5 ani de când COVID-19 a paralizat lumea. Cum a schimbat pandemia sistemele de sănătate, economia și societatea?63 min read

La cinci ani de când OMS a declarat oficial pandemia de COVID-19, efectele încă se resimt. Piața muncii s-a schimbat, datoriile au crescut, iar dezinformarea a alimentat neîncrederea în știință și ascensiunea suveraniștilor. Chiar dacă urgența medicală a trecut, lumea rămâne mai vulnerabilă ca oricând. 

Pe 16 martie 2020, președintele Klaus Iohannis a decretat starea de urgență// „Decret semnat de Președintele României, domnul Klaus Iohannis, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României”, presidency.ro // în România pentru 30 de zile. Școlile urmau să rămas închise pe toată durata stării de urgență, iar autoritățile puteau plafona prețurile la medicamente, echipamente medicale, alimente de bază și servicii publice (electricitate, căldură, gaze, apă, salubritate, carburanți), dacă ar fi fost necesar.

Cu doar câteva zile înainte, pe 11 martie 2020, într-o conferință de presă, Directorul General al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, declarase:// „WHO Director-General’s opening remarks at the media briefing on COVID-19 – 11 March 2020”, who.int // „ Evaluăm că boala COVID-19 poate fi caracterizată ca o pandemie”. 

Începea, oficial, cea mai mare criză sanitară din istoria recentă.// „Timeline: WHO’s COVID-19 response”, who.int // 

La cinci ani distanță, lucrurile par să fi revenit la normal, COVID-19 nu mai e amenințarea din 2020, dar au rămas destule necunoscute: originea exactă a pandemiei, numărul real al victimelor sau motivele pentru care unii oameni sunt mai predispuși la long COVID.// „Long COVID: Where are we five years later?”, medicalxpress.com // 

Imagine grafică computerizată a unui virus văzut ca printr-un microscop. Foto: Yuichiro Chino/Getty Images

Ce este, de fapt, COVID-19?

Numele COVID-19 a fost stabilit de Organizația Mondială a Sănătății pe 11 februarie 2020 pentru a desemna boala cauzată de noul coronavirus, un virus pe care omenirea nu l-a mai întâlnit până în decembrie 2019. 

Denumirea provine din abrevierea cuvintelor corona (CO), virus (VI) și disease (D), urmate de anul apariției, 2019. OMS a ales acest nume pentru a evita referințe geografice sau culturale – și pentru a nu supăra China –, pe baza regulilor internaționale privind denumirea bolilor infecțioase.

COVID-19 este o boală infecțioasă cauzată de virusul SARS-CoV-2 (numele indică legătura sa cu virusul care a cauzat epidemia de SARS din 2002-2003. „SARS” provine de la Sindrom Respirator Acut Sever, „CoV” desemnează familia coronavirusurilor, iar „2” indică faptul că este a doua variantă a acestui tip identificată la om), un coronavirus din familia Coronaviridae. Virusul afectează în principal sistemul respirator și poate provoca simptome de la forme ușoare asemănătoare gripei până la pneumonie severă și complicații sistemice.

CITEȘTE ȘI: SARS-CoV-2, COVID-19, coronavirus. Care-i diferența? 

SARS-CoV-2 se răspândește în principal prin aerosoli și picături respiratorii eliminate atunci când o persoană infectată tușește, strănută, vorbește sau respiră. Se poate transmite și prin contact cu suprafețe contaminate, deși acest mod este mai puțin frecvent.

Clienții cumpără alimente de la un stand din Wuhan, China, duminică, 21 iulie 2024. Foto: Qilai Shen/Bloomberg prin Getty Images

Originea COVID-19: în laborator sau în natură?

În decembrie 2019, lumea mai avea un pas până la sărbătorile de iarnă. În media, rulau obsesiv reclamele de sezon, la joburi, oamenii trăgeau tare să termine taskurile înainte de vacanța la schi sau cea de pe canapea, așteptând cu înfrigurare bingingul de pe Netflix. 

În tot acest timp, în Wuhan, un oraș aglomerat din centrul Chinei, erau raportate primele cazuri ale unei boli încă necunoscute, care urma să fie ulterior identificată drept COVID-19. Pe 23 ianuarie 2020, în aceeași metropolă, autoritățile anunțau un lockdown la scară largă. Părea ceva îndepărtat, dar avea să fie primul din multe.

Dar cum a apărut virusul? Potrivit oamenilor de știință, cel mai plauzibil scenariu este că virusul a circulat inițial la lilieci, așa cum se întâmplă cu multe coronavirusuri. 

De la lilieci, virusul ar fi trecut la alte animale, precum câinii enot, civetele de palmier sau șobolanii de bambus, înainte de a infecta oamenii. Cel mai probabil, transmiterea s-a produs într-o piață din Wuhan, în noiembrie, unde se vindeau sau sacrificau astfel de animale. Un astfel de mecanism de transmitere a mai fost observat și la începutul anilor 2000, în cazul SARS.// „SARS: The First Pandemic of the 21st Century”, pmc.ncbi.nlm.nih.gov //

CITEȘTE ȘI: Accident de laborator? De ce se discută iar despre originea coronavirusului?

Această teorie nu a fost însă confirmată nici până azi.

Pe de altă parte, Wuhan are mai multe laboratoare care studiază coronavirusuri, ceea ce a alimentat suspiciuni despre o posibilă scurgere accidentală. CIA, serviciul de informații externe al SUA, susține că// „CIA says COVID-19 more likely to have come from lab than nature”, reuters.com // o scurgere dintr-un laborator este mai plauzibilă decât transmiterea naturală a virusului, dar admite că dovezile disponibile nu sunt suficiente pentru a trage o concluzie definitivă.

Evaluarea vine după ce, ani la rând, agenția a susținut că nu poate stabili clar sursa virusului, la solicitarea fostului director CIA, William Burns, care a cerut o concluzie fermă înainte de finalul mandatului fostului președinte al SUA, Joe Biden.

Dacă Statele Unite au politizat rapid problema originii, în special prin declarațiile lui Donald Trump, aflat atunci la finalul primului mandat, recent, și serviciul de informații german BND a venit cu o evaluare similară. Virusul provine, cel mai probabil, dintr-un laborator,// „COVID pandemic likely unleashed by lab mishap: Germany’s BND”, dw.com // susține BND, care avansează o probabilitate de 80-95% penttru această ipoteză.

China respinge acuzațiile, susține că sprijină cercetările privind originea virusului și acuză Washingtonul de politizare. Ambasada chineză a calificat raportul CIA drept „înșelător” și lipsit de dovezi solide. Beijingul insistă că teoria scurgerii din laborator nu are credibilitate și că doar cercetările științifice riguroase pot oferi un răspuns. 

Însă chiar și în condiții ideale (iar situația politică din prezent e departe de a permite asta), stabilirea exactă a originii unui virus este o provocare științifică dificilă. În cazul de față, eforturile au fost complicate și mai mult de tensiunile politice și de acuzațiile privind lipsa de transparență a Chinei.

China n-a permis decât cu greu și controlat accesul specialiștilor străini în Wuhan și a restrâns destul de repede colaborările între cercetătorii chinezi și cei occidentali, ceea ce a îngreunat cercetările. 

CITEȘTE ȘI: Accident de laborator? De ce se discută iar despre originea coronavirusului?

De curând, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a cerut// „WHO urges China to share Covid origins data, five years on from pandemic’s emergence”, edition.cnn.com // Chinei să pună la dispoziție mai multe date, motivând că transparența este „o necesitate morală și științifică”, esențială pentru ca statele să poată preveni și gestiona viitoare epidemii și pandemii.

Dar adevărul este că originea exactă a pandemiei ar putea rămâne necunoscută mulți ani de-acum încolo – sau poate pentru totdeauna.

O ambulanță trece pe o stradă din București, România, în timpul pandemiei de COVID-19. Foto: Universal History Archive/Universal Images Group via Getty Images

Ce e val, ca valul trece? Etapele pandemiei

Primul val al pandemiei a transformat orașele într-un peisaj straniu, aproape apocaliptic: străzi pustii, magazine închise și o liniște în care sirenele ambulanțelor deveniseră sunetul de fundal al vieții cotidiene. 

În Italia, una dintre cele mai afectate țări la începutul pandemiei, oamenii au încercat să-și mențină moralul ridicat cântând serenade din balcoane, în timp ce spitalele din Bergamo și Milano, copleșite de pacienți, nu mai aveau locuri. 

În New York, camioane frigorifice au fost folosite ca morgi improvizate din cauza numărului mare de decese. 

În Wuhan, unde începuse totul, carantina totală a ținut orașul blocat timp de 76 de zile, iar locuitorii primeau alimente doar de la autorități. 

În România, poliția folosea mașini echipate cu megafon pentru a transmite mesaje de avertizare, instrucțiuni, pentru a ușui copiii care se strângeau în fața blocului înapoi în case sau pentru a cânta imnul național. 

Micrografie electronică cu transmisie a particulelor de virus SARS-CoV-2 (varianta UK B.1.1.7), izolată dintr-o probă de pacient și cultivată în cultură celulară. Foto: NIH/NAID/IMAGE.FR/BSIP/Universal Images Group prin Getty Images

Variantele SARS-CoV-2 – fără număr

Destul de repede, s-a aflat că virusul a suferit mutații și că circulă mai multe variante, iar panica s-a accentuat. Multe dintre aceste mutații au generat variante care au alimentat valuri succesive de infecții. 

Ca orice virus ARN, SARS-CoV-2 suferă mutații frecvente deoarece materialul său genetic, stocat sub formă de acid ribonucleic (ARN), se replică cu erori, neavând un mecanism eficient de corectare. 

Majoritatea acestor mutații sunt nesemnificative, dar unele pot oferi virusului avantaje selective, precum o transmisibilitate mai mare sau o capacitate mai bună de a evita răspunsul imun. Variantele emergente au fost clasificate în funcție de impactul lor epidemiologic, iar unele au devenit dominante la nivel global.

Din acest motiv, fiecare etapă a pandemiei a fost caracterizată de o variantă dominantă, care s-a răspândit rapid.

În septembrie 2020, cercetătorii britanici au descoperit varianta Alpha (B.1.1.7),// „European Centre for Disease Prevention and Control”, ecdc.europa.eu // mai transmisibilă decât tulpina inițială, numită ulterior Wuhan-Hu-1. Până la începutul lui 2021, Alpha devenise dominantă în Europa și SUA.

Detectată în India la finalul lui 2020, varianta Delta (B.1.617.2) s-a dovedit mult mai contagioasă și a provocat creșteri record ale numărului de cazuri. În vara lui 2021, se înregistrau  peste 4 milioane de infecții pe săptămână la nivel global.

În multe țări, inclusiv în România, Delta a fost responsabilă pentru cel mai sever val pandemic, cu spitale suprasaturate și un număr mare de decese. De altfel, în perioada 2020-2021, România a înregistrat un exces de mortalitate de 20% față de valorile normale, ceea ce indică un număr suplimentar de aproximativ 107.000 de decese în această perioadă.// Detalii, aici: worldometers.info // 

CITEȘTE ȘI: Câți români a ucis COVID-19 cu adevărat? 

În noiembrie 2021, Africa de Sud a raportat o nouă variantă cu numeroase mutații: Omicron (B.1.1.529). Extrem de contagioasă, dar mai puțin severă, Omicron a provocat un val masiv de infectări în toată lumea. În multe locuri, recordurile zilnice de cazuri au fost depășite, dar ratele de spitalizare și mortalitate au fost mai mici decât în valurile anterioare.

CITEȘTE ȘI: E Omicron sfârșitul pandemiei? 

Pe măsură ce virusul a continuat să evolueze, au apărut noi subvariante Omicron, precum BA.2, BA.4 și BA.5. Una dintre aceste variante, BA.2, a devenit rapid dominantă în multe țări europene, iar BA.5 s-a răspândit global în vara lui 2022. În anii următori, virusul a continuat să circule, dar imunitatea colectivă dobândită prin vaccinare și infectare a redus impactul valurilor pandemice.

În prezent, la cinci ani de la debutul pandemiei, SARS-CoV-2 nu mai este o urgență globală, dar diverse variante ale virusului circulă în continuare, provoacă boli și chiar decese, iar monitorizarea variantelor este esențială pentru prevenirea unor noi crize sanitare.

Iar după trei viruși respiratorii depistații în câteva decenii – SARS, MERS și SARS-CoV-2 –, monitorizarea altora, care circulă în animale, rămâne la fel de importantă. ​În februarie 2025, cercetători de la Institutul de Virologie din Wuhan au identificat o nouă linie a coronavirusului HKU5, denumită HKU5-CoV-2, în probe prelevate de la lilieci din genul Pipistrellus. ​Virusul face parte din aceeași familie cu cel care provoacă sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS), dar nu au fost detectate cazuri de infectare la oameni.// „Bat-infecting merbecovirus HKU5-CoV lineage 2 can use human ACE2 as a cell entry receptor”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov //

Gestionarea pandemiei la nivel global. Modele de succes vs. eșecuri și decizii controversate

În timpul pandemiei, lumea a fost un laborator global de politici sanitare, iar diferențele dintre țări au fost uriașe. Unele au reușit să controleze răspândirea virusului cu măsuri rapide și clare, altele au oscilat între negare și haos administrativ și au plătit cu sute de mii de vieți. 

Noua Zeelandă// „COVID-19 pandemic in New Zealand”, en.wikipedia.org // a fost un exemplu de manual pentru gestionarea eficientă a crizei. Premierul Jacinda Ardern a impus un lockdown strict încă de la primele cazuri, fără jumătăți de măsură. Frontierele au fost închise, iar testarea și urmărirea contactelor au fost organizate meticulos. Oamenii au urmat regulile, iar rezultatul a fost clar: până la sfârșitul lui 2020, viața revenise aproape la normal, cu evenimente publice și festivaluri fără restricții. A ajutat, ce-i drept, și izolarea geografică a arhipelagului din Pacific. 

Un caz similar a fost Coreea de Sud,// „COVID-19 pandemic in South Korea”, en.wikipedia.org // care nu a închis complet economia, dar a implementat una dintre cele mai avansate strategii de testare și izolare a cazurilor. Utilizarea masivă a tehnologiei pentru urmărirea contactelor, alături de un sistem medical bine pus la punct, au menținut numărul de decese la un nivel relativ scăzut în comparație cu alte țări.

Germania// „COVID-19 pandemic in Germany”, en.wikipedia.org // a avut un început promițător. Guvernul condus de Angela Merkel a reacționat rapid, cu testare extinsă și un sistem sanitar bine finanțat. Explicațiile clare oferite populației și colaborarea cu experții în sănătate publică au făcut ca Germania să gestioneze mai bine decât alte state europene primul val al pandemiei. Problemele au apărut mai târziu, când relaxarea restricțiilor și ezitările din campania de vaccinare au dus la o creștere semnificativă a cazurilor.

În tabăra opusă, Statele Unite// „COVID-19 pandemic in the United States”, en.wikipedia.org // au oferit un spectacol al incoerenței. Administrația Trump a minimizat inițial pericolul virusului, iar răspunsul federal a fost haotic. Fiecare stat a avut propria strategie, iar măsurile de sănătate publică au fost politizate până la extrem. De la promovarea unor tratamente neverificate, precum hidroxiclorochina sau ivermectina, până la declarații contradictorii despre purtarea măștii, pandemia a fost tratată prea des ca o problemă de PR, nu ca o criză sanitară. 

În paralel, Brazilia,// „COVID-19 pandemic in Brazil”, en.wikipedia.org // sub conducerea lui Jair Bolsonaro, a fost un alt exemplu de dezastru anunțat. Bolsonaro a respins măsurile de protecție, a încurajat adunările publice și a ironizat gravitatea bolii. Consecințele au fost devastatoare: spitale copleșite, gropi comune și sute de mii de decese care ar fi putut fi prevenite.

Naga Sadhus sau bărbații sfinți din Juna Akhara fac o baie sfântă în râul Gange cu ocazia primei băi regale a festivalului Shivratri în timpul festivalului Maha Kumbh, în Haridwar, pe 11 martie 2021, în plină pandemie. Foto: Ritesh Shukla/NurPhoto prin Getty Image

India a fost un caz paradoxal. După un început relativ bun, în care lockdownul dur a încetinit răspândirea virusului, guvernul lui Narendra Modi// „COVID in India: a tragedy with its roots in Narendra Modi’s leadership style”, theconversation.com // a relaxat măsurile prea devreme. Adunările religioase masive și evenimentele politice au dus la un val catastrofal în primăvara lui 2021, când spitalele au rămas fără oxigen, iar oamenii mureau la ușile unităților medicale.

CITEȘTE ȘI: Tulpină nouă, alegeri, sărbători? Cum a fost învinsă India de coronavirus 

În China, unde a izbucnit pandemia, autoritățile au impus politica „zero-COVID”// „Reflections on the dynamic zero-COVID policy in China”, sciencedirect.com // cu lockdownuri drastice, teste în masă și restricții severe. Deși inițial strategia a limitat decesele, economia a fost afectată grav, iar în decembrie 2022, regimul a renunțat brusc la măsuri, cea ce a dus la un val uriaș de infectări și suprasolicitarea spitalelor.

România// „Impactul pandemiei COVID-19 asupra implementării Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030”, insse.ro (PDF) // a început bine gestionarea pandemiei, cu măsuri rapide și o campanie de vaccinare inițial eficientă, dar relaxarea prematură a restricțiilor și rata scăzută de vaccinare (doar 33% din populație complet vaccinată în septembrie 2021) au dus la un val patru devastator. 

În octombrie 2021, România era pe primul loc în lume// „România, pe primul loc în lume la decesele zilnice de Covid”, dw.com // la decese zilnice COVID-19, iar spitalele erau copleșite. Criza s-a accentuat și prin demiterea ministrului sănătății, Vlad Voiculescu, pe 14 aprilie 2021, după conflicte cu premierul Florin Cîțu privind măsurile sanitare. 

La 66,6 km de București, în comuna Izvoarele din județul Giurgiu, unde am făcut turism medical în 2021, cu toată familia, pentru administrarea primei doze de vaccin anti-COVID-19. A fost un drum frumos și eliberator. Foto: Google Street View.

Evoluția vaccinurilor și impactul campaniilor de vaccinare

În tot acest haos mai bine sau mai prost gestionat, medicii și cercetătorii au încercat să găsească rapid soluții, au testat tratamente experimentale și au lucrat contra cronometru la dezvoltarea unui vaccin. Au fost sute de încercări, pe toate continentele, folosind aproape orice tehnologie cunoscută pentru dezvoltarea de vaccinuri.

Într-un final, au fost dezvoltate trei tipuri principale de vaccinuri: unele revoluționare, bazate pe ARN mesager (ARNm), altele mai clasice, folosind un vector viral sau chiar virusul inactivat.// „Types of vaccines for COVID-19”, immunology.org // 

CITEȘTE ȘI: De ce vaccinurile ARN nu o să cauzeze probleme pe termen lung

Vaccinurile ARNm (Pfizer-BioNTech, Moderna) folosesc instrucțiuni genetice transmise de molecule de ARN mesager pentru a învăța organismul să recunoască și să atace virusul. De altfel, în 2023, Nobelul pentru Medicină a fost decernat lui Drew Weisman și Katalinei Kariko pentru cercetări care au stat la baza dezvoltării vaccinurilor cu ARN mesager.// Detalii, aici: nobelprize.org // 

Cele cu vector viral (AstraZeneca, Johnson & Johnson, Sputnik V) folosesc un virus diferit și inofensiv, modificat genetic pentru a livra informația către celule. 

Vaccinurile cu virus inactivat (Sinopharm, Sinovac, Covaxin) conțin versiuni moarte ale virusului, care stimulează imunitatea fără a provoca boala. Toate aceste tehnologii ajută sistemul imunitar să recunoască și să lupte eficient împotriva SARS-CoV-2.

Rușii au fost primii care s-au lăudat cu o variantă de vaccin. Pe 11 august 2020, Rusia a anunțat Sputnik V, primul vaccin aprobat împotriva COVID-19. Putin a endorsat vaccinul, anunțând că și-a administrat o doză.// „Putin, in COVID-19 vaccine push, says he got Sputnik V shot”, reuters.com // Anunțul a stârnit destule controverse, pentru că Rusia l-a autorizat înainte de finalizarea studiilor clinice de fază 3. Mulți experți au criticat lipsa transparenței și graba cu care a fost introdus pe piață, deși ulterior studiile au confirmat că ar fi eficient.

La scurt timp, companiile farmaceutice occidentale au venit cu propriile soluții. Pfizer-BioNTech și Moderna, aprobate în decembrie 2020-ianuarie 2021, au fost primele vaccinuri bazate pe tehnologia ARN mesager. Ambele vaccinuri necesitau administrarea a două doze la un interval de trei-patru săptămâni și au avut inițial o eficiență de peste 90% împotriva formelor severe de COVID-19.

În aceeași perioadă au fost aprobate și vaccinurile AstraZeneca și Johnson & Johnson, care se bazau pe un vector viral. Primul avea tot două doze, administrate la un interval de 4-12 săptămâni, în timp Johnson & Johnson, aprobat în martie 2021, era un vaccin într-o singură doză, destinat în special zonelor cu acces limitat la servicii medicale. Eficiența acestor vaccinuri varia între 60% și 80% în prevenirea formelor severe.

Vaccinurile chinezești Sinopharm și Sinovac, bazate pe virus inactivat, au fost utilizate în multe țări, în special în Asia, America Latină și Africa. Era nevoie de două doze și aveau o eficiență estimată între 50% și 80%, în funcție de studiile realizate.

Mai toate țările s-au grăbit să comande sute de milioane de doze chiar și înaintea aprobării, în așteptarea unor rezultate pozitive ale studiilor, de la producători diferiți, pe care apoi le-au administrat gratuit populației. S-a creat chiar un efect de hoarding, în care țările bogate și-au asigurat accesul prioritar la vaccinuri mult peste necesar și au limitat astfel distribuția către țările mai sărace.

În majoritatea țărilor, vaccinarea a fost recomandată pentru adulți, cu extindere progresivă către adolescenți și, ulterior, către copii de peste cinci ani. Unele vaccinuri, precum AstraZeneca, au fost restricționate pentru anumite grupe de vârstă din cauza riscului rar de tromboze. Pe măsură ce noi variante ale virusului au apărut, au fost introduse doze booster pentru menținerea imunității.

Până în august 2024, la nivel global s-au administrat peste 13,5 miliarde de doze.// „Coronavirus (COVID-19) Vaccinations”, ourworldindata.org // Aproximativ 70% din populația lumii a primit cel puțin o doză, dar în țările sărace, rata vaccinării a rămas sub 25%.

Campaniile de vaccinare au redus semnificativ numărul de decese. În primele 12 luni, vaccinurile au salvat aproximativ 20 de milioane de vieți, conform unui studiu publicat în The Lancet.// „Global impact of the first year of COVID-19 vaccination: a mathematical modelling study”, thelancet.com // 

România a demarat rapid vaccinarea, dar reticența populației și lipsa unor strategii eficiente au redus succesul campaniei.

CITEȘTE ȘI: Românii sunt reticenți față de vaccinuri pentru că autoritățile nu știu să comunice

Campania de vaccinare din România a început pe 27 decembrie 2020, în zece spitale de boli infecțioase, și a fost gratuită și voluntară. Procesul s-a desfășurat în trei etape: mai întâi personalul medical, apoi persoanele la risc, iar în final restul populației. 

Deși inițial ritmul vaccinării a fost promițător, până în septembrie 2021 doar 33% din populație// „Conferință de presă susținută de Valeriu Gheorghiță, președintele Comitetului național de coordonare a activităților privind vaccinarea împotriva SARS-CoV-2 (CNCAV), și Andrei Baciu, secretar de stat în Ministerul Sănătății, vicepreședinte al CNCAV”, gov.ro // era vaccinată – România ocupa penultimul loc în UE, înaintea Bulgariei. Neîncrederea în autorități, dezinformarea și accesul redus la vaccin în mediul rural au fost principalele motive. 

Pe 14 decembrie 2021, Comisia Europeană a lansat o campanie pentru a crește acceptarea vaccinării, dar fără prea mare efect.// „The European Commission joins Romania’s efforts in the vaccination communication campaign”, ec.europa.eu // Până în martie 2022, doar 42,4% dintre români aveau schema completă, 9,2% primiseră prima doză de rapel și doar 0,1% a doua doză. 

Din păcate, în ciuda vaccinării, protecția împotriva infecțiilor mai ușoare începe să scadă după câteva luni. La fel ca vaccinurile împotriva gripei, vaccinurile împotriva COVID-19 trebuie actualizate în mod regulat pentru a se potrivi cu virusul în continuă evoluție și în continuare e nevoie de vaccinări repetate, lucru pe care prea puțini îl iau în considerare.  

Se lucrează// „5 years after it appeared, things we know and still don’t know about COVID”, pbs.org // în prezent la dezvoltarea unor vaccinuri de ultimă generație, cum ar fi vaccinurile nazale, despre care cercetătorii speră că ar putea face o treabă mai bună în blocarea infecției.

Finalul oficial al pandemiei, nu și al problemelor

În mai 2023,// „Statement on the fifteenth meeting of the IHR (2005) Emergency Committee on the COVID-19 pandemic”, who.int // Organizația Mondială a Sănătății a declarat oficial sfârșitul urgenței sanitare globale legate de COVID-19. ​

În România, autoritățile au anunțat în iunie 2023 că virusul nu mai reprezintă o amenințare majoră.// „Hotărâre nr. 20 din 27 iunie 2023 privind constatarea încetării stării de risc epidemiologic și biologic generate de pandemia de COVID-19 și a aplicabilității art. 1 din Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 36 din 21.07.2020”,  legislatie.just.ro // 

În februarie 2025, la nivel global au fost raportate 94.614 cazuri de COVID-19, cu 59.657 mai puține decât în perioada anterioară. În același interval de timp, în lume au fost raportate 3.073 de decese cauzate de COVID-19, în scădere cu 1.712 față de perioada anterioară, potrivit datelor OMS.// Detalii, aici: data.who.int //

Tot în februarie, în România, s-au înregistrat 351 de noi cazuri și trei decese cauzate de COVID-19. În total, de la începutul pandemiei, 3,6 milioane de români s-au infectat și 69.000 și-au pierdut viața în urma infecției cu SARS-CoV-2. 

Până la 23 februarie 2025, numărul total al cazurilor de COVID-19 la nivel global ajunsese la 777.519.152 – o creștere cu 11.625 față de cele șapte zile anterioare. Numărul total al deceselor cauzate de COVID-19 la nivel global era de 7.090.776, o creștere cu 517 față de cele șapte zile anterioare.

Pierderile economice și recesiunea globală din 2020-2021

În 2020-2021, pandemia de COVID-19 a lovit puternic economia globală.// „COVID-19 shut us down five years ago. Here’s how its economic impact continues”, reuters.com // PIB-ul mondial a scăzut cu 3,5% în 2020, cea mai mare contracție de după Al Doilea Război Mondial. Guvernele au pompat bani în economie, iar datoria publică globală a crescut cu 12 puncte procentuale. 

Șomajul a crescut peste tot: în UE cu 0,5 puncte, iar în SUA cu 4 puncte, cu un vârf de 10% în aprilie 2021. 

Turismul, aviația și HoReCa au fost printre cele mai afectate domenii, cu milioane de locuri de muncă pierdute și firme închise. Bursele au înregistrat scăderi drastice. 

În România, economia s-a contractat cu 3,9% în 2020, deficitul bugetar a fost de 9,79% din PIB,// „Deficitul bugetar pentru 2020 a fost de 9,79% din PIB. Încasările din TVA, în scădere cu 7%”, romania.europalibera.org // iar șomajul a urcat la 5,9%. 

Deși s-au luat măsuri de sprijin, multe sectoare nu și-au revenit complet.

Drs Producoes/Getty Images

Digitalizarea accelerată și schimbările pe piața muncii

Pandemia de COVID-19 a schimbat radical piața muncii și modul în care oamenii interacționează profesional. În 2020, aproximativ 558 de milioane de oameni au lucrat de acasă la nivel global, conform datelor Organizației Internaționale a Muncii (OIM).// „Working from home: From invisibility to decent work”, webapps.ilo.org // Adică aproximativ 17,4% din forța de muncă globală. 

Platforme precum Zoom, Microsoft Teams și Google Meet au devenit esențiale pentru comunicare. Și surse nesfârșite de meme, care au transformat fiecare ședință într-un show de comedie – oameni eleganți de la brâu în sus, pijamale dedesubt, lupte epice cu „Ești pe mute!” și apariții accidentale cu pisici miorlăitoare și copii năzdrăvani.

Într-o notă mai serioasă, cererea pentru soluții cloud, securitate cibernetică și automatizare a crescut exponențial.

Școlile și universitățile au trecut la învățământ online, cu ajutorul unor platforme precum Google Classroom, Moodle și Microsoft Teams, dar nu toate țările au avut infrastructura necesară pentru a susține acest model. Fără internet și abilități digitale, mulți au rămas în urmă în pandemie, cu acces limitat la informații sigure și mai puține șanse de a ține pasul cu restul lumii.

CITEȘTE ȘI: Pandemia a amplificat inegalitățile digitale din societate

În 2021-2022, multe companii au adoptat modele hibride, combinând munca de la birou cu telemunca. Însă, în orașe precum New York, Londra și Tokyo, ratele de ocupare a birourilor au rămas sub 60% față de nivelul prepandemic.// „Spotlight: European Office Occupancy Rates”, savills.com // În același timp, industrii dependente de prezența fizică, precum ospitalitatea și transporturile, au suferit pierderi masive.

În România, tranziția la digitalizare a fost mai lentă. În 2020-2021, peste 65% dintre angajați din sectorul privat au lucrat de acasă, dar după ridicarea restricțiilor, majoritatea au revenit la birou. Aproximativ 37% continuă să lucreze remote sau în regim hibrid.// „Doar 37% dintre angajați mai lucrează de acasă. Stimulente pentru revenirea la birou”, tvrinfo.ro // 

Impactul asupra științei și tehnologiei

Un lucru bun este că pandemia de COVID-19 a accelerat dezvoltarea științifică și tehnologică, așa cum se întâmplă, de obicei, într-o criză globală. Criza sanitară a forțat cercetătorii și companiile să colaboreze, procedurile birocratice au fost simplificate, (unele) date au fost partajate în timp real, iar soluțiile tehnologice au evoluat într-un ritm accelerat mai ales în domeniul sănătății, de la diagnostic la tratamente și AI. 

Unul dintre cele mai mari progrese a fost în domeniul testării rapide. Testele imunocromatografice, cunoscute și sub denumirea de teste în flux lateral (LFT),// „How lateral flow tests are becoming a diagnostic gamechanger”, theguardian.com // folosite inițial pentru detectarea COVID-19, au fost adaptate ulterior pentru diagnosticarea altor afecțiuni, cum ar fi deficiențele de vitamine sau gripă. 

Un alt tip de testare inovatoare a fost cea făcută cu ajutorul unor dispozitive asemănătoare unor etiloteste.// „Indonesian-made COVID-19 breathalyser sensitivity comparable to RT-PCR”, theconversation.com // Dispozitive precum GeNose C19, dezvoltate în Indonezia, pot detecta COVID-19 prin analiza compoziției chimice a respirației, folosind senzori de gaz și algoritmi AI și au o precizie foarte ridicată (până la 92%). 

Un alt exemplu de inovare vine de la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În timpul pandemiei, infecțiile bacteriene secundare au complicat numeroase cazuri severe de COVID-19, mai ales în secțiile de terapie intensivă. Pentru a combate bacteriile rezistente la tratamente, cercetătorii de la MIT au folosit inteligența artificială și au descoperit noi antibiotice eficiente. Un algoritm de învățare profundă a identificat halicina, un antibiotic capabil să distrugă tulpini bacteriene rezistente, inclusiv Stafilococul auriu rezistent la meticilină.// „Artificial intelligence yields new antibiotic”, news.mit.edu //

Însă vaccinurile pe bază de ARN mesager au fost probabil cea mai mare realizare tehnologică a pandemiei.// „How to supercharge vaccine production for the next pandemic”, vox.com // Pfizer-BioNTech și Moderna au reușit să dezvolte aceste vaccinuri într-un timp record și au demonstrat eficiența unei tehnologii care până atunci fusese în stadiu experimental. 

Pe lângă progresele în medicină, pandemia a schimbat fundamental modul în care se face cercetare. Publicarea rapidă a studiilor pe servere de preprint a devenit o normă și a accelerat diseminarea cunoștințelor. 

Platforme de calcul distribuit, cum ar fi Folding@home// Site oficial: foldingathome.org // și Rosetta@home// Site oficial: ​​boinc.bakerlab.org // au mobilizat milioane de computere personale din întreaga lume pentru a analiza structura proteică a virusului și pentru a identifica ținte terapeutice. Supercomputerele au fost folosite pentru a modela potențiale tratamente, reducând dramatic timpul necesar pentru dezvoltarea de noi medicamente.

Genomica a devenit un instrument cheie în lupta împotriva pandemiei. În Marea Britanie, consorțiul COG-UK// Detalii, aici: webarchive.nationalarchives.gov.uk // a reușit să secvențieze peste 150.000 de genomuri SARS-CoV-2 până în decembrie 2020, lucru care a permis detectarea rapidă a noilor variante și adaptarea strategiilor de sănătate publică.

Tablete de ivermectină. Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente i-a avertizat pe americani să nu ia ivermectină, un medicament utilizat de obicei la animale, ca tratament sau prevenire pentru Covid-19. Foto: Dimas Ardian/Bloomberg prin Getty Images

Creșterea inegalităților sociale, polarizare, conspirații și fake-news

Din păcate, evoluția rapidă a inovațiilor fost umbrită de creșterea neîncrederii în știință. Fenomenul a fost potențat de accesul inegal al oamenilor la servicii medicale, sociale și digitale.

În plus, încă din primul an al pandemiei, prevalența anxietății și depresiei la nivel global a crescut cu 25%, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății.// „COVID-19 pandemic triggers 25% increase in prevalence of anxiety and depression worldwide”, who.int // 

A fost terenul perfect pentru (re)apariția, în forță, a conspirațiilor de tot felul, dar și a curentelor fasciste și suveraniste, peste tot în lume. 

De la începutul pandemiei de COVID-19, dezinformarea a circulat aproape la fel de rapid ca virusul. Internetul, rețelele sociale și chiar unele figuri publice au amplificat zvonuri, teorii ale conspirației și tratamente false care au pus în pericol sănătatea publică.

Un mit periculos a fost promovarea ivermectinei ca tratament miraculos împotriva COVID-19. Deși ivermectina este un medicament antiparazitar utilizat la oameni și animale, nu există dovezi că ar avea vreun efect asupra SARS-CoV-2. Totuși, campanii agresive pe rețele sociale și sprijinul unor personalități precum Joe Rogan sau senatorul american Ron Johnson au transformat ivermectina într-un subiect politic. Printre susținătorii ivermectinei în România s-au numărat Adina Alberts, Ioan Alexie, George Becali, episcopul Teodosie și Dragoș Damian, directorul Terapia Cluj.

CITEȘTE ȘI: Nu ești cal, n-ai paraziți? Nu-ți trebuie ivermectină 

Un alt tratament fals promovat inclusiv de Donald Trump a fost hidroxiclorochina. Deși inițial a fost testată ca posibilă opțiune terapeutică, studiile ulterioare au arătat că nu are efect împotriva COVID-19 și poate provoca reacții adverse grave, cum ar fi tulburări cardiace sursa.

CITEȘTE ȘI: Hidroxiclorochina, soluția simplă, ieftină și mult prea minunată la COVID-19 

Pe lângă teoriile despre tratamente false, pandemia a fost însoțită de o serie de conspirații care nu aveau nicio bază logică. Una dintre cele mai absurde a fost ideea că tehnologia 5G ar răspândi virusul. Această teorie a dus la atacuri asupra antenelor 5G în mai multe țări. În România, campania „Stop 5G România” a fost pornită de Asociația Pro Consumatori România, un ONG de utilitate publică implicat și în mișcarea antivaccinare.

CITEȘTE ȘI: Conspirația coronavirus+5G era mai mult decât previzibilă 

O altă teorie falsă a fost că vaccinurile conțin microcipuri menite să controleze populația. Ideea a fost popularizată de grupuri conspiraționiste și umflată de declarații ale unor influenceri antivaccin. Bill Gates a fost una dintre țintele predilecte ale acestor teorii, deși, evident, nu există nicio dovadă că ar fi fost implicat într-un astfel de complot.

Lecții din trecut, pentru viitor

În prezent, lumea nu mai seamănă deloc cu cea din decembrie 2019. S-a schimbat profund și structural la toate nivelurile, economic, sanitar, politic, social. 

După cinci ani de la începutul pandemiei de COVID-19, pregătirea pentru următoarea criză sanitară bate pasul pe loc. În loc ca sistemele de sănătate publică să fie întărite, în multe state finanțările pentru prevenirea pandemiilor au fost reduse, iar încrederea în știință a fost afectată de dezinformare și politizare.

În 2025, contextul global este tot mai ostil progresului științific și sănătății publice.

În SUA, unde COVID-19 a provocat peste 1,2 milioane de decese, administrația a retras țara din Organizația Mondială a Sănătății, blocând și negocierile pentru Acordul de Pandemie. Odată cu al doilea mandat al lui Donald Trump, influența vocilor antivacciniste crește.

În Europa, valul suveranist slăbește colaborarea internațională, iar prioritățile economice ale țărilor afectate de inflație și criza energetică lasă cercetarea medicală în plan secund. Războiul din Ucraina continuă să consume resurse și atenție.

În România, sistemul de sănătate rămâne subfinanțat, cu spitale suprasolicitate și o rată scăzută de vaccinare, inclusiv pentru imunizarea împotriva gripelor sezoniere.// „Crește numărul cazurilor de infecții respiratorii în România. Medic pneumolog: «Ne confruntăm cu două tipuri de gripă. Este grav»”, hdigi24.ro //

Totuși, încrederea în știință este încurajatoare în Europa. Un sondaj Eurobarometru arată că 83% dintre europeni consideră știința și tehnologia benefice, iar 67% cred că acestea le fac viața mai ușoară, mai sănătoasă și mai confortabilă.

Vești mai puțin bune vin din SUA, unde numeroase lucrări științifice au fost oprite de la publicare sau chiar retrase și unde circulă liste de cuvinte interzise în cercetările științifice, pe criterii ideologice. 

CITEȘTE ȘI:  Cuvinte interzise. Trump nu mai finanțează știința, fiindcă ar fi prea multă „ideologie de gen”

Și din România vin știri sumbre: numai 19% dintre tinerii români cred că sunt expuși la dezinformare, față de 76% la nivelul UE, arată cifrele celui mai recent Eurobarometru realizat de Parlamentul European. 

Sănătatea publică a ajuns un teren de luptă politică, iar asta îngreunează măsurile eficiente. Tot mai mulți oameni se îndoiesc de vaccinuri și de sistemul sanitar, influențați de figuri publice dubioase, dar charismatice, și dezinformare online. Fără investiții și strategii clare, răspunsul la o viitoare pandemie ar putea fi și mai haotic decât în 2020.