Obiecția de conștiință, schema prin care accesul la avort e blocat în România fără a schimba legea65 min read

În România, refuzurile tot mai frecvente de a acorda asistență medicală pe motive de conștiință afectează serviciile de avort, ceea ce poate compromite grav sănătatea și viața pacientelor. Deși legal, avortul e tot mai greu de accesat în spitalele publice.

Adela avea 35 de ani când a rămas însărcinată pentru a treia oară. Era anul 2015 și, spre deosebire de primele două sarcini, aceasta nu era nici planificată, nici dorită. Deși își luase toate măsurile de precauție, n-a fost suficient. Iar pentru un al treilea copil, era o perioadă nepotrivită în viața ei și a partenerului ei. Situația financiară nu era cea mai fericită, contextul profesional, la fel. În plus, Adela trecuse deja prin două cezariene, iar la ultima ecografie, un fir din operație părea ușor desprins. Ar fi fost, deci, o sarcină cu risc. Dincolo de toate acestea, pur și simplu nu își mai dorea încă un copil. 

Însă habar nu avea cum se procedează într-o astfel de situație. Nu mai făcuse niciodată avort. Adela le-a sunat, pe rând, pe cele două doctorițe cu care născuse. Niciuna dintre ele nu oferea astfel de servicii medicale. Niciuna nu a știut (sau nu a vrut) să-i recomande un alt medic care să o ajute.

A început să-și sune prietenele. Așa, a ajuns la o asistentă de la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Filantropia din București. „Am sunat-o, i-am turuit la telefon despre ce e vorba. S-a lăsat o scurtă tăcere și, nu știu de ce, mă simțeam judecată. Părea că cererea mea e nepotrivită și că încurc”, își amintește Adela. 

Apoi, s-a auzit glasul asistentei, care, într-adevăr, suna ca un reproș. „Mi-a spus că, în mod normal, mi-ar recomanda o anumită doctoriță, dar ea, în această perioadă, nu mai efectuează avorturi de niciun fel, pentru că este însărcinată și contravine principiilor ei. Nu e de bun augur.” 

După ce s-a mai gândit un pic, ca și cum pe lume nu ar exista medici pentru astfel de proceduri, asistenta i-a indicat o altă doctoriță care ar putea-o ajuta. Dar mai întâi i-a spus Adelei că trebuie să treacă pe la spital pentru o ecografie, că așa e protocolul. 

„Pe masa de consult, doctorița a început să-mi descrie ce vede”, spune Adela. „A dictat asistentei cu lux de amănunte toate detaliile morfofetale ale sarcinii care nu avea mai multe de șase săptămâni. Și, brusc, s-a auzit un sunet ritmic. Știam prea bine ce înseamnă asta, le mai auzisem în trecut – erau bătăile inimii fătului. A fost șocant și extrem de tulburător emoțional, în condițiile în care eram ferm convinsă să merg până la capăt cu decizia avortului.”

La șase-șapte săptămâni de sarcină, embrionul are o dezvoltare foarte timpurie.// Mai multe, aici: en.wikipedia.org // La această vârstă gestațională, bătăile inimii sunt unul dintre primele semne de viață detectabile, dar embrionul nu are un sistem nervos dezvoltat suficient pentru a simți durere, emoții sau alte senzații. Dezvoltarea senzorială începe mai târziu în sarcină, odată cu formarea mai avansată a sistemului nervos central și a organelor de simț. 

Practica de a pune pacienta să asculte activitatea cardiacă a embrionului împotriva voinței sale poate fi considerată neetică, deoarece nu-i respectă autonomia și poate aduce un stres emoțional nejustificat. Este esențial ca decizia să fie bazată pe consimțământul informat al pacientei, fără însă a impune măsuri care să o influențeze în mod negativ.// „Mandated Ultrasound Prior to Abortion”, journalofethics.ama-assn.org //

Așadar, potrivit Codului Deontologic al Medicilor din România,// „Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România din 04.11.2016”, cmr.ro // pacienta are dreptul să ia decizii privind corpul ei fără a fi supusă unor tactici de manipulare sau intimidare. Însă nu a fost cazul Adelei. „Doctorița a plusat și mi-a spus că sarcina este foarte bine prinsă, că totul este în parametri optimi, că, dacă îmi mai doresc pe viitor copii, ar trebui să iau în calcul să îl păstrez pe acesta, fiindcă, la vârsta mea, o sarcină care arată atât de bine nu este de lepădat.” 

Deși traumatizată și cu o mare senzație de culpă în spate, Adela a mers mai departe cu decizia avortului. Anestezia nu a fost totală, doar parțială, astfel că Adela a fost conștientă de tot ce s-a întâmplat. „Mi-au curs lacrimile în timpul procedurii și m-am mișcat, pentru că frica, durerea și discuțiile echipei medicale erau cu totul neplăcute”, își amintește Adela. Au ajuns să o țină de mâini cu forța și să țipe la ea pe masa de intervenție, să stea liniștită. 

La final, pentru că „nu a fost cuminte”, asistenta i-a spus să nu mai vină a doua oară „pentru așa ceva”, decât dacă este „pregătită”.

Avortul e legal în România, dar accesul la el e tot mai dificil

La aproape zece ani de la această întâmplare, situația avortului în România nu s-a îmbunătățit, dimpotrivă. Dacă Adela măcar a reușit să găsească la timp un medic pentru întreruperea de sarcină, în 2024 lucrul acesta i-ar fi fost aproape imposibil. 

Accesul la întreruperi de sarcină la cerere în România este garantat prin legislație, dar în practică este îngreunat de numeroase obstacole. Potrivit Codului Penal,// „Art 201 Întreruperea cursului sarcinii | Codul Penal”, lege5.ro // avortul este permis până la 14 săptămâni de sarcină „la cerere” și până la 24 de săptămâni din motive medicale. În cazul tinerelor sub 16 ani, acestea trebuie să fie însoțite de unul dintre părinți sau de reprezentantul legal pentru a-și exprima consimțământul.

În practică, consimțământul parental devine obligatoriu pentru toate pacientele sub 18 ani, chiar dacă legea specifică doar 16 ani. Această situație se datorează lipsei unor norme clare de aplicare a articolului 650 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, care reglementează consimțământul minorilor în serviciile medicale. Astfel, în absența acestor clarificări legislative, multe instituții medicale solicită consimțământul părinților în toate cazurile, ceea ce complică accesul la avort pentru tinerele de 16-18 ani.

În primăvara lui 2024, Asociația Moașelor Independente (AMI), o organizație non-profit care, de peste 11 ani, își desfășoară activitatea în sprijinul femeilor, mamelor, copiilor și familiilor din România, a publicat un raport// Îl poți citi integral aici: „Raport privind accesul la avort în siguranță”, moasele.ro (PDF) // despre accesul la avort în siguranță în România. Cercetarea a vizat 1.000 de clinici și spitale.// Raportul prezentat a fost realizat în urma unei cercetări telefonice desfășurate între noiembrie 2023 și februarie 2024, în 1.000 de clinici și spitale din România cu secții de obstetrică-ginecologie. //  

Studiul AMI a refăcut parcursul pe care îl urmează orice pacientă care solicită un avort la cerere. Concluzia a fost că accesul la avort în România este dificil, dacă nu chiar imposibil, din cauza costurilor ridicate (avortul medicamentos poate costa până la 1.800 lei, iar avortul chirurgical până la 4.800 lei), dar și a barierelor informaționale sau discriminării. 

În multe județe, nu se poate face deloc avort. Harta accesului la avort creată de AMI arată o situație îngrijorătoare: majoritatea județelor au un grad de acces de doar 0-5% și doar județul Mureș oferă un acces de 30-50%. Nu există alte județe cu un grad de acces de 30-50%, cu atât mai puțin de 50-100%.

Cifrele de mai sus confirmă faptul că în România problema avortului se adâncește. O cercetare ceva mai veche,// „Raport de cercetare. Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România”, centrulfilia.ro (PDF) // realizată în ianuarie-mai 2021 de Centrul FILIA, un ONG românesc care luptă pentru drepturile femeilor, a cules date prin metode calitative și cantitative de la majoritatea spitalelor din România care au secție de obstetrică-ginecologie. 

Din răspunsurile oficiale ale celor 171 de spitale organizația a aflat că 59 fac întreruperi de sarcină la cerere, 69 a nu fac deloc, iar nouă spitale fac doar avort medicamentos. Din cei 802 medici specialiști în obstetrică-ginecologie care lucrează în cele 171 spitale care au răspuns, doar 275 fac întreruperi de sarcină la cerere. 

În cinci orașe au existat situații de întreruperi de sarcină realizate prin metode empirice, non-medicale: București, Constanța, Sibiu, Motru și Segarcea. Asta poate însemna avorturi care sunt efectuate fără intervenția sau supravegherea unui cadru medical și fără utilizarea metodelor sau echipamentelor medicale standardizate. Ele includ metode tradiționale, adesea periculoase și ineficiente, cum ar fi utilizarea de substanțe, plante, obiecte introduse în uter sau alte practici nesigure care nu respectă standardele medicale. Aceste proceduri prezintă riscuri majore pentru sănătatea și viața femeilor, deoarece pot duce la complicații severe, infecții, hemoragii sau chiar moarte.

Potrivit cercetării FILIA, există discrepanțe între răspunsul oficial al spitalelor și răspunsul acestora atunci când sunt contactate telefonic. Dintre spitalele care au participat la sondaj, 51 au invocat motivele religioase ca principal motiv de refuz al medicilor, 20 au invocat motive de natură etică sau morală, iar nouă au invocat motive care țineau de criza SARS-CoV-2.

Prețul întreruperilor de sarcină este deseori prohibitiv

O piedică majoră în accesul la avort este cel de ordin financiar. Acest lucru a reieșit încă din 2019, dintr-o altă cercetare// O poți parcurge aici: centrulfilia.ro (PDF) // realizată de Centrul FILIA și Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice – ECPI,// Site oficial: ecpi.ro // o organizaţie neguvernamentalǎ, non-profit, înfiinţatǎ în 2008 de un grup de persoane cu experienţǎ în promovarea drepturilor omului în România şi în regiune. 

Înainte de pandemie, la stat, taxa cerută pentru o întrerupere de sarcină varia între 100 și 650 de lei, în funcție de spital și de nevoia de anestezie. 

Potrivit unui alt raport FILIA, din perioada ianuarie-mai 2021, în timpul stării de urgență, în municipiul București un singur spital (privat) mai acorda servicii de întrerupere a sarcinii – taxa percepută era de 3.000 de lei, dublul salariului minim net pe economie de la acea vreme. 

În aceeași perioadă, la stat, conform răspunsurilor,// Le poți citi aici: centrulfilia.ro // taxa cerută varia între 70 și 1.200 de lei. „Există o problemă cu privatizarea serviciilor medicale, deoarece la stat nu găsești loc pentru sarcină sau avort, dar la privat găsești în două săptămâni”, spune Irina Mateescu, moașă, vicepreședinta Asociației Moașelor Independente. „Medicii ne spun că nu pot face avorturi la stat pentru că nu sunt lăsați de șefi sau de influența politică, cum ar fi primarii care impun interdicții. Acești medici, care au făcut avorturi în perioada comunistă, acum refuză să ajute, ceea ce pune din nou femeile în pericol.”

În România, „sunt manageri de spital care au interzis avorturile în unitățile lor din motive personale, chiar dacă nu există o regulă scrisă”, spune Irina Mateescu. „Acest lucru forțează medicii să facă avorturi doar în privat, nu neapărat din dorința de a câștiga mai mult, ci pentru că nu au opțiunea să le efectueze în sistemul public.”

Întreruperile de sarcină nu sunt decontate din fondul de sănătate în România, nici măcar în cazuri grave, precum violul sau atunci când fătul are malformații genetice severe. Este un alt motiv pentru care multe spitale publice nu oferă aceste servicii, pe lângă refuzul unor medici care invocă clauza de conștiință. 

Pacientele sunt nevoite să apeleze la clinici private sau centre de planificare familială, unde costurile pot varia semnificativ, de la 500 de lei în spitalele publice, până la 6.000 de lei în clinici private, potrivit unei investigații din Europa Liberă.// „Dreptul femeii la avort. De la interzis în comunism, la costuri mari & refuzul medicilor în 2024. «Dacă aveam 17-18 ani, ce aș fi făcut?»”, romania.europalibera.org //

Piedicile financiare afectează în special pacientele cele mai vulnerabile – victimele violului sau incestului, mamele minore și femeile cu resurse materiale limitate, care au un acces foarte redus la mijloace contraceptive. Multe dintre aceste femei au deja unul sau mai mulți copii înainte de a se confrunta cu o nouă sarcină nedorită.

„Cunosc medici care încearcă să ajute femeile, internându-le pe motiv fals sau cerând pastile pentru ele, deoarece nu își permit să le plătească. Aceste avorturi nu sunt numărate oficial, iar în sectorul privat nu există o procedură de raportare sau oferire de contracepție”, spune Irina Mateescu. Mai mult, în cazurile de sarcini la minore, managerii de spital nu fac nimic pentru a preveni sarcinile ulterioare. „Când cerem decontarea avorturilor, ni se răspunde că ar fi folosite ca metode de contracepție”, spune Mateescu. 

Fotografie de la marșul Her Time Romania din 8 martie 2023, cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii. Foto: Her Time Romania

Centrele de criză de sarcină, finanțate să facă lobby anti-avort

Mișcările anti-choice câștigă teren în România, pe măsură ce societatea asistă la dispariția de facto a serviciilor publice de întrerupere a sarcinii. Aceste organizații au o prezență online mai vizibilă decât cele care sprijină femeile sau clinicile care oferă servicii medicale adecvate. 

Ba chiar au și acces la datele unor posibile paciente. Un exemplu este parteneriatul din 30 aprilie, semnat pe zece ani, între Casa de Asigurări și Biserica Ortodoxă Română (BOR),// Aici, comunicatul apărut pe pagina de Facebook a CNAS: „Comunicat – Protocol de colaborare între Patriarhia Română și Casa Națională de Asigurări de Sănătate”, facebook.com // care include aspecte ce pot influența accesul la datele pacienților. 

Protocolul de colaborare combină asistența medicală cu suportul spiritual în sprijinul pacienților oncologici și se axează pe prevenție, diagnosticare precoce și îngrijire post-tratament. Însă Irina Mateescu spune că aceste tipuri de consiliere se pot extinde și la femeile însărcinate, care pot fi convinse să păstreze copilul împotriva dorinței lor. 

De altfel, în 2022, Vasile Bănescu fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, declara în presă,// „Vasile Bănescu: BOR nu susţine interzicerea totalitară a avortului. Cel nejustificat rămâne o crimă”, stirileprotv.ro // în modul lui voalat de a ocoli un răspuns ferm, că avortul nejustificat medical este o crimă morală în fața lui Dumnezeu, dar interzicerea totală a avortului ar fi o crimă civilă și politică inadmisibilă. El sublinia că adevărata miză este folosirea libertății în mod responsabil, orientată spre viață. Bănescu a criticat mentalitatea care prioritizează drepturile fără responsabilități, considerând-o opusul idealului democratic, unde libertatea trebuie echilibrată cu responsabilitatea. El adăuga că Biserica nu poate fi decât pro-viaţă.

Un alt caz este cel al preotului Damaschin, din Iași, care susținea în 2014 că a convins medicii de la Maternitatea Cuza-Vodă, în curtea căruia și slujește, să nu mai efectueze avorturi.// „Povestea site-ului de unde sună „medicul de gardă” și amenință femeile cu moartea dacă fac avort”, libertatea.ro // 

Într-un stat laic, cum este România, Biserica Ortodoxă nu este singurul jucător anti-avort. Există și alte instituții bine finanțate și organizate, combătute sporadic de câte o anchetă jurnalistică și, chiar mai rar, de către anumiți politicieni progresiști. 

Multe refuzuri ale spitalelor vin în urma încercărilor unor culte sau a unor organizații nonguvernamentale anti-choice de a-i convinge pe medici să nu mai facă întreruperi de sarcină la cerere. Aceste organizații și-au construit propriile centre de consiliere// Sunt cunoscute și sub acronimul CPC – Crisis Pregnancy Centre. Mai multe, aici: en.wikipedia.org // unde, în situația unei crize de sarcină, încearcă să le convingă pe femei cu informații incorecte, părtinitoare și înșelătoare. 

O dovadă este site-ul avort.ro,// Site oficial: avort.ro // pe care, dacă-l accesezi, nu primești nicio informație despre avort. Are o singură pagină pe care scrie: „Vrei să faci avort? Ai nevoie de ajutor sau de informații? Suntem la dispoziția ta! CLICK pe unul din numerele de mai jos pentru a suna. Ne poti trimite SMS si te sunăm noi. Sau scrie-ne pe Whatsapp”. Când suni, vocea de la celălalt capăt face tot posibilul să te convingă să nu renunți la sarcină.// „Mișcarea anti-avort din România mi-a dat viața peste cap și m-a împins să fiu mamă la 20 de ani”, vice.com // 

Centrele de criză a sarcinii (CPC) au apărut în SUA în anii 1960 și au crescut în popularitate după hotărârea Roe v Wade, o decizie istorică a Curții Supreme a Statelor Unite, pronunțată în 1973, care a legalizat avortul la nivel național – între timp, revocată de actuala Curte Supremă conservatoare.

CITEȘTE ȘI: FAQ: Roe v. Wade și disputa pe seama avorturilor din SUA

Ele ofereau consiliere femeilor cu sarcini neplanificate ca alternativă la avort, dar au fost criticate pentru că nu își dezvăluiau afilierea religioasă și poziția antiavort, ceea ce le făcea să fie confundate cu clinicile de avort. De multe ori, informațiile medicale oferite de aceste centre erau în contradicție cu consensul medical.

În România, există zeci de centre de criză de sarcină private, care le oferă femeilor informații nevalidate științific și apelează la stereotipuri și discursuri extreme pentru a le descuraja să întrerupă sarcina. Într-un astfel de centru, femeile sunt puse să ofere explicații amănunțite pentru motivele care le determină să solicite o întreruperi de sarcină, sunt informate despre riscurile și complicațiile fizice și psihice ale avortului la cerere, precum sterilitatea sau suferința psihologică, li se prezintă ecografii ale sarcinii, li se explică alternativele la avort (adopția, asistența maternală, creșele cu program săptămânal), sunt îndrumate către diferite organizații și instituții de sprijin în sarcină și li se prezintă explicit procedura medicală de avort prin imagini foto și video. 

Potrivit unei analize The Guardian din 2022,// „How US dollars put anti-abortion groups at the heart of Romanian healthcare”, theguardian.com // în România, centrele de criză în sarcină au apărut în spre sfârșitul anilor 1990 și multe dintre ele au fost fondate de evangheliști americani cu misiunea de a salva „nenăscuții” din fosta țară comunistă. 

Cele mai multe comunități de evangheliști din România se află în Transilvania, unde multe astfel de centre de consiliere pentru sarcină sunt finanțate de organizații caritabile americane. Dintre cele 22 de centre identificate de ancheta The Guardian, cel puțin 14 primesc finanțare din SUA. Oradea găzduiește o universitate evanghelică și două CPC-uri finanțate de americani, în condițiile în care județul Bihor ocupa, în 2022, locul doi în țară la numărul de mame sub 15 ani.// „Județul Bihor, pe locul 2 în topul numărului de mame sub 15 ani”, bihon.ro //

Totuși, conform Forumului Parlamentar European pentru Drepturile Sexuale și Reproductive,// „TIP OF THE ICEBERG Religious Extremist Funders  against Human Rights for Sexuality  and Reproductive Health in Europe  2009 – 2018”, epfweb.org (PDF) // majoritatea fondurilor care sprijină mișcarea conservatoare împotriva drepturilor sexuale la nivel European provin chiar din UE. 

În perioada 2009-2018, următoarele sume de bani au fost investite în mișcarea anti-choice din Europa, inclusiv în România: 437,7 milioane de dolari de la persoane fizice și organizații din UE, 188,2 milioane de dolari de la persoane fizice și organizații din Rusia și 81,3 milioane de dolari de la persoane fizice și organizații din SUA. 

O figură importantă, foarte vocală în mișcarea anti-avort din România, este Alexandra Nadane, despre care au scris pe larg colegii de la Scena9.// „Franciza „criza de sarcină”. Din SUA în România”, scena9.ro // Ea este directoarea centrelor de criză de sarcină ROUA („Sfânta Împărăteasă Alexandra” și „Sfânta Împărăteasă Elena”), afiliate unei rețele americane conservatoare, Heartbeat International. Aceste centre oferă consiliere femeilor însărcinate, însă fără a promova avortul ca opțiune, influențând astfel deciziile femeilor aflate în situații de criză. 

Finanțarea vine și de la persoane din România, precum Gigi Becali. Care, în 2017, îmbrăcat în costum popular, mergea în fruntea Marșului pentru Viață și declara reporterilor că avortul este o crimă.

Alexandra Nadane a fost de altfel una dintre organizatoarele acestor marșuri anuale. Ea a fost și președinta asociației „Studenți pentru viață București”, o organizație care se opune dreptului la avort și din care fac parte destui medici specializați în obstetrică-ginecologie. Acești medici par a alege această specializare tot pentru a bloca, de facto, accesul la avort, din moment ce nu-l văd, din start, ca o opțiune.

Un grup de medici se alătură susținătorilor dreptului la avort la un miting în fața Curții Supreme pe 24 aprilie 2024 în Washington, DC, unde o lege de stat criminalizează majoritatea avorturilor în Idaho. Foto: Andrew Harnik/Getty Images

„Obiecția de conștiință” poate funcționa ca o barieră în calea accesului la avort

Problema „clauzei de conștiință”, care permite cadrelor medicale să refuze să efectueze avorturi pe baza convingerilor morale sau religioase, continuă să fie un subiect important de dezbatere în diferite țări. 

Cunoscută și ca obiecție sau refuz de conștiință, această prevedere poate limita accesul femeilor la servicii medicale, le poate afecta drepturile și poate provoca întârzieri în realizarea avortului sau chiar abuzuri. Deși Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și organizațiile pentru drepturile omului cer statelor să reglementeze mai bine această practică pentru a proteja drepturile pacienților, mulți medici din diferite țări continuă să se ascundă în spatele acestei portițe legislative atunci când refuză să facă avort pacientelor.

În România, refuzul medicilor se bazează, din punct de vedere legal, pe prevederile Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România.// „Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România din 04.11.2016”, cmr.ro //

Potrivit acestuia, refuzul acordării asistenței medicale poate avea loc strict în condițiile legii sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză îi cere medicului acte de natură a-i știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori dacă solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul și rolul social al profesiei medicale. 

Chiar și așa, decizia unui întreg spital de a refuza un serviciu în baza obiecției de conștiință are potențial de ilegalitate.

Rezultatele din 14 studii cumulate într-o meta-analiză din 2023, publicată în Science Direct,// „The Impact of ‘conscientious objection’ on abortion-related outcomes: A synthesis of legal and health evidence”, sciencedirect.com // arată că obiecția de conștiință poate întârzia accesul la avort și îngrijirile post-avort, poate reduce resursele disponibile și obliga femeile să călătorească în alte regiuni sau țări pentru îngrijire. Femeile din zonele rurale și imigrantele sunt cele mai afectate. Obiecția de conștiință poate crește costurile și incertitudinea pentru femeile care caută avort, cu consecințe psihologice și fizice.

Refuzul medicilor și deciziile managerilor unor spitale de a interzice efectuarea de avorturi la cerere, sunt principalele, dar nu singurele obstacole pentru care femeile nu pot face avort. 

Lipsa unui protocol național care să reglementeze clar serviciile de avort la cerere și includerea acestei proceduri în asigurările de malpraxis adâncesc problema. În prezent, medicii sunt singurii responsabili pentru riscurile asociate avorturilor la cerere, ceea ce îi descurajează – ei consideră că, fără acoperire în caz de malpraxis, riscul oferirii acestui serviciu este prea mare. Este necesar un cadru reglementat care să protejeze atât pacienții, cât și cadrele medicale.

Însă, în opinia Irinei Mateescu, inclusiv „acțiunile medicilor care refuză avorturile sau accesul la contracepție ar trebui considerate malpraxis în România, dar procesele de malpraxis sunt extrem de dificile și pot dura ani de zile”.

România, pe primul loc la mame minore

Situația actuală, în care, deși legal, avortul e aproape inaccesibil, vine ca o mănușă celor care și-ar dori de fapt interzicerea totală a acestuia. Ei nu mai trebuie să își asume costurile politice ale unei asemenea măsuri, dacă pot să obțină același lucru prin alte metode. 

Interzicerea avortului este extrem de nepopulară în România, după cum pot să povestească multe mame și bunici din România. În 1966, Nicolae Ceaușescu a interzis accesul la avort și contracepție în încercarea de a crește populația țării. 

Pe termen scurt, a funcționat, iar în anul următor intrării în vigoare a legii, numărul mediu de copii născuți de femeile din România a crescut de la 1,9 la 3,7. Dar rata natalității a scăzut din nou rapid, deoarece femeile au găsit modalități de a ocoli interdicția. 

O investigație din Foreign Policy dezvăluia că femeile bogate din mediul urban din România au reușit uneori să mituiască medici pentru a efectua avorturi ilegale sau să obțină dispozitive intrauterine (denumite, pe scurt, DIU) contraceptive, introduse ilegal din Germania.// „What Actually Happens When a Country Bans Abortion”, foreignpolicy.com //

Restul femeilor, în disperare de cauză, recurgeau la gesturi extreme. Mă bântuie și astăzi, după aproape 40 de ani, imaginea fătului mort găsit de Miliție în tomberonul de lângă curtea Școlii nr. 10 din Giurgiu. Sau povestea unei cunoștințe care s-a născut cu un semn pe frunte, de la andreaua cu care mama ei încercase să-și provoace un avort. O traumă teribilă, atât pentru mamă, cât și pentru fiica ei, ambele, victime ale unei politici absurde și grotești. Sub Ceaușescu, orfelinatele supraaglomerate și murdare au proliferat, iar mii de femei au murit din cauza avorturilor ilegale. 

Obligarea fetelor și femeilor să dea naștere prin lipsa accesului la servicii accesibile nu va crește natalitatea într-un mod sănătos, dar va crește numărul mamelor minore, rata abandonului școlar, mortalitatea – atât maternă, cât și infantilă –, rata abandonului maternal, complicațiile fizice și cele privind sănătatea mintală pentru fete, femei și copii.

În 2021, potrivit datelor Inspectoratului Național de Statistică (INS), România avea 8.024 de mame minore – cel mai mare număr din Uniunea Europeană.// „România rămâne țara cu cele mai multe mame minore din Uniunea Europeană, în 2021 / Numărul mamelor sub 14 ani este în creștere”, edupedu.ro // În 2022, au devenit mame 687 de fete cu vârste sub 15 ani.// „România are cele mai multe mame minore din UE. „E important ca în școli să se facă educație sexuală. Mi-ar fi prins bine””, digi24.ro // În 2023, din cei peste 6.000 de copii născuți în România de mame minore, 130 de copii au fost aduși pe lume de mame de 12 și 13 ani.// „130 de copii au fost aduși pe lume, în România, în 2023, de mame de 12 și 13 ani”, g4media.ro // 

Deputaţii au votat proiectul de lege care garantează dreptul la avort

România a făcut totuși un pas înainte în problema accesului la avort în siguranță când, pe 15 mai 2024, deputații din Comisia pentru drepturile omului au aprobat un raport favorabil proiectului de lege inițiat de deputații REPER Oana Cambera, Andrei Lupu și Simina Tulbure, care garantează dreptul la întreruperea de sarcină.// „Proiectul de lege privind dreptul la avort a primit raport de adoptare în Camera Deputaților”, euractiv.ro // 

Proiectul prevede ca fiecare județ să aibă cel puțin un spital de stat unde se poate efectua avortul, iar medicii din sistemul privat să fie obligați să efectueze proceduri și în spitale de stat. De asemenea, include decontarea procedurilor pentru femeile vulnerabile și o platformă de educare privind sănătatea sexuală și reproductivă.

Oana Cambera a evidențiat că multe femei sunt refuzate în spitalele de stat și redirecționate către clinici private, unde costurile sunt prohibitive, afectând în special femeile vulnerabile. Inițiativa vizează reducerea refuzurilor avorturilor la cerere și asigurarea respectării drepturilor sexuale și reproductive.

Proiectul a fost respins de Senat în mai 2023, dar a fost totuși adoptat de Camera Deputaților, în ciuda opoziției unor  deputați PNL și ai Forței Dreptei. 

La nivel supranațional, în 2022, Parlamentul European a votat o rezoluție care solicită garantarea dreptului la avort, oferind un cadru mai larg de susținere pentru inițiativele naționale.// „MEPs vote for abortion rights to be included in EU Charter of Fundamental Rights”, politico.eu //

Dreptul la avort nu poate să dispară

În SUA, cazul „Roe v. Wade”, o decizie istorică a Curții Supreme din 1973, a garantat dreptul constituțional al femeilor la avort până în aproximativ săptămâna 24 de sarcină. Totuși, pe 24 iunie 2022, Curtea Supremă din SUA a anulat această decizie prin cazul „Dobbs v. Jackson Women’s Health Organization”, lăsând în sarcina fiecărui stat să reglementeze sau să interzică avortul. Această decizie a generat dezbateri intense și a dus la restricții sau interdicții stricte asupra avortului în multe state.

După evenimentele din Statele Unite, mai multe state au realizat că drepturi care păreau sigure pot fi amenințate. De aceea, includerea acestor drepturi în Constituție devine crucială. Astfel, în martie 2024, Franța a devenit prima țară din lume care garantează dreptul la avort în constituție,// „Dreptul la avort: Franţa deschide drumul cu o schimbare constituţională de referinţă (sinteză)”, hotnews.ro // o inițiativă care a fost susținută de majoritatea parlamentarilor și a fost considerată un pas istoric în protejarea drepturilor femeilor. Această modificare constituțională, care nu schimbă practicile curente deoarece avortul era deja legal, a fost adoptată ca răspuns la amenințările crescânde la adresa dreptului la avort la nivel global. 

Cu ocazia Zilei internaționale a avortului în condiții de siguranță, sute de femei și bărbați au ieșit în stradă la Toulouse, Franța, pe 28 septembrie 2024, pentru a sensibiliza populația cu privire la avort în condiții de siguranță și contracepție. Foto: Alain Pitton/NurPhoto via Getty Images

Deși majoritatea cetățenilor din Uniunea Europeană susțin accesul la avort, realitatea legislativă diferă semnificativ între statele membre. În Polonia,// „Parliament rejects bill softening Poland’s abortion law after split in ruling coalition”, notesfrompoland.com // avortul este extrem de restricționat, fiind permis doar în cazuri de viol, incest sau atunci când viața mamei este în pericol. Modificările din 2020 ale Curții Constituționale au eliminat dreptul la avort pentru malformații fetale, ceea ce a dus la o interdicție aproape totală. Aceasta a avut un impact devastator asupra femeilor, multe fiind nevoite să călătorească în alte țări pentru a obține îngrijire sau să apeleze la metode periculoase și ilegale​.

În Ungaria,// „Hungary decrees tighter abortion rules”, bbc.com // avortul este legal până la 12 săptămâni, dar accesul este îngreunat de condiții precum consilierea obligatorie în două sesiuni și criterii specifice, cum ar fi motive medicale, viol sau dificultăți sociale. O reglementare introdusă în 2022 obligă femeile să asculte bătăile inimii fătului înainte de procedură, o măsură criticată pentru presiunea psihologică pe care o exercită. Guvernul lui Viktor Orbán promovează politici pro-nataliste, care fac accesul la avort mai dificil prin reglementări restrictive și campanii care descurajează întreruperile de sarcină.

În Malta,// „A turning point for Malta: The story behind the new abortion legislation”, youth.europa.eu // avortul a fost complet interzis în toate circumstanțele până recent, când a fost introdus un proiect de lege care permite avortul atunci când sănătatea sau viața mamei este grav pusă în pericol. 

În Slovacia, deși avortul este legal până la 12 săptămâni, accesul este limitat de multiple bariere administrative, iar politicienii au propus în repetate rânduri restricții suplimentare, inclusiv consiliere obligatorie și perioade de așteptare. În Italia, deși avortul este legal din 1978, accesul este îngreunat de faptul că aproximativ 70% dintre medici refuză să efectueze avorturi invocând clauza de conștiință, ceea ce duce la dificultăți mari în multe regiuni ale țării​.// „Abortion rights in Europe vary widely – and are getting squeezed”, politico.eu //

În restul UE, sondajele recente// „Euroviews. Why it’s urgent that we fight for reproductive rights in Europe”, euronews.com // arată că majoritatea cetățenilor susțin accesul femeilor la avort în toate sau în majoritatea situațiilor, dar acest lucru nu este suficient în sine pentru a garanta că aceste drepturi sunt protejate. 

„Sunt femei care au fost violate, femei cărora nu le-a funcționat contracepția, sau femei cu mulți copii care nu mai vor alți copii. Este îngrijorător că nici în București, o capitală europeană, nu mai sunt clinici care să facă avorturi între 12 și 14 săptămâni”, spune Irina Mateescu.

Irina Mateescu spune că, la o întâlnire recentă, a fost surprinsă să vadă mulți bărbați, majoritatea sub 25 de ani, interesați de subiect, probabil pentru partenerele lor. „Publicul a fost mixt și foarte receptiv, ceea ce ne dă speranță că și în România se poate face o schimbare. Avem nevoie de bărbați activiști care să lupte pentru drepturile femeilor, deoarece mulți dintre ei au fiice, iubite, surori sau mame și înțeleg că problemele contracepției și avortului îi afectează direct. Contracepția feminină este discutată mult, dar cea masculină aproape deloc, deși responsabilitatea trebuie împărțită.”

Multe femei religioase susțin avortul

Cercetările arată că femeile, inclusiv cele religioase, doresc acces la avort și susțin decontarea acestuia. Mișcările anti-avort, deși vocale, nu sunt majoritare. Partidele nu înțeleg că pierd voturi prin neasumarea acestei schimbări. Este esențial ca politicienele să-și convingă colegii să includă drepturile femeilor în programele politice. La nivel local, influența este foarte mare în ceea ce privește sănătatea și finanțarea spitalelor.

Studiile recente arată că, inclusiv în comunitățile religioase, un număr semnificativ de femei sprijină accesul la avort. De exemplu, un studiu din 2023,// „Shifts in Support for Abortion by Party and Religious Affiliation”, prri.org // realizat de Public Religion Research Institute (PRRI), o organizație non-profit de cercetare din Statele Unite care se concentrează pe intersecția dintre religie, cultură și politică, arată că majoritatea femeilor din diferite tradiții religioase,  inclusiv evreicele-americane, protestantele de culoare și chiar unele catolice, susțin legalitatea avortului în majoritatea cazurilor. În mod specific, 64% dintre catolicii albi și 71% dintre protestanții de culoare sunt în favoarea drepturilor privind avortul. 

Datele sugerează că afilierea religioasă nu dictează uniform opoziția față de avort, iar multe femei religioase sunt în favoarea menținerii accesului legal la serviciile de avort. 

Educația sexuală în școli înseamnă mai puține avorturi

Accesul limitat la informații corecte privind sănătatea reproductivă contribuie direct la creșterea numărului de sarcini nedorite și avorturi nesigure. 

De curând, Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a făcut un apel către ministrul Educației, Ligia Deca, pentru a introduce educația pentru sănătate în școli, afirmând că este pregătit și curriculumul necesar. Deși educația pentru sănătate este în prezent opțională, Rafila subliniază importanța acesteia pentru prevenirea bolilor și a comportamentelor de risc. Deca a confirmat că temele legate de sănătate vor fi incluse în noile planuri-cadru, însă publicarea acestora a fost amânată.// „Apel public al ministrului Sănătății către Ligia Deca să introducă educația pentru sănătate în școli: Noi am pregătit curricula”, edupedu.ro //

Am vorbit cu o liceeană de 17 ani, elevă în clasa a XI-a, care urmează cursul opțional de educație sanitară. „Până acum, profesoara de biologie, care predă la acest curs ne-a explicat cum să ne machiem corect și cum să ne facem rutina de frumusețe.” Cine știe, poate cu puțin noroc, până la finalul anului școlar vor aborda și subiecte legate de măsurile de protecție pentru prevenirea unei sarcini nedorite. 

Un studiu din 2022,// „3 din 4 români sunt de acord cu predarea educației sexuale în școli / Cu cât educația sexuală este făcută corect și adaptată vârstei, cu atât viața sexuală începe mai târziu”, hotnews.ro // realizat de Cult Market Research pentru Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), arată că 77% dintre români sunt de acord ca educația sanitară și sexuală să fie predată în școli, adaptată pentru fiecare vârstă și ca materie separată. 

Exemplele din alte țări au demonstrat rezultate pozitive. În Țările de Jos, introducerea educației sexuale în școli a redus procentul adolescenților care își încep viața sexuală între 12 și 14 ani la 15%, comparativ cu 30% în Bulgaria. Tot în Țările de Jos, 90% dintre adolescenți folosesc prezervativul la primul contact sexual. Danemarca, pionieră în educația sexuală din 1930, are cea mai mică rată a nașterilor la adolescente în Europa, cu 1,1 nașteri la 1.000 de fete între 15-17 ani. În România, 22,5% dintre adolescenți au primul contact sexual înainte de 15 ani, iar 11,8% devin părinți înainte de această vârstă. 

Educația sexuală este cerută de majoritatea părinților și de Consiliul Elevilor, care doresc o alternativă la sursele nepotrivite de informare, cum ar fi pornografia. Fără acces la o educație sexuală adecvată, tinerii nu au cunoștințele necesare pentru a înțelege consecințele unei sarcini nedorite și riscurile unui avort nesigur. În România, noua programă care ar include educația sexuală ca materie în școli este întârziată, lăsând astfel tinerii vulnerabili în fața unor decizii critice legate de sănătatea lor reproductivă.

Până atunci, România trebuie să înțeleagă că problema avorturilor nu este doar una a femeilor needucate sau asistate social, ci este o urgență socială și de sănătate publică.