Cum sunt, cum nu sunt? Tinerii și studenții din România după primul sfert al secolului XXI33 min read

Generația tinerilor din România este surprinzător de omogenă. Statutul de student nu mai reprezintă un factor major de diferențiere, în fața unor viziuni și experiențe comune, puternic modelate de digitalizare.

Datele studiului Student în România. Tânăr în România au fost culese în iunie 2025, dar nu sunt perisabile sub presiunea politică sau socială de termen scurt. Au o anumită stabilitate, pentru că pun în discuție un fenomen de generație, nu unul de scurtă durată. Sondajul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ de tineri din România (18-25 de ani), tocmai pentru a permite comparația pe acest segment de vârstă dintre studenți și ceilalți și a vedea dacă este relevantă.

Cum sunt studenții, cum nu sunt? Am încercat o ilustrare pe baza temelor atinse de cercetarea noastră. 

Ba ne plângem că sunt omniprezenți și gălăgioși, ba ne plângem că nu mai sunt manierați ca pe vremuri, ba ne plângem că nu mai sunt destui, ba ne plângem că pleacă din țară. Acestea sunt polaritățile sub care simțul comun se raportează la respectiva categorie de vârstă. Dar oare cum stau lucrurile, în realitate? Deși știm cu toții câte ceva despre ei, deși se expun constant pe rețelele de socializare, tinerii suferă azi de o stranie invizibilitate socială: îi vedem, credem că știm ce ar trebui să facă, dar nu știm mare lucru despre ei și despre ce fac ei de fapt. Dimensiunile, indicatorii și segmentările oferite de studiul de față sperăm că vor contribui la această necesară cunoaștere.

Deci cum sunt și cum nu sunt tinerii noștri? Și cât face diferența statutul de student în percepțiile și atitudinile lor pe câteva key-issues pe care le-a selectat cercetarea noastră?

Unde ar vrea tinerii să lucreze?

Prima opțiune este sectorul IT, a doua antreprenoriatul. Corporațiile stau bine, la fel și ONG-urile – ne uităm la variantele de răspuns părere foarte bună/părere bună privind diferitele tipuri de angajatori –, în timp ce instituțiile de învățământ, spitalele și organizațiile de presă sunt cei mai nedoriți angajatori pe acest segment de vârstă. Poate contraintuitiv pentru vârsta de mijloc, poate și pentru cei în vârstă. Dacă opțiunea pentru IT este de înțeles, poate și „corporațiile”, antreprenoriatul și ONG-urile trimit însă într-o zonă cumva ne-economică, una a valorilor și a a oportunităților necartografiate, dar, meschin spus, poate și o zonă a programului mai degrabă flexibil și „boss-free”.

Ce este important în viață?

Pe o scală de patru trepte am evaluat importanța anumitor aspecte/componente ale vieții de zi cu zi pentru tinerii din România. Dacă ne uităm la ierarhia după răspunsurile care au indicat varianta „foarte important”, observăm că se bucură de o înaltă apreciere itemii care arată valori sau elemente de dezvoltare personală, acestea din urmă mai degrabă non-materiale, non-financiare: „să ai o stare mentală bună”, „să fii iubit”, „să faci bine celor din jur”/ „să îți găsești vocația”. Să ai o carieră de succes și să ai bani mulți sunt, grosso modo, pe la jumătatea grilei, dar era de așteptat ca tinerii să fie mai degrabă idealiști. Să cunoști oameni importanți și să ai studii și multe diplome sunt considerate importante de un segment între un sfert și maxim o treime dintre tineri, respectivele opțiuni găsindu-și locul la capătul de jos al grilei. 

Deși tot cumva în ton cu relativa lipsă de interes pentru cele lumești și materiale, constatăm cu oarecare surpriză dezinteres față de ideea de a fi o persoană vizibilă și celebră, într-o perioadă în care tinerii se supraexpun pe rețelele de socializare și totul se învârte mai mult decât oricând în jurul vizibilității.

Partea interesantă este că, din punct de vedere al celor menționate mai sus, nu sunt diferențe mari de ierarhie între categoriile de tineri (studenți/non-studenți; status ocupațional etc.). Uneori, doctoranzii ies din tipar și sunt mai apreciativi față de diplome și carieră decât ceilalți, de înțeles cumva, plus că sunt o minoritate la nivelul populației studiate. Cel puțin ca viziune generală asupra vieții, vârsta pare că bate statusul educațional, iar tinerii au o anumită omogenitate, să îi spunem, spirituală.

Fricile tinerilor

Tributare lungului an electoral 2024 (prelungit până la jumătatea lui 2025) și evenimentelor din vecinătatea noastră geopolitică, topul temerilor tinerilor din România debutează în forță cu frici politice, poate mai neobișnuite în sondajele privind această categorie de vârstă, în general mai dezinteresată de aceste aspecte. Teama de o eventuală schimbare de regim politic, cea de război și cea de extremism sunt în fața fricilor privind sărăcia, boala, singurătatea sau șomajul. La sfârșitul anilor 2000 și în cea mai mare parte a anilor 2010 lucrurile nu arătau deloc așa, mai ales la segmentul de vârstă tânăr. Sunt anxietăți necotidiene, macrosociale, conștientizate ca probleme care scapă complet controlului individual. 

Tinerii care raportează studii superioare se tem de extremism mai mult decât ceilalți, lucru care corelează cumva și cu ce știm despre rolul educației tinerilor în distribuția votului din toamna trecută și din această primăvară. Am spune că recunoașterea extremismului este condiționată de suficientă educație cât să cunoști extremismul. Însă relația cu statutul de student nu este așa de clară aici.

Plecăm, nu plecăm?

46% dintre tineri afirmă că în ultimele șase luni s-au gândit măcar o dată să plece din țară pentru o perioadă mai lungă. Aproape jumătate dintre aceștia ar pleca, dacă ar fi cazul, pentru muncă. Și, evident, aproape 70% ar pleca într-o țară membră UE.

Prin comparație, doar 29% spun că s-au gândit în ultimele 6 luni să se mute în altă localitate din România pentru o perioadă mai lungă. Este interesant cum, la o vârstă a căutărilor, a schimbării statusului, a urmăririi de oportunități, fie ele educaționale, de carieră, de muncă pur și simplu, sau măcar de distracție, probabilitatea de migrație internă este sub cea de plecare în afara țării.

Peste jumătate dintre tinerii din România au părăsit măcar o dată teritoriul țării în ultimele 12 luni – indiferent pentru cât timp -, cei mai mulți pentru vacanțe sau călătorii scurte (41%).

Două treimi consideră că tinerii pleacă din România pentru condiții mai bune de muncă și salarii mai mari, deci o viziune pragmatică și destul de schimbată de cea de acum zece sau cincisprezece ani, de exemplu, când, pentru tineri, a pleca din țară era aproape o „obligație declarativă”. 

În interiorul categoriei de vârstă de interes pentru noi nu sunt abateri mari pe selecția acestei variante de răspuns de la o categorie socio-demografică la alta. Varianta e mai puțin populară printre tinerii care raportează la ultima școală absolvită studii primare/gimnaziale, dar vorbim despre cei care încă sunt elevi de liceu sau despre cei, extrem de puțini, care au renunțat complet la școală după clasa a VIII-a.

Cultura gadget-urilor și a online-ului

Tinerii din România folosesc zilnic rețele de socializare și cred că pot identifica ușor știrile false din mediul online și tentativele de fraudă. 75% dintre ei au și cont într-o aplicație de banking, iar 74% se văd a avea cunoștințe digitale avansate.

Un aspect interesant, între cei care sunt actualmente prinși într-un program de studiu (elevi, studenți, masteranzi, doctoranzi), credința că poți recunoaște știrile false crește pe măsură ce crește nivelul de educație, doctoranzii considerându-se cei mai competenți sub acest aspect.

Și mai interesant este că 32% dintre tineri spun că evită să se expună pe rețelele de socializare și alte platforme online, deși, arătam mai sus, 95% spun că le utilizează zilnic. Și 18% investesc online în criptomonede, în timp ce doar 14% (ultimul loc în grila noastră) folosesc aplicații de dating deși aici poate fi vorba și de stigmatul presupus a fi asociat cu un astfel de comportament, mai ales la vârsta despre care vorbim).

Antreprenoriatul

Cei mai mulți tineri (40%) consideră antreprenoriatul activitatea profesională ideală, opțiunea depășind de departe alternativele din listă. Băieții sunt mai tentați să aleagă antreprenoriatul decât fetele (45%/35%), în timp ce, raportat la educație, pare că a te afla pe o treaptă școlară mai înaltă reduce ușor disponibilitatea pentru antreprenoriat. Cel mai probabil vorbim aici mai degrabă despre statutul de angajat, cu program, cu o autoritate “deasupra”, decât despre vreun vis pur al antreprenoriatului. Desigur, un nivel ridicat de educație trimite la ideea unui loc de muncă reunind o serie de calități: bine plătit, respectabil, capabil să ofere o identitate și un sentiment de autorealizare, un mediu de lucru civilizat, relații mai degrabă colaborative decât de subordonare etc. Apare însă și opțiunea antreprenoriatului ca profesie liberală în acest caz – oricum, sub rezerva acestor observații, tot alternativa antreprenoriatului domină topul ocupațiilor dezirabile, indiferent de segmentul educațional despre care discutăm.

54% dintre tineri se declară informați în mare sau foarte mare măsură privind antreprenoriatul și fiscalitatea din România. Desigur, vorbim despre un indicator subiectiv, despre o vârstă la care este important să îți declami calitățile, poate despre o supralicitare a propriului grad de informare în domeniile menționate. Dar relevant este interesul pentru antreprenoriat și fiscalitate în contextul antreprenoriatului. Mai ales că 84% spun că le-ar fi de folos în continuare educația financiară.

La ce folosește facultatea?

Desigur, este perspectiva tinerilor. Noi suntem obișnuiți cu dezbateri mai mult sau mai puțin avizate, unele care leagă studiile superioare făcute în România strict de piața muncii, altele care o ignoră complet pe aceasta din urmă etc. Aproape jumătate dintre tineri sunt de acord că facultatea te ajută să ai un loc de muncă bine plătit, 28% o văd ca drumul către o carieră sigură. Doar un sfert o asociază cu o poziție mai respectată în societate, iar 20% cu posibilitatea de a obține un loc de muncă la stat. Iarăși, ideea că facultatea te specializează în domenii de viitor stârnește interesul a doar 23% dintre tineri.

Doar 10% cred că pleci mai ușor în străinătate cu facultate și doar 9% că ești mai folositor – în raport cu solicitările pieței muncii, desigur.

Dacă ne uităm la motivele pentru care tinerii cred că nu merită să faci facultate, pe primul loc sunt menționate celebrele pentru că înveți teorie, nu competențe (53%) și angajatorii te întreabă ce știi să faci, nu ce diplome ai (51%). 41% cred că poți face bani și fără facultate. 22% cred că facultatea costă prea mult pentru ce oferă și 16% consideră că diplomele din România nu valorează prea mult în afara țării.

Cu toate acestea, doar 7% dintre tineri cred că facultatea este pierdere de vreme. Pe alt indicator, 71% dintre tineri cred că studiile superioare sunt importante pentru a câștiga bine, chiar dacă, am văzut în cele discutate mai sus, nu totul depinde de ele. Elevii și studenții (de orice nivel) cred mai mult decât cei care nu sunt înrolați curent în niciun program educațional că există o relație între educație și bani.

Consum cultural

Ținând cont de faptul că vorbim despre un public mai angajat educațional decât alte segmente de vârstă este de așteptat să avem rate de consum cultural mai mari. Și, desigur, tinerii au propriile definiții ale fenomenului și manifestări culturale de multe ori neconvenționale. Concepte precum teatru, muzeu și operă s-ar putea să nu acopere de multe ori viziunile convenționale asupra acestora. În rest, datele sunt comparabile cu ale altor studii privind consumul cultural, ordinea preferințelor fiind: cinematograf, muzeu, muzică modernă, teatru etc.

Cât diferențiază statutul de student?

Segmentul de public studiat de noi este unul foarte complicat, dacă ne uităm la statusul educațional și ocupațional. Vorbim despre o vârstă în care accesarea studiilor superioare este mai bună decât la altele, dar și despre fenomene precum potențialul de a deveni student pe viitor, urmarea mai multor facultăți, urmarea unei facultăți fără finalizarea studiilor, sau, dimpotrivă, persoane care nu au mai continuat studiile după obținerea licenței la 21-22 de ani, ca și multe alte situații specifice acestei categorii de populație.

Există, de asemenea, o anumită omogenitate datorată vârstei și, pe de altă parte, o anumită disipare a statutului de student: frecventarea cursurilor nu mai este atât de constrângătoare ca întrecut, este uzual ca mulți studenți să lucreze, ceea ce probabil slăbește apartenența și raportarea lor la comunitatea academică. În plus, pandemia a promovat noi forme de participare la cursuri și a adâncit separarea fizică a studenților de facultate, aducând forme online de participare, chiar dacă, teoretic, acestea trebuiau să nu mai existe după depășirea pandemiei.

Așadar, distincția dintre studenți și non-studenți nu mai este, poate, atât de ușor de tranșat ca acum 20 sau 30 de ani. În parcursul comentariilor de mai sus m-am referit mai degrabă la statusul educațional detaliat (elev, student, masterand, doctorand, sau curent neaparținând de vreo instituție educațională), respectiv de ultima școală absolvită, tocmai pentru  evita avatarurile poziției de student. Dar o concluzie generală a studiului nostru presupune și o astfel de judecată. 

Ținând cont de observațiile de mai sus, vom menționa în continuare doar acele puncte din studiul nostru în care vedem diferențe relevante între studenți și non-studenți.

Studenții cred în mai mică măsură decât cei care nu sunt studenți că este important să fii o persoană vizibilă și celebră. Probabil, există într-o oarecare măsură o percepție că un tip de competență intelectuală te poate ajuta fără nevoia de expunere publică. De asemenea, studenții cred în ceva mai mare măsură, cam cu 8% în plus decât non-studenții, că este important să ai diplome și studii – destul de logică diferența, de altfel, chiar deranjant de mică pe undeva.

Deși nu este o diferență semnificativă atunci când vorbim despre planurile tinerilor de a pleca din țară, constatăm că studenții se imaginează în mai mare măsură decât non-studenții ca plecând pentru programe educaționale (30% dintre studenți au ales această variantă, față de 6% dintre ceilalți), în timp ce pentru non-studenți, evident, principalul drive al plecării este munca. De asemenea, cei care nu sunt studenți în prezent s-au gândit mai mult la opțiunea emigrării în contextul variantelor acestei întrebări decât studenții (28%, față de 21%). 

Desigur, și atunci când întrebam de ce pleacă tinerii din România, non-studenții au tendința de a subestima cumva opțiunea studiilor în străinătate și transferă motivația plecării pe salarii și condițiile de muncă. Studenții acordă ceva mai multă atenție și educației din afara țării.

Studenții raportează semnificativ mai mult decât non-studenții că au părăsit țara în ultimele 12 luni pentru călătorii scurte sau vacanțe. În general, tinerii care nu sunt studenți au părăsit țara în ultimele 12 lui mai puțin decât ceilalți: cam o treime dintre studenți nu au ieșit din țară deloc în ultimele 12 luni, față de aproape jumătate dintre non-studenți.

Ambele categorii percep războiul din Ucraina ca fiind cel mai îngrijorător eveniment internațional al ultimilor ani.

O surpriză este legată de faptul că atât studenții, cât și non-studenții declară grade comparabile de digitalizare: folosesc la fel de mult rețelele de socializare și sunt convinși în măsură similară că au competențe digitale, că pot identifica fraudele online și fake-news-urile. 81% dintre studenți spun că au cont de e-banking, la fel ca 71% dintre cei care nu sunt studenți. Diferența este importantă, dar și aici gradul de digitalizare este foarte mare la ambele categorii. Ambele grupuri folosesc în aceeași măsură platforme pentru investiții în criptomonede (cam 17%) și au rate comparabile de utilizare a jocurilor online și chiar a jocurilor de noroc online (la ambele cu câteva mici procente în plus pentru non-studenți).

Atât pentru studenți cât și pentru ceilalți, topul pozițiilor de pe piața muncii este dominat de ideea de a fi antreprenor (în jur de 40% din fiecare categorie menționată aleg această variantă, la mare depărtare de celelalte răspunsuri oferite în grilă). Dar, evident, studenții spun că sunt mai informați privind antreprenoriatul și fiscalitatea din țara noastră (62% la 48%). Atât studenții, cât și non-studenții consideră că le-ar fi utile noi informații legate de educația financiară, această apreciere depășind 80% dintre răspunsuri la fiecare dintre cele două categorii.

O altă observație este legată de pachetul de întrebări care evaluează utilitatea studiilor superioare. Deși sunt diferențe între studenți și ceilalți, acestea nu sunt atât de mari cât ne-am putea aștepta. Pe de altă parte, dacă la descrierea avantajelor și dezavantajelor studiilor superioare vedem răspunsuri cumva în același pattern, la o întrebare tranșantă, 80% dintre studenți consideră că studiile universitare sunt importante pentru a câștiga bine, în timp ce doar 66% dintre non-studenți susțin același lucru.

Per total, deși vedem diferențe explicabile și de așteptat între studenți și cei care nu aparțin acestei categorii – și ținând cont de precauțiile exprimate la începutul acestei secțiuni privind ideea de a fi sau a nu fi student –, există o omogenitate mai mare decât ar fi de așteptat în rândul acestui segment de vârstă și se conturează concluzia că studenția nu mai diferențiază tinerii ca acum 20, 30 sau 40 de ani. Probabil nici investiția tinerilor în viața de student nu mai este cea din trecut și ne referim aici la participare, la a avea studenția ca principală ocupație, sursă de identitate. 

În același timp, accesul la facultate este mai facil ca în trecut, ideea de a intra la facultate nu mai este atât de presantă, iar participarea la cultura specifică segmentului de vârstă tânăr nu mai este atât de mult condiționată, sau segregată, am putea spune, după statutul de student. Probabil digitalizarea a permis acces într-o anumită măsură la conținuturi și valori similare și a promovat o comunicare între lumea studenților și a celorlalți tineri care nu exista în formula veche și clasică a studenției. Și, cum spuneam, inclusiv identitatea de student este mult mai fluidă astăzi.