De la percepție la realitate: educația media și digitală a tinerilor din România24 min read

Peste 80% dintre tinerii din România spun că știu să identifice știrile false. Cu toate astea, România e pe ultimul loc în Uniunea Europeană la competențe digitale de bază.

Când vine vorba despre relația tinerilor cu informația, concluziile studiului Student în România. Tânăr în România confirmă tendințele observate și în alte cercetări recente, inclusiv cele realizate de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). În studiul nostru, realizat în 2024 și publicat în 2025, peste 1.800 de elevi din clasele III–XII au vorbit despre obiceiurile lor de consum media și despre modul în care se raportează la informație. 

De unde își iau tinerii informațiile?

Televiziunea rămâne, surprinzător, o sursă constantă de informare pentru tinerii între 18 și 25 de ani: unul din patru studenți (27,5%) și unul din trei tineri care nu urmează o facultate (30,8%) spun că o urmăresc zilnic. În studiul CJI, 33% dintre elevii de clasa a XII-a foloseau TV-ul pentru informare, de obicei pe durate scurte – până la o oră pe zi. Deși o percep ca pe un mediu „al părinților”, televiziunea rămâne influentă. 

Radioul, în schimb, a pierdut teren. Doar 5,7% dintre studenți și 6% din restul tinerilor îl ascultă zilnic pentru a se informa. Tendința este predictibilă, dacă luăm în considerare unde se ascultă radioul – de obicei, în mașină, care nu este mijlocul de transport principal pentru grupa de vârstă 18 și 25 de ani din România. În plus, posturile de radio și-au redus foarte mult jurnalele de știri și materialele informative, ceea ce contribuie la lipsa de importanță a acestui mediu în preferințele de informare ale tinerilor. 

Presa online domină. Aproape jumătate dintre tineri (49,1%) o folosesc zilnic, iar diferențele între studenți și restul tinerilor sunt semnificative: 56,4% dintre studenți se informează zilnic din presa online, comparativ cu 44,8% dintre nonstudenți. În studiul CJI, 46% dintre elevii de liceu declarau că folosesc internetul zilnic pentru știri, reportaje sau dezbateri – un procent apropiat de cel al tinerilor care nu urmează o facultate. Observăm, așadar, că proporția este asemănătoare cu cei care nu urmează o facultate și că statutul de student vine și cu conștientizarea nevoii de a avea surse de informare în presa online. 

Rețelele sociale sunt văzute și ele drept sursă de informare zilnică într-o proporție asemănătoare, indiferent de statutul educațional al respondenților. 27,1% dintre tineri se informează zilnic din YouTube, iar 21,7% se informează zilnic urmărind podcasturi, vloguri și influenceri. Instagram este considerat sursă zilnică de informare pentru 36,2% dintre tineri. Acest tip de consum media arată și preferința pentru un conținut de nișă, adaptat subiectelor de interes personale. 

Când vine vorba de informarea pe rețelele sociale, diferențele sesizabile între studenți și restul tinerilor apar în cazul rețelelor aflate la extremele percepției publice: Facebook, „rețeaua de bătrâni”, și TikTok – rețeaua conținutului perceput ca scurt, deseori lipsit de calitate și superficial.

Diferențele mai clare între studenți și restul tinerilor apar la Facebook și TikTok: doar 22% dintre studenți folosesc zilnic Facebook pentru informare (față de 33% dintre nonstudenți), iar pe TikTok informarea zilnică e raportată de 23,7% dintre studenți, comparativ cu 30,8% dintre ceilalți tineri.

În studiul CJI, liceenii indicau YouTube (39%), TikTok (33%) și Instagram (30%) drept principalele rețele pentru informare. Facebook crește odată cu vârsta și este mai popular în mediul rural – cu 14% mai mulți utilizatori decât în urban.

Deși aproape toți tinerii (94,6%) folosesc zilnic rețelele sociale, doar o parte dintre ei o fac pentru a se informa. În general, rețelele sunt mai degrabă spații de divertisment și socializare. Totuși, expunerea constantă la conținut media influențează modul în care tinerii văd lumea, valorile lor și felul în care filtrează informația.

Elevii cu care interacționăm la CJI, în cadrul workshop-urilor de educație media, ne spun frecvent că nu mai consideră media clasice surse de informare, pentru că pe internet pot obține mult mai rapid informațiile de care au nevoie; există o mult mai mare diversitate a conținutului și a creatorilor de conținut; conținutul este mai accesibil, formatele audiovizuale sunt mai atractive, iar consumul de informație este interactiv și mult mai personalizat. De asemenea, elevii consideră creatorii de conținut din online mai credibili și onești și simt că se pot identifica cu ei.

În schimb, doar 18,3% dintre studenți și 10,7% dintre ceilalți tineri consideră instrumente precum ChatGPT o sursă zilnică de informare. Totuși, în realitate, aceste instrumente sunt folosite intens pentru teme, explicații sau clarificări – ceea ce le face tot mai relevante în formarea percepțiilor și obiceiurilor informaționale.

Tinerii își mai iau informațiile și din discuțiile cu prietenii sau familia. 14,4% dintre studenți și 12,3% dintre ceilalți tineri spun că fac asta zilnic – procente mult mai mici decât în cazul liceenilor, unde 66% petrec cel puțin două ore pe zi discutând cu prietenii despre subiecte de actualitate.

Aceeași tendință se regăsește în informarea prin familie sau profesori – 18% dintre studenți o fac zilnic, comparativ cu doar 10,6% dintre tinerii care nu urmează o facultate. Liceenii, în schimb, au o componentă de socializare mult mai puternică: aproape jumătate petrec peste două ore pe zi în dialog cu adulții din jurul lor.

Pe măsură ce cresc, tinerii tind să-și reducă cercul de socializare și să-și dezvolte autonomia. După liceu, informarea devine mai pragmatică, mai concentrată pe decizii personale, iar dialogul cu alții scade ca importanță.

Datele ne mai arată câteva lucruri – după liceu, e posibil ca ideea de „informare” să se restrângă și să se calibreze pe lucrurile care țin de mersul cetății, în timp ce în cazul liceenilor aceasta este mult mai fluidă. În plus, viața de tânăr absolvent, chit că este cea de student sau de persoană care are răspunderi în afara celor care țin de școală, reduce contextele de socializare și discuții cu prietenii, scăzând importanța acestora în ciclul informațional. 

În plus, crește autonomia, iar nevoia de a lua decizii pe cont propriu crește și ea. Tinerii care nu urmează o facultate au mai puține situații în care se pot sfătui cu profesori sau cu familia, lucru surprins și de datele studiului – doar 10,6% dintre cei care nu urmează o facultate se informează zilnic din discuții cu familia și profesorii. 

19,3% dintre studenți și 25,2% dintre ceilalți tineri joacă jocuri online aproape zilnic. Discuția despre jocurile online poate să pară nefiresc așezată în secțiunea destinată surselor de informare, dar, pe lângă rolul lor principal de relaxare, jocurile online – cele multiplayer, în care utilizatorii joacă în rețea cu alți participanți – sunt și surse de informare, chit că indirecte. Jocurile online sunt medii sociale complexe unde se formează și se schimbă opinii, circulă informații despre evenimente din lumea reală. Jocurile sunt locuri eficiente și pentru răspândirea dezinformării sau pentru recrutare ideologică și pot funcționa foarte eficient ca niște camere de ecou. 

Ce arată tinerii despre ei pe net?

Internetul este o parte foarte importantă a vieții copiiilor și tinerilor din România. Studiul CJI arăta că elevii de liceu petrec, în medie, aproximativ 6 ore pe zi pe internet, în timp ce studiul Mindcraft Academy arată că tinerii cu vârste între 18 și 25 de ani folosesc în fiecare zi rețelele sociale în proporție de 94%, cu diferențe minore între studenți (95,4%) și ceilalți tineri (94,2%). 

Întrebați care dintre afirmații li se potrivesc, mai mult de jumătate dintre tineri (61%) au răspuns că sunt foarte atenți cu imaginea lor online, iar unul din trei evită să fie vizibili pe rețelele sociale și platformele online. Observăm o atenție pentru asta încă din liceu, când de cinci ori mai mulți elevi consumă conținut în fiecare zi pe rețelele sociale, decât cei care și postează. Ei nu sunt neapărat interesați să ajungă la un public larg prin postările lor, ci mai mult să țină legătura cu persoanele apropiate, evitând astfel să se expună online. 

Cum învață ce nu știu?

86,4% dintre studenți și 80,6% dintre ceilalți tineri spun că „știu să identifice știrile false în mediul online”. 81,2% studenți și 74,4% dintre restul tinerilor declară că „pot identifica ușor tentativele de fraudă din mediul online” și 79,6% dintre studenți și 71,3% tinerii care nu sunt la facultate spun că au „cunoștințe digitale avansate și sunt obișnuiți să folosească diferite device-uri”. 

Dacă luăm în considerare răspunsurile tinerilor cu privire la comportamentul lor online, am putea presupune că România este perfect capabilă să își protejeze spațiul informațional, având cetățeni cu gândire critică și competențe de educație media, dar și digitale foarte dezvoltate. 

Cu toate acestea, România se află pe ultimul loc între statele UE în clasamentul DESI, cu doar 47,9% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani având cel puțin competențe digitale de bază, față de media europeană de 69,98%. Conform DESI, a avea competențe digitale de bază înseamnă a avea abilitatea de a folosi internetul și instrumentele digitale în mod elementar, în siguranță, pentru informare, comunicare și sarcini cotidiene. Adică, printre altele, capacitatea de a căuta, filtra, evalua și gestiona informațiile online, precum și de a proteja dispozitivele și datele personale și de a înțelege noțiuni de siguranță online. 

În cazul acestor date, statutul de student nu vine neapărat cu mai multă cunoaștere, ci cu o părere mai bună despre forțele proprii. De multe ori, nejustificată. 

De unde vin aceste diferențe? Noi toți, nu doar tinerii, avem tendința de a supraevalua ceea ce știm deja – cumva, cu cât știm mai puțin despre un anumit lucru, cu atât credem că ne descurcăm mai bine la a face acel lucru. Mai mult, în cazul răspunsurilor la sondajele de opinie poate interveni și nevoia de a da răspunsuri „dezirabile social”, adică avem tendința de a da răspunsuri care să ne pună într-o lumină mai bună. 

În cadrul studiului CJI, precum și prin interacțiunile directe cu elevii și tinerii cu care lucrăm, a reieșit că aceștia trăiesc cu impresia că alte categorii de vârstă, în special persoanele mai în vârstă și copiii (mai mici), sunt cele mai afectate de informare eronată, dezinformare etc. În literatura de specialitate acesta este un tip de bias care îi face pe oameni să fie orbi la propriile lor biasuri, deși le recunosc în ceilalți. În plus, există studii care arată că, de fapt, tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani performează mai slab decât persoanele cu vârste de 65 de ani sau mai mult, atunci când trebuie să filtreze și să identifice informații false într-un calup de știri, ce conține atât informații adevărate, cât și false pe aceeași temă.

Există foarte puține studii făcute în România care analizează modul în care tinerii verifică informații pentru a face corelații cu răspunsurile de auto-evaluare date de tinerii care au răspuns la acest sondaj. Informațiile pe care le avem în acest moment se regăsesc în studiul CJI, în care elevii de liceu au fost întrebați care sunt criteriile conform cărora decid dacă o informație este adevărată. Primele două sunt faptul că informația confirmă ceea ce știau deja despre subiect (58,9%), respectiv faptul că informația apare în mai multe surse (56,6%).

Asta ne arată că mai mult de jumătate dintre elevi sunt influențați de biasul de confirmare atunci când evaluează informațiile ce ajung la ei sau cele pe care le caută. De asemenea, elevii verifică dacă informația a apărut în mai multe surse, însă nu neapărat sursele în sine. Aceste informații se pot extrapola în cazul tinerilor care nu mai sunt la liceu și pot să ofere indicii cu privire la motivele pentru care aceștia au o părere atât de bună referitoare la competențele lor de informare și recunoaștere a pericolelor online.

Supraevaluarea competențelor media și digitale în rândul tinerilor apare și dintr-o combinație între expunerea constantă la internet și lipsa dezvoltării formale, în cadrul școlii, de competențe de educație media și digitale. Pentru tineri, internetul este ca aerul. A fost acolo de când au început să folosească tehnologia. Le este ceva cunoscut, natural, firesc. Folosesc în fiecare zi rețele sociale, caută informații, se uită la filme, ascultă muzică, se joacă, comunică unii cu alții. Se descoperă, se îndrăgostesc, suferă (și) online. Toate aspectele vieții lor au o componentă digitală. Uneori tehnologia le e mai familiară decât lipsa ei. Astfel, ei echivalează folosirea tehnologiei cu deținerea de competențe de educație media avansate. În realitate, a ști să navighezi cu ușurință într-o aplicație nu înseamnă neapărat că poți evalua credibilitatea unei surse sau că poți recunoaște mecanismele de manipulare și dezinformare. 

În România, programele de educație media și digitală sunt dezvoltate în principal de ONG-uri, iar accesul este inegal. CJI derulează cel mai amplu program de educație media din țară, în parteneriat cu Ministerul Educației. Din 2017, aproape 1.000 de profesori au fost formați prin cursuri acreditate, lucrând ulterior cu peste 170.000 de elevi. În total, am ajuns la peste 10.000 de profesori și 290.000 de elevi.

Pentru ca România să urce în clasamente și percepțiile tinerilor să reflecte realitatea, e nevoie de intervenții strategice: educație media, dar și jurnalism de calitate, finanțare sustenabilă și transparență – a informațiilor, a banilor publici și a strategiilor.

Transpunerea reglementărilor europene trebuie făcută cu cap, în beneficiul cetățenilor, nu pentru avantaje politice. Doar așa putem trece de la percepție la realitate – și de la o generație „conectată”, la una cu adevărat competentă digital.