Portra Images / Getty Images
5,5% din PIB pentru Sănătate. Subfinanțarea sistemului a ajutat la ascensiunea extremei drepte? 22 min read
România se confruntă cu una dintre cele mai mari inegalități sociale și un sistem medical subfinanțat și subdezvoltat. De la investiții insuficiente în prevenție și absența centrelor comunitare până la rate alarmante de mortalitate prevenibilă, sănătatea publică reflectă o prăpastie între urban și rural.
După primul tur al alegerilor prezidențiale, // „7 Reasons why Romanian voters are hacked off”, politico.eu // în șapte grafice a motivelor pentru care românii au votat cu Călin Georgescu. Toate au legătură cu inegalitatea socială și economică.
De exemplu, produsul intern brut (PIB) per capita raportat la puterea de cumpărare în București este peste media europeană, în timp ce în restul țării se află la jumătate. Riscul de sărăcie și excluziune socială este cel mai ridicat din UE, iar inflația generală a depășit media statelor din Uniune.
La nivel educațional situația este similară: copiii bogați au rezultate școlare bune, iar cei mai săraci de-abia reușesc să se mențină la un prag adecvat. În consecință, cei cu un nivel educațional scăzut ajung să fie în risc de sărăcie sau excluziune socială în proporție de 57,4% față de 4,8% dintre cei cu studii superioare. Diferența dintre cei care provin din medii privilegiate unde veniturile sunt ridicate și cei săraci este cea mai înaltă din totalul țărilor care au participat la // „Education GPS – Romania”, gpseducation.oecd.org //
În ciuda unor strategii administrative și a unor promisiuni de a crește accesul persoanelor la educație și a reduce disparitățile de clasă, rata abandonului școlar rămâne printre cele mai ridicate în România.
Această inegalitate socială contribuie la ascensiunea candidaților de extremă-dreapta, suveraniști, care promovează mesaje populiste, soluții simple și salvatoare. Conform ultimului sondaj Eurobarometru, 49% dintre români consideră că țara se îndreaptă în direcția greșită. Sănătatea, alături de starea economiei și de creșterea exacerbată a prețurilor rămân // „Standard Eurobarometer 102 – Autumn 2024 – November 2024”, europa.eu //
Tarele din spitalele românești sunt doar o parte a problemei majore care rămâne subfinanțarea sistemului de sănătate. Soluții salvatoare tot răsar în spațiul public, cum ar fi introducerea unui Pilon II al Sănătății prin crearea unei asigurări private, dar acestea nu ar rezolva problema în fond.
Mutarea banilor, atunci când sunt puțini, de la stat la privat, nu va face decât să amplifice discrepanțele privind accesul la sănătate.
Soluția ar fi creșterea alocării bugetare. În 2022, România aloca pentru Sănătate doar 5,8% din PIB, puțin peste jumătate din media europeană de 10,4%. Chiar și Bulgaria, aloca 7,66%, Croația, 7,22% și Ungaria, 6,7%.
Lipsa fondurilor distorsionează imaginea sistemului sanitar public, care // OUG 19/2024 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sănătate, asistență socială și alte sectoare de activitate bugetară”, legislatie.just.ro // în urma presiunii sindicatelor. Dacă o bună parte din bani se duc pe salarii, pentru servicii rămân mai puțini. Problema de fond rămâne lipsa unui nivel adecvat de finanțare, nu salariile ridicate.
Alocarea nu ar rezolva totuși probleme în totalitate, deoarece cheltuielile în Sănătate se duc în principal la spitale – aproape 50% din fonduri –, și furnizorii de medicamente, care iau 25%. Alte 14 procente sunt alocate serviciilor de tip ambulatoriu. Din restul de 11% ar trebui să se facă prevenție, medicină socială, să existe // „Unde se duc banii tăi din contribuția la sănătate și de ce sunt întotdeauna prea puțini? Șase posibile cauze”, europalibera.org //
Din acei 11% ar trebui să existe suficiente fonduri pentru a se construi centre de permanență, care să asigure continuitatea medicinei de familie după terminarea programului standard. Centrele de permanență ar trebui să ofere îngrijire la firul ierbii, „să ridice presiunea creată nejustificat asupra camerelor de gardă ale spitalelor” și să lărgească accesul persoanelor la servicii medicale acolo // „Expunere de motive – Legea nr. 263 din 16 iunie 2004 privind asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență”, cdep.ro //
Expunerea legii care a stat la baza fundamentării legii în 2004 reflectă în continuare realitatea de astăzi: acces inegal la sănătate, lipsa infrastructurii în mediul rural și aglomerarea spitalelor din această cauză.
În 2024, existau doar 376 de astfel centre, chiar dacă există obligativitatea deschiderii lor în zonele rurale izolate, în zonele rurale accesibile, la fiecare 5.000 de locuitori, sau în orașe, câte // „Legea nr. 263 din 16 iunie 2004 privind asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență”, legislatie.just.ro //
În aceste condiții, Capitala ar trebui să aibă cel puțin 80 de astfel de centre, dar în realitate are doar trei. Problema nu este însă la București, ci la zonele rurale izolate, unde medicina din prima linie, cea de familie, a dispărut sau dispare treptat din cauza îmbătrânirii medicilor actuali și a imposibilității înlocuirii acestora.
De la medicii de familie ar trebui să înceapă tot procesul medical, însă adesea rolul acestora a fost redus la semnarea de hârtii și eliberarea de adeverințe pentru ora de educație fizică.
Medicina de prevenție rămâne ignorată, iar Strategia Națională de Sănătate 2023-2030 „Pentru sănătate, împreună” confirmă această ipoteză: „investiții comprehensive în prevenția primară, inclusiv stomatologică, cu scopul de a reduce // Strategia Națională de Sănătate 2023-2030 „Pentru sănătate, împreună”, ms.ro // Cheltuielile pe serviciile medicale de prevenție sunt de nouă ori mai mici ca media statelor UE (24 de euro/capita față de 202 euro/capita).
Sistemul medical ajunge să fie supraaglomerat, ceea ce duce la timpi mai lungi de așteptare în fața ușilor. În locul centrelor comunitare, precum cele de permanență, care ar putea oferi o soluție în timp rapid unei probleme simple, oamenii ajung direct la urgențe. În rural, unde clinicile au dispărut, iar serviciul de medicină de familie nu este permanent, chiar și intervențiile care necesită o simplă pastilă ajung la serviciile de ambulanță sau urgențe.
Strategia Națională de Sănătate recunoaște că strategia anterioară a avut un efect moderat în asigurarea unui acces echitabil la servicii de sănătate de calitate și cost-eficace, în special pentru grupurile vulnerabile. Impactul moderat a fost cauzat în principal de către „accesul deficitar la serviciile ambulatorii (întârzieri în construirea ambulatoriilor și a centrelor comunitare integrate, dar și în adoptarea cadrului legislativ necesar, lipsa procedurilor de «parcurs terapeutic» pentru cele mai frecvente 20 de patologii,// Strategia Națională de Sănătate 2023 – 2030 „Pentru sănătate, împreună”, ms.ro //
În absența unor servicii care să ofere îngrijire înainte ca problema să degenereze, românii ajung să trăiască în medie cu cinci ani mai puțin decât media europeană. Din speranța de viață de 75,1 de ani, doar 59 sunt sănătoși. Iar mortalitatea prevenibilă și tratabilă este cea mai ridicată din UE, conform datelor Eurostat.
În iulie 2023, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer a organizat un protest în fața Ministerului Sănătății pentru a atrage atenția că, din cauza lipsei de acțiune, 153 de oameni mor zilnic din cauza acestei boli, iar Ministerul a eșuat în // „Protest al Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer în fața Ministerului Sănătății”, romania-actualitati.ro //
Așa cum arată și Strategia pentru Sănătate, „screening-ul pentru cancerele prevenibile este într-un stadiu incipient de dezvoltare, modalitatea preponderentă de furnizare fiind cea oportunistă, // Strategia Națională de Sănătate 2023 – 2030 „Pentru sănătate, împreună”, ms.ro //
La Camera Deputaților există blocat un proiect de lege pentru stabilirea unor // „Proiect de Lege pentru stabilirea unor măsuri în vederea promovării screening-ului”, cdep.ro // Proiectul de lege vizează oferirea de două zile libere anuale pentru efectuarea screening-ului, prin depunerea unei cereri la angajator.
În realitate, singurul program care funcționează este cel pentru detectarea cancerului de col uterin. Iar rata succesului este o supraestimare, deoarece doar 5% din totalul populației eligibile a apelat la proceduri de verificare, față de 55% în Belgia, 71% în Slovenia sau 74% în Cehia.
Sprijinul social este, de asemenea, scăzut. Chiar dacă există impresia că în România, în caz de boală, se activează spiritul comunitar, doar 17% dintre români declară că beneficiază de susținere socială ridicată atunci când se confruntă cu afecțiuni. Unul din patru români consideră că societatea nu-i oferă îndeajuns de multă susținere, în timp ce restul de 58% declară că susținerea este la un nivel mediu – nici bine, nici rău, suficient cât să se poată spune că există.
Lipsa sprijinului social este amplificată și de mituri multiple, printre care și cel promovat de premierul Marcel Ciolacu, // „Ciolacu: Au fost 274.000 de concedii medicale date pentru că ne-a durut spatele și 187.000 fiindcă am strănutat şi am fost răciţi”, hotnews.ro // Aceste mituri nu reflectă realitatea. Doar 3,5% dintre români au absentat de la locul de muncă din cauza unor probleme de sănătate, comparativ cu 35%, media europeană.
În țara cu cel mai mare nivel al morților prevenibile sau tratabile, nivelul scăzut de absentare de la locul de muncă din cauza unei afecțiuni medicale reflectă o realitate opusă mitului. Problema este, de fapt, că oamenii nu se îngrijesc îndeajuns, că nu apelează la acele zile de concediu medical la care au dreptul și că programele de prevenție nu funcționează.
În fața acestor situații, ascensiunea extremei drepte care deplânge situația gravă din sistemul de Sănătate nu trebuie privită ca o anomalie. Nu contează dacă extrema-dreaptă aruncă conspirații în spațiul liber, dacă sunt antivacciniști sau nu, dacă cred în energii sau doresc o conectare cu pământul, atât timp cât le punctează oamenilor că sistemul este pe butuci.
Există și exemple pozitive, oameni care își dau silința și oferă îngrijire de calitate cu puținul pe care-l au. Despre operațiile de succes nu se scrie, cu excepția materialelor care sunt plătite de către varii clinici private, dar exemple de succes există și în sistemul medical de stat din România. Aceste exemple, totuși, rămân invizibile într-un sistem slab finanțat, în care cel mai de succes program ajunge doar la 5% dintre persoane și în care bolnavii de cancer încă nu au un plan de prevenție aplicabil.
Ascensiunea extremei-drepte a venit și pe fondul doleanțelor materiale ale oamenilor care, în ciuda contribuției la Casa de Asigurări de Sănătate, ajung să plătească consultații la privat. Popularitatea extremei-drepte vine și pe fondul creșterii discrepanțelor între urban și rural, care amplifică sentimentul locuitorilor de la sate că sunt uitați. Într-o oază de promisiuni, într-un context al uitării și neglijării permanente de către sistem, îndreptarea către cel care-ți dă ascultare pare normală.
Problema rămâne că programul pentru Sănătate al partidelor suveraniste se oprește la ascultarea cetățeanului și amplificarea anxietăților acestora, fără vreo soluție reală. Din contră, aceștia vin cu idei ezoterice, pseudo sau antiștiințifice, cu promovarea unor terapii alternative, cu ideea că orice boală se rezolvă exclusiv prin sport și bună dispoziție, care vor lovi mai puternic în persoanele deja vulnerabile.
În fața acestor provocări, sistemul sanitar poate oferi o cale de-a preveni ascensiunea acestor elemente, prin creșterea accesului în comunități și a sporirii medicinei de prevenție. În lipsa grijii pentru oameni, aceștia se îndreaptă către cei care le ascultă doleanțele și le prezintă idei goale de substanță, îmbrăcate în straie de antisistem.
