Sânge (sigur) pentru toți27 min read

De Monica Georgescu 14.06.2019, ultima actualizare: 13.03.2020

Se întâmplă adesea să aflăm că un cunoscut este internat în spitalele patriei și are nevoie urgentă de sânge, pentru a putea fi operat. „Mergeți la Centrul de transfuzie sanguină și spuneți că ați venit să donați pentru pacientul X de la spitalul Y!”. În condițiile în care numărul donatorilor nu crește, în pofida campaniilor desfășurate de autorități și de ONG-uri, un segment important e format din acești donatori, voluntari și nu prea. „Este bine că este așa, dar nu este bine ca recomandarea de donare să fie formulată ca o condiționare a actului chirurgical”, explică, într-un interviu pentru Mindcraft Stories, dr. Doina Goșa, directoarea Centrului de Transfuzie Sanguină București.

Ziua mondială a donatorului de sânge (pe care o sărbătorim anual pe 14 iunie) este unul din acele momente în care ne reamintim cât de mult contează acest gest, voluntar și altruist, de donare de sânge. Transfuziile de sânge și de produse din sânge salvează milioane de vieți, în întreaga lume, în fiecare an. Într-o lume ideală, oricine ar trebui să aibă acces la transfuzii de sânge atunci când are nevoie și acolo unde are nevoie. Accesul la sânge și produse de sânge sigure este esențial pentru sănătate.

Dr. Doina Goșa, directoarea Centrului de Transfuzie Sanguină București

Dr. Doina Goșa, directoarea Centrului de Transfuzie Sanguină București

Cum funcționează sistemul de transfuzii de sânge din România?

Sunt 41 de centre de transfuzie în 41 de județe – fiecare județ are un centru. Acestea sunt coordonate de Institutul Național de Hematologie Transfuzională, deci sistemul de transfuzii din România funcționează integrat. Centrele de transfuzie distribuie sângele către spitale pe baza unor comenzi pe care acestea le fac, pe grupă sanguină și RH, dar și pe componente sanguine: concentrat eritrocitar, concentrat trombocitar și plasmă. Acele pungi pot fi folosite de spital fie pentru chirurgie, fie pentru tratarea unor afecțiuni care necesită transfuzii de sânge.

Care este necesarul lunar de sânge al Bucureștiului?

Noi recoltăm în fiecare lună în jur de 4.500–5.000 de pungi de sânge. Din fiecare pungă facem fie două, fie trei componente de sânge. Există și situații în care putem să facem și mai multe. Deci, practic, noi putem oferi spitalelor lunar în jur de 10.000 de unități de masă eritrocitară, câteva mii de masă trombocitară și în jur de 5.000 de pungi de plasmă. Dar asta nu este suficient.

Aprovizionați și alte centre de transfuzie din țară?

Nu prea facem acest lucru, uneori se întâmplă să ajutăm un centru din țară, care de regulă are nevoie de o grupă de sânge rară, negativă, dar asta se întâmplă rar. Dimpotrivă, centrele din jurul nostru – și nu doar ele – ne ajută. În fiecare săptămână, primim sânge de la centrele din jur – Ploiești, Pitești, Buzău, Slobozia, Galați – pentru a acoperi nevoia de sânge din weekend, când nu se fac recoltări la centru. Câteodată avem probleme în acoperirea cererii spitalelor, în special în perioadele de vacanțe și zile libere legale. Și atunci trebuie să ne facem un stoc, iar pentru asta trimitem mașina în jumătate de țară să aducă sânge la București. Putem să ajungem până la Arad, Oradea, Satu Mare, Timișoara, Sălaj. Fiecare centru ne dă ce poate – pentru că și ele au nevoile lor.

Pentru ce se folosește sângele recoltat?

În București sunt 60 de spitale publice și private, unde se operează foarte mult – sunt foarte multe cazuri complicate. Aici se face medicină de vârf, se fac și operații de transplant medular, transplant hepatic, precum și alte intervenții chirurgicale foarte complicate, iar nevoia de sânge este foarte mare.

Mai sunt și cazurile oncologice care au nevoie de transfuzie. Pacienții oncologici au nevoie de transfuzii pe perioade lungi de timp. Ei trebuie susținuți șase luni sau chiar un an, pe toată durata tratamentului. Tratamentul oncologic deprimă măduva [osoasă hematogenă] și atunci este nevoie de suport transfuzional, în special în cazul celor care au cancere de sânge (leucemii, limfoame), dar nu numai. Și pacienții cu alte forme de cancer, în timpul radioterapiei sau al tratamentului cu citostatice, au nevoie de suport transfuzional pentru că le scade hemoglobina, le poate scădea și nivelul trombocitelor.

Câte puncte de recoltare sunt în București?

Noi suntem un singur centru de transfuzii pentru tot Bucureștiul. Iar oamenii nu răspund chemării noastre în număr mare, poate și din cauza faptului că este dificil de ajuns, se pierde timp, iar oamenii nu au timp. În general, în toate orașele mari din Europa sunt cel puțin 15-20 de puncte de recoltare.

În București, este doar un centru de transfuzii. Spitalul Municipal recoltează și el în jur de 10-15, până la 20 de pungi de sânge pe zi. Spitalul de Urgență Floreasca și Institutul Clinic Fundeni recoltează foarte puțin. Deci, practic, ei recoltează sânge pentru nevoile lor.

Reușesc să-și acopere necesarul propriu din ce recoltează?

Nu. Institutul Clinic Fundeni, de exemplu, este un mamut, acolo se consumă foarte mult sânge. Acolo se face transplant hepatic, au și secții de chirurgie și de hematologie și acestea sunt mari consumatoare de sânge. Cererea lor de sânge este foarte mare.

De ce nu crește numărul de donatori, în ciuda tuturor campaniilor de informare și educare derulate în ultimii ani?

Timp de foarte multă vreme, eu am crezut că oamenii nu vin să doneze sânge pentru că nu sunt educați și informați în acest sens, pentru că nu sunt conștienți de nevoia acută de sânge. În ultima vreme însă, s-au făcut foarte multe campanii, cel puțin în București. Cu toate astea, numărul donatorilor nu a crescut spectaculos. Ba, din contră, eu constat o scădere a numărului de donatori care se adresează centrului nostru. Am observat în schimb o schimbare în bine a segmentului donatorilor de sânge: tot mai mulți tineri donează sânge și este foarte bine că este așa. Sunt tineri educați, care știu să respecte indicațiile medicului și care se pot autoexclude de la donare atunci când este necesar, care nu sunt motivați de acele tichete de masă oferite.

Deci, dumneavoastră notați o scădere a numărului donatorilor, dar o îmbunătățire a calității acestora?

Exact!

Ce măsuri luați totuși pentru a crește numărul donatorilor?

Dacă înainte aveam o singură colectă mobilă, acum avem două sau trei, care merg zilnic la companii, în mall-uri, în parcuri. Facem toate eforturile să creștem colecta, ieșim și în weekenduri cu colecta mobilă. Și este normal să facem asta, încercăm să mergem noi la donatori în loc să așteptăm să vină donatorii la noi.

Persoanele care donează știu ce se întâmplă cu sângele lor? Ce compuși se pot face din sângele donat?

Unii dintre donatorii noștri fideli știu ce se întâmplă cu sângele lor, dar probabil nu toată lumea știe. Noi, din fiecare pungă de sânge donată, facem două sau trei componente, iar dacă sângele este destinat uzului pediatric, din el se vor face mai multe punguțe mici pentru copii. Practic, noi procesăm sângele, nu-l distribuim ca atare spitalelor, astfel încât bolnavii care sunt anemici să primească concentrat eritrocitar, bolnavii care au nevoie de trombocite primesc trombocite și tot așa. În felul acesta, noi gestionăm mai riguros sângele.

Singura diferență este că din sângele unei persoană care vine pentru prima dată la donare facem doi compuși (concentrat eritrocitar și plasmă), iar din sângele donatorilor noștri fideli facem și trombocite.

De fapt, cele mai mari probleme în asigurarea necesarului de sânge le întâmpinăm nu neapărat în asigurarea necesarului de sânge roșu – de masă eritrocitară – ci de trombocite. Pentru că trombocitul are o durată de viață de doar cinci zile – după cinci zile expiră. Deci trombocitele nu pot fi stocate multă vreme. În plus, noi colectăm trombocite de la donatorii fideli, care vin în mod constant la donare.

De ce trombocitele se recoltează doar de la donatori fideli? Care este explicația?

Transfuzia de sânge este o metodă terapeutică utilizată adesea ca ultimă opțiune de către medicul curant, pentru că există un risc de contaminare a pacientului, în ciuda faptului că fiecare pungă de sânge este atent testată. Acest risc asociat transfuziei există peste tot în lume, nu numai la noi, și nu poate fi evitat. Există o perioadă de incubație a bolilor în care suntem descoperiți – testele noastre nu depistează prezența unui virus în faza de incubație.

Persoanele care vin constant la donare, o dată la câteva luni, sunt donatori siguri pentru noi, pentru că noi le monitorizăm starea de sănătate. Practic, noi le facem analizele din trei în trei luni, ei trec periodic prin consultații la noi. Și atunci, față de donatorul care vine pentru prima dată la noi în centru, primii sunt considerați donatori mai siguri.

Ce se poate face pentru minimizarea riscului asociat transfuziilor de sânge?

În primul rând, avem chestionarul de autoexcludere. Acest chestionar cuprinde un set de întrebări care oferă informații în legătură cu starea de sănătate a donatorului, dar și cu obiceiurile lui. Chestionarul poate plasa donatorul într-o anumită zonă de risc, iar dacă asta se întâmplă, el este restricționat de la donare.

Pe de altă parte, noi testăm tot sângele pentru prezența infecțiilor virale. Testăm transaminazele, enzime hepatice foarte sensibile. Acestea sunt primele care cresc în prezența unui virus hepatitic, chiar dacă hepatita este într-o fază inițială. Toți potențialii donatori care au transaminazele crescute chiar și cu câteva unități peste valoarea normală sunt restricționați de la donare – sângele lor nu va mai fi folosit. Din păcate, pentru că ficatul este un organ foarte sensibil, transaminazele pot crește și pe fondul unei stări de oboseală și în alte situații, deci se întâmplă să restricționăm inutil donatorul. Însă principiul nostru are la bază siguranța pacientului: decât să riscăm să contaminam un pacient, mai bine respingem un donator sănătos.

Care sunt criteriile de restricționare de la donare și în ce măsură afectează ele acoperirea necesarului de sânge?

Sunt multe criterii de restricționare, dar este bine că este așa. De exemplu, nu primim la donare pe cineva care și-a făcut recent un tatuaj sau un tratament stomatologic – trebuie să aștepte șase luni pentru a putea dona sânge. Câteodată, donatorii sunt supărați din cauza acestor criterii de excludere. Sunt tineri care își doresc foarte mult să doneze și se supără dacă sunt restricționați de la donare. Ne reproșează că sunt respinși în ciuda nevoii atât de mari de sânge. Într-adevăr, nevoia de sânge este foarte mare, dar noi nu trebuie să riscăm să dăm sânge altfel decât sigur pacienților din spital.

Câți din pacienții care vin pentru prima dată la donare descoperă cu această ocazie că au o infecție sau o boală?

N-aș putea să vă spun o cifră, dar sunt. Și nu e vorba doar despre infecții. Noi mai avem și alte mijloace de investigație la dispoziție în afară de analizele de sânge. De exemplu, la donatorii de peste 50 de ani, putem face o electrocardiogramă. Și se întâmplă să descoperim că donatorul are o afecțiune cardiacă. Facem și radiografie pulmonară și s-a întâmplat să depistăm tumori la nivelul plămânului, situație în care am trimis persoana la un consult de specialitate. Se întâmplă, dar nu frecvent, iar cazurile acestea nu sunt multe, pentru că și donatorii știu că trebuie să fie sănătoși pentru a putea dona sânge.

Câteodată, în spitale, aparținătorilor li se spune că este nevoie să doneze sânge pentru ca pacientul să poată fi operat. Poate fi condiționată o operație de actul donării?

Medicii știu că noi aprovizionăm cu dificultate spitalele cu necesarul de sânge, așa că pot recomanda aparținătorilor să meargă să doneze. Din păcate, dacă nu se donează sânge, noi nu avem. Nu putem să-l găsim altfel, să-l cumpărăm de undeva sau să-l producem. Depindem de donator. Dacă oamenii nu donează sânge, noi suntem practic neputincioși. Și atunci sigur că toți medicii recomandă ca aparținătorii să vină să doneze.

Uneori este mai mult decât o recomandare. Aparținătorilor li se spune chiar să meargă să doneze în numele pacientului pentru a putea fi făcută operația necesară.

Da, așa este. Un segment important din donatorii care vin la centru este format din aparținătorii pacienților din spitale, care vin să doneze în numele acestora, pentru aceștia. Este bine că este așa, dar nu este bine ca recomandarea de donare să fie formulată ca o condiționare a actului chirurgical. Nu poți să spui pacientului „nu te operez dacă nu faci rost de sânge”. Pentru că el nu are de unde să facă rost de sânge. Toți pacienții trebuie să primească sânge, chiar și cei care nu au pe cine să roage să doneze în numele lor.

Ni s-a întâmplat să se plângă aparținătorii că au fost trimiși de la spital să doneze pentru ca operația să poată fi făcută. Adevărul este undeva la mijloc: un spital are multe secții care sunt consumatoare de sânge. De regulă, se asigură cu prioritate urgențelor chirurgicale, iar operațiile programate sunt ultimele. Uneori, medicul poate aștepta o săptămână sau două să aibă sânge pentru o operație programată, având în vedere că apar în permanență cazuri urgente, care necesită transfuzia de sânge și care epuizează stocul de sânge al spitalului.

În aceste situații, medicii pot spune pacienților să meargă să doneze pentru ca operația programată să nu mai fie amânată din lipsă de sânge. Sigur că nu este bine să se întâmple asta, însă este realitatea cu care noi ne luptăm. Oamenii trebuie să știe că este mare nevoie de sânge și este nevoie ca ei să doneze.

Există posibilitatea de a dona pentru tine, de a-ți crea un „depozit” de sânge în vederea unei operații programate într-un viitor apropiat?

Posibilitatea de a crea un „depozit” nu există, pentru că sângele este perisabil, este un țesut viu care trăiește și moare. Însă ideea de autotransfuzie există, iar conceptul este reglementat legal în România, numai că medicii nu prea recurg la această metodă. De exemplu, dacă un pacient are o operație ortopedică programată, medicul ortoped îi poate elibera o scrisoare medicală și o cerere către noi, iar noi putem să-i prelevăm sânge pentru autotransfuzie, astfel încât la operație pacientul să primească chiar sângele său.

Cu toate acestea, nu avem cereri de la spitale pentru aceasta procedură. Anul trecut, de exemplu, nu am avut nicio cerere pentru autotransfuzie, în ciuda crizei permanente de sânge din spitale.

SĂNĂTATE|TURNING POINT

Cum a scăpat variola maimuței de sub control?

De
Sistemele sanitare obosite de pandemie și stigma asociată cu pictarea bolii drept una ce afectează doar comunitatea LGBT a dus numărul de cazuri la peste 25.000.
SĂNĂTATE|OVERVIEW

Variola maimuței. Cel mai probabil, nu începe următoarea pandemie

De
Boala cu origine animală care îngrijorează autoritățile sanitare din întreaga lume nu este nouă, dar e pentru prima dată când variola maimuței se răspândește atât de mult în afara Africii
SĂNĂTATE|EXPLAINER

FAQ: Roe v. Wade și disputa pe seama avorturilor din SUA

De
O dispută de drept constituțional ar putea afecta viața și sănătatea a zeci de milioane de femei din Statele Unite și ar putea avea repercursiuni și în România
SĂNĂTATE|SCI-FACTS

5 boli pe care le credeai dispărute (dar încă există)

De
Ciumă bubonică în China? De la o marmotă? De fapt, nu e singura boală a trecutului care încă există.