Care este legătura dintre răutate și convingerile conspiraționiste?9 min read

Credințele în teorii ale conspirației și respingerea științei ar putea fi, în unele cazuri, o expresie a răutății umane. 

Un nou studiu// „Spite and Science-Denial: Exploring the Role of Spitefulnessin Conspiracy Ideation and COVID-19 Conspiracy Beliefs”, spssi.onlinelibrary.wiley.com // sugerează că persoanele care se simt nedreptățite sau în dezavantaj pot adopta astfel de idei nu doar din ignoranță, ci pentru a face rău simbolic celor percepuți ca superiori.

Negarea științei și credința în conspirații nu sunt întotdeauna explicate doar prin lipsa de educație, frică sau nevoia de apartenență. Studiul, realizat de cercetători de la University of Chester, Marea Britanie și publicat în Journal of Social Issues, spune că aceste comportamente ar putea avea legătură cu o trăsătură umană fundamentală: răutatea, înțeleasă ca dorința de a-i face rău altora chiar cu un cost personal.

Autorii au testat ipoteza prin trei cercetări cu peste 1.100 de participanți din Marea Britanie. În prima, ei au arătat că răutatea mediază relația dintre credințele în conspirații (inclusiv cele despre COVID-19) și trei tipuri de factori: percepția unei amenințări din partea altor grupuri, sentimentul de neputință politică și intoleranța față de incertitudine. Cu alte cuvinte, persoanele care simt că nu controlează situația socială, politică sau informațională sunt mai înclinate să creadă în conspirații dacă sunt și răutăcioase.

A doua cercetare a confirmat aceste rezultate, sugerând că răutatea acționează ca un liant între factori de vulnerabilitate și predispoziția către gândirea conspiraționistă. 

În a treia cercetare, oamenii de știință au indus experimental o stare emoțională de tip „răutăcios” în rândul unor participanți. I-au rugat să se pună în locul unui personaj care este umilit de un rival și să își imagineze cum s-ar putea răzbuna. Cei care au intrat în această stare au raportat un nivel mai mare de răutate și o creștere în credința în conspirații.

Conceptul cheie este că răutatea nu este neapărat un defect individual, ci poate fi o reacție psihologică la situații de competiție, frustrare sau inegalitate percepută. 

Conform autorilor, acest tip de reacție apare în mai multe forme în natură și poate fi activat și în context cultural sau social. 

În societățile moderne, unde contactul cu ceilalți și comparația socială sunt constante, conspirațiile pot deveni un mod prin care oamenii răutăcioși își exprimă ostilitatea și își restabilesc sentimentul de control.

Mai mult, studiul subliniază că teoriile conspiraționiste pot avea o utilitate psihologică: ele oferă o explicație simplă pentru evenimente complexe, dar și o modalitate prin care o persoană se poate simți superioară sau mai informată decât alții. Din această perspectivă, negarea științei nu mai este doar o lipsă de înțelegere, ci un gest intenționat de respingere a autorității și expertizei.

Răutatea, spun cercetătorii, este una dintre cele patru forme fundamentale de comportament social (alături de altruism, egoism și cooperare) și a fost observată în toate mediile, de la bacterii la oameni. În societăți inegale sau competitive, răutatea poate deveni o strategie de adaptare, chiar dacă produce daune atât autorului, cât și celor din jur.

Un alt aspect interesant al studiului este legătura dintre ceea ce autorii numesc „nevoia de haos” și gândirea conspiraționistă. Persoanele care își doresc să destabilizeze ordinea socială existentă par mai atrase de teoriile care neagă consensul științific, deoarece acestea oferă o cale de a submina încrederea în instituții. 

În plus, indivizii care simt că au pierdut competiția socială sau care resimt invidie față de succesul altora sunt mai predispuși să adopte explicații conspiraționiste ca formă de revanșă simbolică.

Autorii subliniază că teoria conspirației funcționează ca un produs cultural dăunător, dar eficient în acest context: oferă o iluzie de înțelegere și control, permite respingerea figurilor de autoritate și creează un sentiment de apartenență pentru cei care se simt marginalizați. 

De aceea, intervențiile împotriva acestor credințe ar trebui să vizeze nu doar educația și combaterea dezinformării, ci și reducerea sentimentului de competiție și neputință. 

Strategii precum comunicarea științifică empatică, promovarea sentimentului de eficiență personală și sprijinirea comunităților pot reduce motivația de a adopta explicații conspiraționiste.

Deși nu toate persoanele care cred în conspirații sunt motivate de răutate, studiul sugerează că aceasta poate fi un ingredient important în ecuație. Este un model care adaugă o nuanță psihologică la explicațiile socio-culturale deja existente și care poate ajuta la înțelegerea mai profundă a fenomenului. Într-o lume marcată de polarizare, inegalitate și crize recurente, teoriile conspiraționiste devin instrumente prin care frustrările se exprimă și se amplifică.

Așadar, conspirațiile pot fi expresii ale unui soi de răutăți facultative, activate de sentimentul că cineva pierde într-o lume nedreaptă. Înțelegerea acestui mecanism poate ajuta la clarificarea felului în care teoriile conspiraționiste prind rădăcini și ce efecte concrete pot avea în viața de zi cu zi.