.

Beverly Priestman, antrenoarea echipei de fotbal feminin a Canadei. Foto: Vaughn Ridley / Getty Images

Războiul dronelor

Un moment controversat de la JO 2024, mult mai pasionant decât obișnuitele lamentări ale extremiștilor de dreapta, a fost un scandal de spionaj. Mai precis, în timpul unui antrenament al echipei de fotbal feminin din Noua Zeelandă de dinainte de meciul de deschidere, staff-ul a raportat o dronă care survola terenul. S-a dovedit că aceasta aparținea echipei Canadei. Echipa implicată în spionaj a fost penalizată de FIFA cu 6 puncte, iar antrenoarea Bev Priestman a fost suspendată un an. 

Partea mai interesantă este că, potrivit unor surse, aceasta nu este prima abatere,// „Canada’s men’s and women’s soccer teams have relied on drones and spying for years, sources say”, tsn.ca //, ba mai mult, spionajul pare să fie o practică comună pentru echipele naționale de fotbal din Canada.

Foto: Krystof Kriz/NurPhoto via Getty Images

Poate că Inteligența Artificială e viitorul, dar nu chiar acum

S-a vorbit atât de mult despre aplicațiile AI de la Jocurile Olimpice de la Paris încât ai putea crede că această ediție aduce niște îmbunătățiri semnificative față de edițiile precedente, dar după cum s-a văzut, acestea sunt, în cel mai bun caz, modeste. 

CITEȘTE ȘI: Prima olimpiadă AI? Mai degrabă o mișcare de marketing

În primul rând, nu sunt nici măcar foarte noi: încă de la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing din 2022, organizatorii se lăudau cu tot felul de aplicații AI care să ofere sportivilor programe personalizate de antrenament, nutriție sau dietă, ba chiar și cu roboți care să pregătească și servească mâncarea echipelor olimpice. 

Important de menționat e și că la JO din Paris, guvernul francez a adoptat, pe repede înainte, un articol care permite supravegherea cu ajutorul inteligenței artificiale,// „Playing Games with Rights: A Case Against AI Surveillance at the 2024 Paris Olympics”, georgetownlawtechreview.org // special pentru acest eveniment.

Comitetul Olimpic Internațional a publicat chiar un program// Olympic AI Agenda, stillmed.olympics.com // legat de ambițiile lor de a folosi potențialul inteligenței artificiale în a schimba felul în care arată competițiile sportive astăzi. Cele cinci direcții sunt sprijinirea atleților și asigurarea unei competiții cinstite, accesul egal la AI, sustenabilitate, interacțiunea cu publicul, dar și administrarea Comitetului Olimpic, dar iau în calcul și pericolele care pot veni la pachet cu aceste noi tehnologii. 

Pe hârtie, sună bine, dar rămâne de văzut ce schimbări – care să fie mai utile decât o prezentare corporate – ar putea aduce următoarea Olimpiadă.