Despre Chappell Roan, media training și stan culture17 min read

Dacă ești la fel de chronically online ca mine nu se poate să nu fi auzit în ultimele săptămâni de Chappell Roan. Dar dincolo de stilul artistic captivant, atitudinea ei aduce în discuție niște puncte importante despre dinamica relației dintre celebrități și fanii lor.

Chappell Roan e o cântăreață americană de muzică pop, apărută foarte recent pe scena mainstream. A lansat primul ei album, The Rise and Fall of a Midwest Princess, în urmă cu un an, însă a devenit cu adevărat popular doar acum câteva luni,// „How Did Chappell Roan Get Famous?”, biography.com // după ce a cântat în deschiderea concertelor Oliviei Rodrigo, iar piesa ei, Good Luck, Babe!, a devenit virală pe TikTok.

A urmat apoi o ascensiune meteorică pentru artista de 26 de ani — a cântat pe scena de la Coachella, cel mai mare festival de muzică din lume, a avut până acum șapte piese în topul Billboard Hot 100, și a câștigat premiul pentru cel mai bun artist emergent la premiile MTV Video Music Awards, pe lângă alte trei nominalizări la același eveniment. 

Tot la VMAs a avut loc și un incident// „Chappell Roan snaps at VMAs photographer who told her to «shut the f*** up»”, independent.co.uk // care a pus-o și mai mult în atenția reflectoarelor, atunci când a răspuns cu aceeași monedă unui fotograf care i-a spus să „tacă din gură” imediat după ce a ajuns la eveniment. Cu o lună înainte, artista vorbea într-un clip// Vezi clipul pe tiktok.com // de pe contul său de TikTok despre abuzurile și hărțuirea cu care s-a confruntat din partea fanilor, odată ce a devenit faimoasă.

„Nu-mi pasă că abuzul, hărțuirea și urmărirea sunt lucruri normale pentru cei care sunt faimoși sau puțin faimoși. Nu-mi pasă că e considerat normal sau că astfel de comportamente vin la pachet cu cariera pe care am ales-o. Asta nu le face acceptabile. Asta nu le face normale. Nu înseamnă că îmi doresc asta. Nu înseamnă că îmi place. Nu-mi pasă dacă ți se pare egoist din partea mea să refuz o poză, timpul tău sau o îmbrățișare. Nu e normal, e ciudat. E ciudat cum unii oameni cred că te cunosc doar pentru că te văd online și îți ascultă arta,” spunea ea.

Aș fi probabil ultima persoană care să facă apologia vedetelor, mai ales în contextul raportului de putere de multe ori inegal care există între celebrități cu resurse aproape nelimitate și restul muritorilor. Totuși, din când în când apare câte un personaj precum Chappell Roan care nu este nici nepo baby,// Termen folosit pentru nepotismul din industria de film și divertisment // nici vizibil familiarizată cu viața publică și cu aparițiile media. Iar în astfel de cazuri e necesară o conversație despre distincția dintre ce e acceptabil și ce nu în relațiile dintre fani și celebrități.

De unde vine fascinația pentru vedete

Să arunce primul cu piatra cine nu a simțit niciodată atracția față de carisma, talentul sau stilul unui om celebru. E greu să te abții de la a urmări persoane celebre din mai multe motive.// „The Psychology Behind Celebrity Obsession”, psychologs.com // Pe de-o parte, e un aspect intrinsec uman să te compari în permanență cu alte persoane – fie din dorința de auto-validare, fie pentru motivație, e de multe ori facil să te compari cu cineva pe care-l poți găsi la câteva click-uri distanță și să te lași influențat de imaginea pe care o proiectează.

Pe de altă parte, poate doar îți oferă o posibilitate să scapi din cotidian – în modul ăsta, nu te mai gândești în permanență la lucrurile cu care te confrunți zi de zi, ci la viața altcuiva. E foarte posibil și valid ca afinitatea pentru o anumită persoană celebră să se datoreze și faptului că face parte din identitatea ta. Poate că ai crescut pe muzica cuiva sau ți-au plăcut dintotdeauna filmele cu un anumit actor.

Un alt aspect pe care poate că nu-l iei foarte des în considerare este și că șarmul multor vedete nu e ceva atât de natural pe cât pare. În spatele majorității starurilor cu popularitate medie spre mare se află mereu specialiști care se ocupă de media training. Asta constă în pregătirea intensă a vedetelor pentru a gestiona interacțiunile publice, de la interviuri și conferințe de presă până la apariții pe rețelele sociale, de multe ori cu scopul de a evita publicitatea negativă.

După cum spune și articolul ăsta// „She doesn’t need media training, she just has a personality”, michigandaily.com // din The Michigan Daily, vedetele „nu se arată în public așa cum sunt în realitate, ci sunt atent construite pentru a corespunde așteptărilor publicului.” Asta se întâmplă pentru că celebritățile reprezintă mai mult decât propria persoană. 

Fie că e vorba de o casă de discuri care reprezintă un artist muzical, un studio în spatele unui actor sau de un brand personal al vedetei, succesul și imaginea publică a acestora influențează veniturile multor persoane. Programe similare de training îi pregătesc și pe politicieni să transmită informații publicului în moduri diverse și să evite, de multe ori, întrebările incomode ale jurnaliștilor.

Ce este stan culture?

Cuvântul „stan” a intrat în vocabularul contemporan// „Dear Slim, Stan Has Now Been Added to the Dictionary”, vulture.com // în urmă cu câțiva ani, iar originea pare să fie piesa lui Eminem din 2000, numită tot Stan, despre un fan obsesiv de-al rapperului. E o combinație între „stalker” și „fan” și descrie de obicei urmăritorii unor persoane publice care manifestă un grad de devotament mai degrabă excesiv, care trece de multe ori limitele normalității. 

Astfel de persoane devin adesea obsedate de viețile idolilor lor și le urmăresc activitățile atât online, cât și offline. Cu precădere în cazul artiștilor din industria muzicală, stan culture se manifestă și prin denumiri specifice ale grupurilor de fani. De exemplu, susținătorii trupei de K-pop BTS se numesc ARMY, fanii lui Taylor Swift sunt cunoscuți ca Swifties, cei ai Rihannei ca Navy, iar fanii lui Nicki Minaj ca Barbz.

Comportamentele acestor grupuri din mediul online au evoluat într-o întreagă cultură, adeseori toxică, în care oamenii simpatizează orbește diverse vedete, ignorând greșelile pe care le-ar putea comite. În același timp, oamenii respectivi pot ajunge să nu mai conștientizeze și nici să se împace cu ideea că persoanele pe care le admiră nu știu de existența lor. Se dezvoltă astfel o relație de tip parasocial și se ajunge uneori la situații neplăcute sau chiar extreme. De exemplu, în 2014, un fan obsedat de Sandra Bullock a intrat în casa actriței,// „Sandra Bullock’s convicted stalker kills self after a standoff with police”, eu.usatoday.com // iar aceasta s-a ascuns într-un dulap pentru a suna la poliție. Bărbatul a fost ulterior arestat de autorități.

Bineînțeles că există și aspecte pozitive asociate acestei culturi online. Unul din ele ține de coeziunea dintre membrii grupurilor de stans, care uneori poate produce schimbări în societate. În 2020, înaintea unui miting de campanie al lui Donald Trump desfășurat în plină pandemie, comunitatea de fani K-pop a rezervat în mod fals locuri pe arena unde Trump urma să vorbească, contribuind astfel la crearea unor așteptări exagerate în echipa sa de campanie, care estima o participare de peste un milion de oameni. În realitate, la eveniment au fost prezenți puțin peste 6.000 de participanți.

Un studiu din 2020// „The Filipino «Stan» Phenomenon and Henry Jenkins‟ Participatory Culture: The Case of Generations X and Z”, researchgate.net // a descoperit că din punct de vedere generațional, generația Z e mai predispusă la a forma relații emoționale cu idolii și fanii lor, utilizând rețelele sociale pentru a interacționa cu persoane din întreaga lume. În schimb, generația X are o afiliere mai personală și limitată la cercul de prieteni și familie.

Ce se va alege de Chappell Roan?

Dacă artista va fi the next big thing pe scena pop internațională sau dacă doar își trăiește cele 15 minute de faimă, așa cum susțin unii critici, rămâne de văzut. În mod clar are o bază de fani tineri care momentan e în creștere. Asta se datorează și faptului că a fost foarte deschisă în susținerea sa pentru comunitatea queer.// „Chappell Roan dedicates VMAs win to «drag artists who inspire me, queer and trans people that fuel pop,» and fans”, ew.com // 

Revenind asupra lucrurilor pe care le-a spus despre fanii săi, nu pot decât să fiu de acord. Relațiile obsesive dintre fani și idoli se îndreaptă spre o direcție foarte nesănătoasă, periculoasă pentru ambele părți. Pe de o parte, fanii riscă să își piardă în mod orbesc timpul, energia sau chiar identitatea și să devină extrem de implicați în viața unor persoane pe care nu le cunosc cu adevărat. Persoane care, de altfel, prezintă public o imagine atent construită și care are scopul de a plăcea cât mai multor oameni. 

Pe de altă parte, idolii ajung să trăiască sub presiunea așteptărilor nerealiste și a supravegherii constante, ceea ce le poate afecta, pe lângă sănătatea mentală și viața personală, și procesul creativ.

Stan culture nu e neapărat un lucru inerent dăunător. Ba chiar aș spune că face parte din modurile în care putem celebra cultura și arta în diverse forme. Totuși, cred că ar trebui să fii mult mai puțin predispus la a avea orice fel de stare emoțională din cauza a ce face vreo persoană celebră. Data viitoare când îți dai seama că te-ai supărat pentru că artistul tău preferat întârzie să lanseze albumul pe care l-a promis deja, doar ia o pauză de 5 minute. Privește cerul sau ceva.