Erasmus+ Log în Coimbra, Portugalia. Tot răul spre bine.16 min read

„La un moment dat, m-am trezit cu prietenul meu în tocul ușii de la cameră, care a zis: «Codrina, e trei dimineața, am pierdut avionul.»”

Codrina Florescu e din Iași, are 23 de ani, și e masterandă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde studiază geografia turismului. Între februarie 2023 și februarie 2024, a fost într-o mobilitate Erasmus+ la Universidade de Coimbra, în Portugalia. Aventura ei începe cu o decizie de ultim moment și continuă cu un mix de provocări, revelații și multe povești de ținut minte.

Ce te-a motivat să aplici?

„A fost o decizie foarte spontană. În ziua în care am aflat că o colegă merge la interviu, cred că mi-au trebuit vreo două-trei ore să mă hotărăsc că vreau și eu. Nici nu știam exact cum funcționează procesul, pentru că nimeni nu vorbise despre asta.

După interviu, lucrurile au mers destul de ușor, mai puțin interacțiunile cu biroul Erasmus al universității, unde trebuia să ducem toate actele. Din cauza asta aproape că am vrut să renunț la al doilea semestru, era foarte stresant, dar cred că depinde de persoana cu care interacționezi.

Până la urmă, am mers cu colega respectivă și încă un prieten, iar tuturor ne-a plăcut atât de mult primul semestru petrecut acolo, încât ne-am întors împreună și pentru al doilea”, mi-a povestit Codrina despre ce a determinat-o să aplice și să continue experiența Erasmus+.

Codrina (centru) alături de Georgiana și Andrei, colegii de mobilitate. Foto: arhiva personală

Care a fost prima impresie despre destinație?

„Am ajuns destul de târziu în oraș, înainte de miezul nopții. Eram complet extenuată, cu un bagaj mare după mine, iar apartamentul unde urma să locuim în chirie arăta oribil. Din poze și videouri părea decent, dar prima impresie a fost că nu exista apartament mai urât în tot orașul.

Am zis că dacă tot am ajuns cu bine, să ieșim afară, să mâncăm ceva și să ne calmăm. Era foarte frig. Ne-am gândit că mergem în Portugalia la căldură, dar nu mai știam cum să ne îmbrăcăm mai gros. În noaptea aceea am pus toate hainele din bagaj pe mine, pentru că nu aveam căldură nici în apartament.”

Ce impresie ți-a lăsat sistemul educațional de acolo?

„Am început cursurile la două sau trei zile după ce am ajuns. Cred că aș fi apreciat și mai mult sistemul educațional dacă aș fi vorbit portugheză și aș fi înțeles mai mult. Așa, ca student care a comunicat numai în engleză cu profesorii, a fost puțin dificil. Simt că, din cauza barierei lingvistice, am ratat niște informații care mi-ar fi prins super bine și mi s-ar fi părut super interesante.

Dar, per total, am văzut niște lucruri mult mai faine acolo decât la noi acasă, de la metodele și atitudinea profesorilor, până la aparatură și dotările facultății. Profesorii mi s-au părut mult mai conectați la realitatea curentă și mai cu picioarele pe pământ, comparativ cu ce eram obișnuită,” mi-a spus Codrina despre contactul cu sistemul educațional portughez.

Călătorind prin Portugalia. Foto: arhiva personală.

Cum ai gestionat bugetul în mobilitate?

„În primul semestru a fost rău, pentru că am terminat banii înainte să termin mobilitatea. Nu doar banii alocați de programul Erasmus+, care erau 600 de euro pe lună, dar și cei pe care îi pusesem deoparte pentru mobilitate. În al doilea semestru a fost mult mai bine, dar tot cred că ar trebui să ai niște niște bani puși deoparte.

Iar eu am stat într-un oraș mai mic, nu foarte aglomerat și nici foarte scump, raportat la traiul de acolo, și nici nu am avut un stil de viață prea extravagant – găteam acasă, nu mergeam în multe călătorii, încercam să fac economii. Nu vreau să mă gândesc cum reușeau să trăiască studenții din Lisabona, unde totul e foarte scump.

În privința chiriei, inițial ne gândisem să alegem căminele de la facultate. Dar prietenul cu care am ajuns acolo fusese deja în Coimbra, cu o vară înainte, printr-un program Erasmus+ de scurtă durată, a stat la căminele respective și ne-a spus că nu merita să stăm acolo.

Am căutat chirie pe grupuri de Facebook. Am stat în apartamentul de care ți-am spus la început numai în prima noapte. Ulterior am stat câteva zile la un Airbnb, până am găsit un apartament mult mai bun, inclusiv ca preț. Chiar dacă sună riscant, sfatul meu pentru cei ce urmează să meargă în mobilitate este să se ducă acolo cu câteva zile înainte și să caute chiria la fața locului și să vadă apartamentul înainte de a plăti, variante există.”

Ce te-a impresionat la cultura locului?

„Pentru mine, oamenii contează cel mai mult oriunde mă duc. În Coimbra erau foarte relaxați, nu se grăbeau și își respectau timpul de odihnă. Multe dintre magazinele mici erau închise de la prânz până pe la trei după-amiază.

Unul dintre primele șocuri culturale a fost că toată lumea traversa strada complet aiurea, pe unde avea chef, iar șoferii se opreau și așteptau să treacă lumea, chiar dacă nu era trecere de pietoni.”, mi-a mai povestit Codrina.

Cum arăta o zi tipică din viața ta?

„Mă trezeam la o oră lejeră, nu pe la șase, cum mă mai trezesc uneori pe aici. Cursurile nu începeau mai devreme de nouă, iar eu locuiam aproape de facultate și asta a fost o mare bucurie. Dacă aveam cursuri dimineața, mă duceam la facultate și începeam cu o cafeluță. Era o cantină drăguță lângă facultate, cu o priveliște plăcută la soare și oameni politicoși, rareori am întâlnit pe cineva neplăcut.

După cursuri, reveneam acasă, găteam ceva ca să mă asigur că am ce mânca. Nu prea m-a impresionat bucătăria lor, mi s-a părut mai mult bazată pe carne și cartofi, așa că am preferat să gust mâncarea lor la câteva localuri, nu să o gătesc eu. Un preparat mi-a rămas în minte, francesinha, o nebunie absolută cu foarte multă carne.

Seara ieșeam des – nu conta dacă era zi de curs, weekend sau nu, pur și simplu ieșeam în oraș, la prieteni, la cineva acasă, existau mereu foarte multe ieșiri.”

Cu prietenii la ocean. Foto: arhiva personală

Ce locuri ai vizitat în mobilitate?

„Ne-am plimbat destul de mult, pentru că volumul de muncă la facultate nu era mare. Cel mai sudic oraș în care am ajuns a fost Sintra, care e undeva lângă Lisabona. E superb, au și un castel acolo.

Am mai vizitat tot felul de orașe, unele mai mici, altele mai mari. Am fost și la munte, dar și la ocean. Asta a fost un mare eveniment, să ajungem la ocean. Păcat că apa era foarte rece și nu am putut înota.

Aveam de gând să ajungem și în Madeira, eu și prietenul român. Trebuia să luăm avionul din Lisabona, care era pe la cinci dimineața, ciar ultimul autobuz care pleca din Coimbra era pe la unu noaptea. Am zis că ar fi bine să dormim câteva ore, dar un moment dat, m-am trezit cu prietenul meu în tocul ușii de la cameră, care a zis: «Codrina, e trei dimineața, am pierdut avionul.»

Am crezut că înnebunesc și am început să mă uit resemnată pe Flight Radar, pentru că avioanele spre Madeira sunt de multe ori întoarse din drum din cauza vântului puternic. Măcar am fost norocoși că nu am apucat să închiriem și mașină acolo,” mi-a spus Codrina despre locurile vizitate și pățania cu Madeira.

Cu ce ai rămas în urma programului Erasmus?

„O mulțime de amintiri și povești. Am cunoscut oameni extraordinari, am trăit conexiuni unice. Coimbra are ceva aparte – simțeai că timpul se oprește în loc și că ai timp pentru tine. E foarte drăguț că poți să iei cumva o pauză. Poate și din cauză că eram acolo ca studentă Erasmus, și nu cu muncă sau altceva.

Mi-au dat o încredere foarte mare în mine acele două semestre, pentru că am văzut că totuși pot să mă descurc și singură într-o țară pe care nu o cunosc și unde nu știu aproape pe nimeni. Mi-am îmbunătățit engleza și mă simt mult mai confortabil să o vorbesc acum.”

Codrina mi-a mai spus că încă păstrează contactul cu persoane din ambele semestre petrecute în Portugalia și chiar s-a mai revăzut de câteva ori cu o parte din prietenii din mobilitate. În prezent, mi-a mărturisit că facultatea îi ocupă mai tot timpul și că plănuiește ca după master să profeseze în învățământ.

Vei găsi aici// Pe Google Maps: maps.google.com // o hartă cu toate locurile pe care Codrina îți recomandă să le vezi în Coimbra și nu numai. Până la următorul log, até mais și spor la creat amintiri!