Alegeri 2025. Ce spun candidații la prezidențiale despre energia regenerabilă33 min read

România are nevoie de investiții rapide în regenerabile și soluții realiste pentru tranziția de la combustibili fosili. În campanie, unii candidați susțin gazul și energia nucleară ca etape de „tranziție inteligentă”, alții mizează pe exploatarea tuturor resurselor interne, chiar cu revenirea la cărbune sau naționalizări. 

Într-un moment în care Uniunea Europeană accelerează politicile de tranziție verde, România intră în alegerile prezidențiale din 2025 cu candidați care privesc Green Dealul mai degrabă ca pe un pericol decât ca pe o oportunitate. De la negarea schimbărilor climatice cauzate de om la promisiuni de revenire la cărbune și naționalizări strategice, discursurile electorale par desprinse adesea mai mult din trecut decât din viitor.

UE a adoptat în 2020 Pactul Verde European și a stabilit ca obiective reducerea cu cel puțin 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 și atingerea neutralității climatice până în 2050. 

România a înregistrat unele progrese: energia eoliană a ajuns la 14,1% din producția națională în 2023, depășind cărbunele (13,4%), iar capacitatea instalată în regenerabile a atins 3095 MW eolian și 1853 MW solar la începutul lui 2024, conform ultimului raport EMBER.// Mai multe, aici: ember-energy.org // 

Cu toate acestea, tranziția energetică rămâne parțială. În 2024, țara avea încă 2.760 MW instalați pe cărbune, însă producția efectivă nu a depășit 1.400 MW din cauza costurilor ridicate. Contribuția prosumatorilor a ajuns la 2.337 MW, dar o parte semnificativă din energia produsă nu este contorizată oficial. În paralel, seceta a redus producția hidroenergetică, iar centrala de la Cernavodă a fost afectată de avarii asociate nivelului scăzut al apei.

Strategia actuală – bazată pe menținerea combustibililor fosili ca soluție de tranziție – nu va permite atingerea obiectivelor climatice. Specialiștii recomandă accelerarea investițiilor în eolian și solar, digitalizarea rețelelor electrice, sprijinirea comunităților energetice și măsuri de protecție socială pentru regiunile dependente de minerit. În alte țări, cum ar fi Ungaria sau Olanda, energia solară a acoperit deja peste 80% din consumul național în anumite perioade.

În acest context, România are nevoie de un plan clar de investiții și reforme. Fără accelerarea regenerabilelor și modernizarea rețelelor, riscul este să rămână prinsă între nevoia de a închide cărbunele și lipsa alternativelor funcționale, cu impact direct asupra economiei și securității energetice.

Cum arată viziunile candidaților pentru viitorul energetic al României? Și cât de mult corespund ele realităților tehnologice, economice și climatice din 2025? Am analizat programele, declarațiile și propunerile celor cinci principali candidați.

Crin Antonescu: nu crede în încălzirea globală cauzată de om. Paradoxal, vrea Smart Deal în loc de Green Deal

Crin Antonescu, candidatul alianței PSD-PNL-UDMR la alegerile prezidențiale din mai 2025, propune o tranziție energetică centrată pe suveranitate economică și pe accesul la energie ieftină. Se declară susținător al energiilor regenerabile, dar cu o ordine de priorități care pune pe primul loc securitatea și competitivitatea economică.        

Poziția sa este aliniată discursiv cu cea a actualului ministru al Energiei, Sebastian Burduja (PNL), care critică intens politicile climatice europene. De altfel, programul lui Antonescu// Poți citi programul aici: crinantonescu.ro (PDF) // preia aproape integral direcțiile promovate de Burduja în ultimele luni: investiții în gaze și energie nucleară, reevaluarea calendarului de renunțare la cărbune, finalizarea proiectelor hidroenergetice blocate și scepticism față de Green Deal.

Declarațiile lui Antonescu pe subiect au devenit controversate după apariția sa din luna martie 2025, în emisiunea Testul Puterii, realizată de Denise Rifai la Kanal D. La întrebarea: „Există încălzirea globală ca efect al acțiunii umane?”, candidatul a răspuns: „Nu!”, fără alte explicații, o negare a consensului științific care arată clar că schimbările climatice au cauze antropice, adică sunt generate de activitățile și obiceiurile umane. 

Această poziție nu este izolată, ci face parte dintr-o reconfigurare mai amplă a discursului climatic în interiorul coaliției de guvernare. La finalul lunii ianuarie 2025, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, afirma: „Politicile de înverzire ale Uniunii Europene, deși bine intenționate, riscă să ne transforme economiile europene în victime ale birocratizării și deciziilor neadaptate realităților economice”. Premierul Marcel Ciolacu a punctat în același registru, într-un discurs public viralizat ulterior cu formula: „Drill, Sebi, drill”.

Programul electoral al lui Antonescu reflectă această viziune. Capitolul România – furnizor de securitate energetică propune o „tranziție inteligentă, etapizată: de la cărbune la gaz, apoi la nuclear și abia ulterior la regenerabile. „Avem nevoie de energie sigură, de energie accesibilă și competitivă și de energie curată – în această ordine de priorități”, se arată în document.

Sunt asumate proiecte mari: finalizarea Neptun Deep (gaz), Mintia (termocentrală pe gaz), retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă și construcția Unităților 3 și 4, investiții în baterii de stocare de 2.000 MW, precum și dezvoltarea de hidrocentrale de acumulare prin pompaj, cum ar fi Tarnița-Lăpuștești. Totodată, se cere renegocierea termenelor de exploatare a carierelor de cărbune, care „asigură peste 15% din producția națională de energie”.

Totodată, candidatul susține finalizarea tuturor proiectelor hidroenergetice blocate – unele ajunse la 98% în grad de execuție – criticând „ONG-urile cu finanțare dubioasă” care ar fi obstrucționat lucrările.

Antonescu nu exclude nici resursele neconvenționale. Întrebat dacă susține exploatarea gazelor de șist, a răspuns: „În principiu da, dar sunt detalii de văzut”. Tot el a adăugat: „Orice resursă folosibilă trebuie exploatată, dar la momentul potrivit, cu mijloacele și cu costurile potrivite”. Pe de altă parte, s-a opus categoric redeschiderii proiectului minier de la Roșia Montană: „Nu, deocamdată nu!”.

La mijlocul lui aprilie, Crin Antonescu a reluat tema pe Facebook, unde a criticat din nou Pactul Verde European. A cerut oficial înlocuirea Green Deal cu un Smart Deal, o noțiune vag definită, dar care ar presupune mai puține constrângeri pentru industrie și o focalizare pe „suveranitate energetică”. „Vreau energie ieftină pentru românii. […] Verzi și săraci nu este o opțiune pentru mine.” 

Nicușor Dan: un „Campion Național Strategic” la energie

Deși Nicușor Dan nu a făcut declarații explicite în spațiul public despre energia regenerabilă, economia circulară sau Green Deal, acțiunile și pozițiile sale indică o preocupare pentru modernizarea infrastructurii energetice și menținerea unei orientări proeuropene. 

Problemele sistemului de termoficare și relația cu instituțiile energetice au fost teme importante în activitatea sa ca primar și pot da indicii despre cum ar aborda și energia ca președinte.

Oferă câteva hinturi chiar în programul său electoral, România onestă.// Îl poți parcurge aici: nicusordan.ro (PDF) // Dan, candidat independent la alegerile prezidențiale din mai 2025, propune aici o strategie energetică axată pe securitate, inovare și reducerea dependențelor externe, fără să intre însă în prea multe detalii. 

În capitolul Politică externă și securitate, actualul primar general al Capitalei afirmă că România trebuie să își reducă „dependențele economice strategice” și să diminueze „vulnerabilitățile în domeniile energiei, tehnologiei și lanțurilor de aprovizionare” prin inovare și parteneriate cu state democratice din Europa și din regiunea Indo-Pacific, precum Japonia, Coreea de Sud și Australia. În același context, avertizează asupra riscurilor de dependență tehnologică față de regimuri autoritare, menționând explicit China: „România trebuie să evite dependența tehnologică de regimuri autoritare precum China”.

În privința relațiilor regionale, propune „consolidarea și extinderea proiectelor comune de infrastructură energetică și de transport” cu Republica Moldova, pentru a reduce dependența energetică a acesteia și a facilita integrarea în piața energetică europeană.

La capitolul Economie, Nicușor Dan propune „stimularea economică prin strategii clare” în domenii strategice precum energia, industria auto și tehnologiile emergente (inteligență artificială, securitate cibernetică, semiconductori). De asemenea, susține crearea unui Campion Național Strategic – o companie românească de importanță regională, capabilă să furnizeze energie la prețuri competitive și să susțină investiții mari, inclusiv în infrastructuri precum centrele de date.

Deși programul său nu include măsuri concrete dedicate tranziției către energie regenerabilă sau dezvoltării economiei circulare, accentul pus pe independența energetică și pe dezvoltarea infrastructurii naționale sugerează o abordare orientată mai degrabă spre stabilitate și securitate economică decât spre obiective climatice accelerate.

Concret, în calitate de primar al Capitalei (2020-2024), Nicușor Dan a gestionat problemele sistemului de termoficare, unul dintre cele mai vulnerabile din Europa de Est. Într-o declarație din ianuarie 2023, preluată de Digi24, a explicat: „Se pierde căldură și apă caldă din rețea, indiferent de temperatura de afară, este o chestiune de fizică.” În timpul mandatului său, au fost modernizați aproximativ 180 de kilometri de conducte principale.

Elena Lasconi: independență energetică cu accent pe regenerabile și nuclear​

Elena Lasconi, candidata lăsată în urmă de USR la alegerile prezidențiale din mai 2025, propune un model energetic bazat pe diversificare, independență și o tranziție controlată către surse curate de energie.

În programul său electoral, la capitolul Facturi mai mici la energie// Îl poți citi aici: elenalasconi.ro // Lasconi susține dezvoltarea de noi proiecte de energie solară și eoliană, atât onshore, cât și offshore în Marea Neagră. De asemenea, promite simplificarea proceselor birocratice de evaluare și accesare a fondurilor europene prin implicarea sistemului bancar.

Ea sprijină retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă până în 2029 și investițiile în noi proiecte nucleare, inclusiv dezvoltarea reactoarelor modulare mici (SMR), cu condiția evaluării corecte a costurilor și implicării industriei românești în fabricarea componentelor.

Gazul natural este inclus în strategia sa de tranziție, prin sprijinirea finalizării investițiilor în centralele de la CE Oltenia, Iernut și Mintia, precum și prin facilitarea extracției de gaze naturale în Marea Neagră și zăcămintele onshore, precum Caragele.

În ceea ce privește piața de energie, Elena Lasconi propune o reformă care să aducă transparență și un echilibru corect între cerere și ofertă. Ea dorește un cadru de reglementare stabil și predictibil, în dialog cu toate părțile implicate – consumatori, producători, distribuitori și furnizori.

Pentru a menține prețurile la un nivel accesibil, Elena Lasconi propune eliminarea treptată a tarifelor reglementate și înlocuirea acestora cu mecanisme de piață echitabile. De asemenea, și-ar dori modificarea Legii consumatorului vulnerabil pentru a simplifica accesul celor care au nevoie reală de sprijin. 

Susține descentralizarea producției de energie prin sprijinirea prosumatorilor și dezvoltarea comunităților energetice, alături de extinderea și clarificarea legislației privind stocarea energiei, hidrogenul și energia geotermală. În plus, vizează crearea unui cadru legislativ stabil pentru tehnologiile de captare, transport și stocare a dioxidului de carbon.

Viziunea sa include transformarea României într-un furnizor de securitate energetică regională, cu investiții comune în Republica Moldova și cuplarea piețelor de energie și gaze între cele două state.

Pe lângă planurile din program, Elena Lasconi spune că a demonstrat rezultate concrete ca primar al Câmpulungului. În 2022, în plină criză energetică, a reușit să economisească 1,5 milioane de lei prin renegocierea contractelor de energie electrică și gaze pentru instituțiile din subordine. A negociat tarife mai mici pe bursa de mărfuri și a redus astfel costul la gaze de la 185 lei/MWh la 98 lei/MWh și la electricitate de la 325 lei/MWh la 231 lei/MWh.

Tot la Câmpulung, a inițiat proiecte pe fonduri europene pentru instalarea de panouri fotovoltaice, cu obiectivul de a elimina costurile pentru iluminatul public. A depus un proiect în valoare de 22,19 milioane de lei prin Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM), pentru montarea de panouri solare pe 29 de structuri care vor acoperi peste 350 de locuri de parcare.

Victor Ponta: independență energetică, dar cu grijă la prețuri și alegeri

Primul rezultat la o căutare pe Google despre planurile lui Victor Ponta cu privire la viitorul energetic al țării datează din 2012. Atunci, în calitate de premier, spunea: „Decizia noastră este de a încuraja investiţiile în energie, care să sprijine dezvoltarea economică, în paralel cu protecţia mediului”. 

Treisprezece ani mai târziu și multe scroll-uri mai jos aflăm că, în sfârșit, cu aproximativ o săptămână înainte de primul tur al alegerilor, Victor Ponta și-a prezentat programul prezidențial. 

În prezent candidat independent la alegerile prezidențiale din mai 2025, Ponta își centrează și el discursul pe independența energetică a României și pe promisiunea unor prețuri corecte pentru consumatori. Este o temă familiară pentru fostul premier, care încă din 2014 avertiza că „pericolul cel mai mare pentru economia noastră este creșterea prețului la energie” și pleda pentru o liberalizare „sustenabilă” a pieței, fără a distruge industria prin scumpiri bruște.

În realitate, în 2014, când Victor Ponta avertiza asupra pericolului scumpirilor la energie, România era deja în plin proces de liberalizare a pieței, impus prin acordurile cu Uniunea Europeană și FMI. Liberalizarea era obligatorie și inevitabilă, după ani de menținere artificială a prețurilor sub nivelul pieței reale. Scumpirile erau așteptate, indiferent cine era premier, întrucât România nu mai putea susține un sistem bazat pe pierderi și subvenții masive. Declarațiile lui Ponta despre o „liberalizare fără scumpiri bruște” aveau mai degrabă rol politic: promisiuni menite să liniștească publicul, deși realitatea economică nu oferea prea multă marjă de manevră.

Înapoi în viitor, în programul său electoral din 2025, la capitolul Independența energetică,// Îl poți citi aici: victorponta.ro // Ponta vorbește despre exploatarea responsabilă a resurselor naturale și promovarea tehnologiilor verzi, cu obiectivul de a transforma România dintr-un importator vulnerabil într-un jucător regional pe piața energiei. „România nu trebuie să mai fie la cheremul importurilor de energie”, afirmă el, și promite investiții în regenerabile și folosirea fondurilor europene, până acum „accesate insuficient”.

Totuși, România este deja una dintre puținele țări europene cu producție internă de energie peste nivelul consumului. Problemele nu țin de dependența de importuri, ci de lipsa investițiilor în infrastructură și de incapacitatea de a valorifica eficient resursele existente.

Mai departe, Ponta promite că surplusul de energie electrică produs în România va ajunge să fie reflectat și în facturile cetățenilor și critică faptul că, în ciuda producției excedentare, prețurile pentru consumatori rămân ridicate. De asemenea, consideră că zăcămintele din Marea Neagră, în special Neptun Deep, ar trebui să fie exploatate în primul rând pentru consumul intern, înainte de a fi transformate într-un atu strategic de export.

Mesajul său actual despre „energia accesibilă” vine totuși după ani în care a criticat în mod repetat măsurile de plafonare a prețurilor la energie, acuzându-le că sunt adoptate „electoral” și fără strategii clare pentru perioada de după eliminarea lor. „Nimeni nu știe ce se întâmplă în energie după ridicarea plafonării”, declara el recent, și adăuga că lipsa de predictibilitate legislativă va continua să alunge investițiile străine din România.

În ceea ce privește energia regenerabilă, Ponta recunoaște potențialul uriaș al României, dar propunerile concrete rămân generale: investiții în eolian, solar și hidro, fără detalii clare despre proiecte, termene sau surse de finanțare.

Independența energetică este, în viziunea lui Victor Ponta, nu doar un obiectiv economic, ci și unul politic: un instrument de protejare a suveranității în fața „jocurilor geopolitice externe”. Totuși, între avertismentele privind instabilitatea și promisiunile de prețuri mici, Ponta pare să își păstreze stilul care l-a consacrat – mereu atent să indice problemele, dar mai puțin generos cu soluțiile concrete.

George Simion: între energie tradițională, lupta cu băieții șmecheri și retorică antiverde

George Simion, candidatul AUR la alegerile prezidențiale din 2025, propune o revenire la energia „tradițională” și promite că România va fi din nou „stăpână la ea acasă”. De la recuperarea Petromului și până la salvarea mineritului de cărbune, viziunea sa energetică pare mai degrabă o întoarcere în timp decât un plan fezabil pentru viitorul verde al Europei.

La dezbaterea „Energia verde: soluție durabilă sau obstacol pentru investițiile strategice?”// „George Simion: Trebuie să ne dăm mâna pentru că ne confruntăm cu un guvern de escroci!”, partidulaur.ro // organizată de AUR în noiembrie 2023, Simion a declarat că „România și-a atins deja țintele până în 2030”, așa că nu mai are de ce să își închidă minele sau să investească în energii regenerabile cu prea mult entuziasm. 

De altfel, ideea de tranziție verde este privită cu suspiciune de liderul AUR, care a acuzat că „minele de cărbune s-au închis una după alta, sub pretextul că energia regenerabilă va prelua producția”, dar în realitate „nu s-a pus nimic în loc”.

Programul său energetic,// „Președintele AUR, George Simion, a prezentat joi, la Turceni, în județul Gorj, planul de măsuri pentru domeniul energetic”, partidulaur.ro // prezentat în septembrie 2024 la Turceni, sună a revanșă economică: exploatarea tuturor resurselor naturale, finalizarea hidrocentralelor abandonate, susținerea cărbunelui și extragerea gazelor naturale doar pentru consum intern. 

Mai mult, Simion propune recuperarea pachetelor majoritare de la companii strategice prin „naționalizare cu despăgubire corectă” – o formulă vagă, care ignoră complet cadrul juridic european și realitățile pieței libere.

În discursurile sale, Simion amestecă revolta socială cu una nostalgic-economică: „Trebuie să ținem de terenul nostru, de pământul nostru, trebuie să ținem de sistemul acesta energetic pe care l-au creat părinții”, spunea în 2024. 

Ideea de a finaliza hidrocentrala de la Tarnița-Lăpuștești sau centrala de la Mintia nu e neapărat rea în sine – doar că uită să explice cine va plăti cei peste un miliard de euro necesari și cum va convinge investitorii să finanțeze proiecte în condițiile unei eventuale naționalizări agresive.

Atacurile la adresa guvernului și a Ministrului Energiei, Sebastian Burduja, sunt nelipsite. În iulie 2024, Simion acuza pe pagina sa de Facebook: „Tun dat de băieții șmecheri coordonați de Burduja, jumătate de punct din PIB furat prin creșterea necontrolată a prețurilor la energie”. O explicație simplistă care ignoră realitățile complicate ale pieței europene de energie și efectele crizelor globale.

De altfel, episodul din decembrie 2023, când Simion a ocupat pupitrul Ministerului Energiei, protestând împotriva „taxei pe soare”, spune multe despre stilul său politic: mai mult spectacol decât soluții. Atunci, Simion a intrat în conferința de presă unde urma să vorbească ministrul și a transmis live din minister, declarând: „Pe ușă am intrat. Dacă am încălcat vreo lege, să-mi spună instituțiile statului”.

Viziunea energetică a AUR combină, astfel, promisiuni de readucere la viață a industriei românești distruse după 1989, prin exploatarea totală a resurselor naturale și minimalizarea energiei verzi. „Românii trebuie să fie stăpâni în țara lor”, afirmă constant Simion. Dar într-o lume în care țările europene accelerează tranziția către surse regenerabile și reduc dependența de combustibili fosili, propunerile AUR par mai degrabă o invitație la izolare economică și la conflicte deschise cu Bruxelles-ul.

În final, George Simion promite tot: cărbune ieftin, hidrocentrale salvate, gaze naturale doar pentru România, industrie petrochimică revigorată și prețuri mici la energie. Însă fără un plan clar privind finanțarea, acordurile europene sau realitățile pieței energetice globale, programul său seamănă mai mult cu un manifest electoral menit să capteze nemulțumirile legitime ale românilor, decât cu o strategie viabilă pentru viitor.