Erasmus+ Log în Groningen, Țările de Jos. Furios și iute (pe două roți).22 min read

„Credeam că o să cădem pe asfalt de nu știu câte ori, pentru că bicicletele veneau continuu. Bicicliștii erau mai agresivi decât șoferii de mașini, care păreau mai calmi.”

Prima incursiune Erasmus+ Log în Țările de Jos o vei citi din perspectiva lui Horia Agape, 22 de ani, student la Facultatea de Filosofie și Ştiințe Social Politice de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în ultimul an de licență. Horia studiază resurse umane și nu cu mult timp în urmă s-a întors din a doua mobilitate de studiu Erasmus+ de care a beneficiat până acum.

A plecat din România în august anul trecut și s-a întors la final de ianuarie anul acesta. Cele cinci luni le-a petrecut în Groningen, un oraș universitar din nordul Olandei, situat la doar 30 de kilometri de Marea Nordului. Acolo a urmat cursuri de la Facultatea de Economie și Business, unde mi-a mărturisit că i-a fost puțin complicat să se obișnuiască cu partea de economie.

Ce te-a motivat să aplici?

„Cred că a fost faptul că voiam să văd cum este să fii într-o țară mai vestică. În același timp, știam că Olanda e o țară destul de engaging din punct de vedere academic și am vrut să văd cât de engaging poate fi. În al treilea rând, pentru că în Olanda există o comunitate destul de mare de studenți internaționali. M-am gândit că ar fi minunat, pentru că nu știam exact cum erau olandezii. Auzisem destule lucruri despre faptul că ar fi reci și am zis: «Bine, dacă sunt mulți internaționali, sigur vor fi și alte persoane în situația mea, adică nu cunosc pe nimeni și trebuie să cunoască oameni»”, mi-a spus Horia.

Care a fost prima impresie despre destinație?

„Cred că primul lucru pe care l-am observat au fost clădirile colorate. În România sunt foarte gri, iar la ei stilul arhitectural era diferit, cu mult mai multă culoare. Orașul era destul de mic și am văzut extrem de multe biciclete. Există o intersecție prin care trebuia să trec unde era haos: un pod unde veneau biciclete din toate părțile, foarte haotic.

Mi-am luat bicicletă a doua zi după ce am ajuns în Olanda și am zis: «Hai să mergem frumos, să ne acomodăm și să vizităm orașul.» Fie mergeam singur, fie cu colegii de cămin. De fiecare dată, indiferent dacă voiam sau nu, trebuia să trecem prin intersecția aceea ca să ajungem în centru. Credeam că o să cădem pe asfalt de nu știu câte ori, pentru că bicicletele veneau continuu. Bicicliștii erau mai agresivi decât șoferii de mașini, care păreau mai calmi. Da, cred că astea au fost principalele lucruri: arhitectura și haosul bicicletelor.”

Activități de Crăciun. Foto: arhiva personală

Ce ai remarcat la sistemul educațional de acolo?

„Am început cursurile la o săptămână după ce am ajuns. Au fost câteva zile de acomodare, o ceremonie de bun venit și un eveniment de mentorat, apoi au început cursurile.

Un lucru pe care l-am observat imediat a fost participarea foarte mare a studenților. Sălile erau uriașe – profesorii foloseau microfoane lavalieră – și mereu pline. Mi s-a părut foarte funny. Uneori, profesorii ofereau și studenților microfon când răspundeau. Nu se întâmpla mereu, dar unele cursuri erau în felul ăsta mai interactive. Era destul de diferit față de România, unde predarea e mai rigidă: profesorul vorbește, studentul ascultă.

În Olanda nu prea existau seminare. Multe cursuri aveau doar ore teoretice, iar partea practică se desfășura în grupuri de lucru unde te întâlneai cu profesorul pentru indicații despre teme. Altă diferență era structura semestrului: șase cursuri împărțite în două blocuri, A și B. Primele șapte săptămâni făceai trei cursuri, apoi dădeai examenele. Următoarele șapte săptămâni erau celelalte trei cursuri, apoi examene din nou. Practic, semestrul era divizat în două calupuri.

Majoritatea profesorilor păreau să înțeleagă nevoile studenților și căutau soluții la probleme. Au fost receptivi, nu indiferenți. Unii păreau reci la început, dar când interacționai cu ei îți dădeai seama că erau de fapt prietenoși.”

Cum ai gestionat bugetul?

„Grantul Erasmus+ era de aproximativ 680 de euro. Am primit  90% în timpul mobilității și 10% la întoarcere. În Olanda banii nu erau suficienți pentru că prețurile erau mult mai mari decât în România. Dacă nu planificai pe termen lung, cheltuiai totul prea repede. Recomand să faci o simulare a bugetului înainte de a pleca din România.

Pe lângă chirie, cheltuiam cel mai mult pe abonamente de transport: chiria bicicletei, care era în jur de 20 de euro pe lună și abonamentul lunar pentru tren. Acestea erau cele mai mari cheltuieli. Am avut sprijin financiar din partea familiei și economii strânse înainte de plecare, pentru că știam unde mă duc,” mi-a mai spus Horia.

Cum a fost cu chiria?

„Avantajul a fost că exista o agenție care oferea cămine atât studenților străini, cât și olandezilor. Era o agenție privată, dar care colabora cu universitatea. Problema era că cererea depășea oferta.

Am putut vedea căminele cu câteva luni înainte, dar înscrierile s-au deschis online într-o zi și la o oră fixă. Trebuia să apeși «rezervă» exact atunci, altfel nu găseai loc. Am reușit, dar după câteva minute deja nu mai erau multe locuri în căminul ales de mine.

Am stat într-un cămin doar cu studenți Erasmus, eram circa 50. Aspectul camerelor corespundea cu pozele, nu am avut vreo surpriză în sensul ăsta. Am avut și câteva mici neplăceri cu agenția: ne promiseseră cuptoare, dar nu le-am avut. Toate camerele erau individuale, dar băile și dușurile erau comune pe etaj, separate pentru băieți și fete. Costul chiriei reprezenta o parte mare din grant.”

Ce te-a impresionat la cultura locului?

„Făcând o comparație între România și Olanda, am remarcat faptul că șoferii ofereau prioritate bicicliștilor. S-a întâmplat foarte rar să observ că mașinile s-au băgat în fața bicicletelor. Ba chiar, bicicliștii erau mai «toxici» decât șoferii. Știi cam cum ai defini un șofer toxic? Asta observam la bicicliști. Acolo nu prea auzeam claxoanele mașinilor, ci doar clopoțelul de la bicicletă.

De asemenea, nu existau probleme cu parcarea pentru mașini, însă exista o problemă cu parcarea pentru biciclete. La un moment dat am mers în centru și am pus bicicleta undeva acolo, iar locul era limitat, însă am reușit să o strecor. Altcineva, când și-a pus bicicleta, a procedat atât de agresiv și s-a chinuit atât de tare să o plaseze în acel spațiu restrâns, încât eu am rămas fără clopoțel. O altă chestie pe care o adoram era că bicicliștii ofereau mereu prioritate pietonilor și chiar le zâmbeau,” mi-a mai spus Horia despre experiența sa cu renumita cultură neerlandeză a ciclismului.

Pregătind masa cu prietenii din cămin. Foto: arhiva personală

Cum a fost să îți faci prieteni?

„A fost mult mai ușor decât m-aș fi așteptat. M-a ajutat că locuiam la cămin, pentru că aveam în clădire o bucătărie mare și o zonă comună care semăna cu o sufragerie spațioasă. Acolo organizam diferite activități, seri de film sau cine internaționale, ceea ce a fost minunat. Câteva fete din China și Taiwan organizau, uneori, seri de boba tea. În același grup ne organizam să vizităm orașul sau restul țării.

Mi-a fost mai ușor să îmi fac prieteni dintre studenții Erasmus decât din rândul studenților olandezi. Încă vorbim destul de mult și planificăm o reuniune pentru vara următoare. De fapt, am început să planificăm asta înainte de sfârșitul mobilității, tocmai ca să avem un motiv să nu fim atât de triști când ne despărțeam.”

Cum arăta o zi tipică din viața ta?

„E greu să răspund pentru că majoritatea zilelor erau foarte haotice. 

De regulă, după trezire și micul dejun, aveam sesiunile de discuții și «bârfici» cu colegii din cămin. Apoi, dacă aveam ceva de făcut în ziua respectivă pentru un anumit curs, îmi făceam temele. Dacă era vreun curs online, lucram înainte de el. Mergeam apoi la facultate, iar la întoarcere treceam pe la magazin, pentru că îmi era în drum. Seara petreceam timp cu colegii din cămin, urmăream un film sau ceva asemănător, apoi mergeam în cameră și îmi vedeam de ce mai aveam de făcut pentru facultate. Dacă nu era prea târziu, mergeam din nou jos și mai stăteam la povești. Asta era în timpul săptămânii.

Pentru weekend, vineri seara aveam discuții de planificare a unei excursii spontane. Ne trezeam pe la 7–8 dimineața, mergeam la gară, ne urcam în tren și plecam într-un alt oraș pentru ziua respectivă. Pur și simplu ne plimbam și mergeam și la muzee, dacă reușeam să ne facem programare, pentru că acolo nu puteai să mergi la muzeu fără să-ți faci programare,” mi-a mai spus Horia.

Horia și locul său preferat din Groningen. Foto: arhiva personală

Ce locuri ai vizitat în mobilitate?

„Locul meu preferat din Groningen a fost o moară de vânt. În special dacă ajungi acolo cu bicicleta este minunat, pentru că pentru o vreme pedalezi prin oraș, apoi treci pe lângă o mică pădure. Mergi apoi pe o străduță din câmp cu bicicleta, iar pe o parte vei vedea un lac. Era foarte liniștitor pentru minte. Pe lângă moara de vânt sunt și niște cai, niște vaci. Îmi plăcea foarte mult, în special când era cald afară, doar să merg acolo și pur și simplu să stau. Fie vedeam apusul, aveam un mic picnic singur sau cu persoanele de la cămin, sau lucram pentru facultate. Din ce am înțeles poți și înota în lacul respectiv când este cald afară.”

În Groningen, Horia îți mai recomandă să vizitezi și o cafenea cu pisici, un loc mic și primitor cu cafea bună. De asemenea, a menționat Forum Groningen, o clădire modernă cu mai multe etaje, unde mulți studenți merg să învețe. Are o arhitectură interesantă, iar de la ultimele etaje poți admira o priveliște frumoasă asupra orașului. Locațiile exacte le găsești la finalul articolului.

În privința locurilor văzute în afara orașului de studiu, Horia mi-a mai spus că a vizitat majoritatea marilor orașe din Olanda: „Nu am apucat să vizitez Rotterdam, deși aș fi vrut foarte mult să ajung. Zwolle e un orășel relativ aproape de Groningen în care am fost. Am mai ajuns în Amsterdam, Haga, Utrecht și Eindhoven.

Am avut și o scurtă excursie în Bremen, un oraș din Germania, aproape de granița cu Olanda. O fată din căminul în care stăteam era de acolo și s-a oferit să fie ghidul nostru turistic pentru o zi. Am mai avut o altă excursie în Berlin și de asemenea un alt coleg de la cămin ne-a invitat la el acasă, aproape de Paris. Am fost și acolo.”

Cu ce ai rămas în urma programului Erasmus?

„Aș putea spune că am rămas cu niște prietenii minunate, chiar dacă sună foarte cheesy. Dar într-adevăr, în Olanda am format niște conexiuni foarte puternice cu niște oameni foarte faini. Mulți dintre noi, înainte să plecăm, spuneam că în urmă cu șase luni nu știam de existența celorlalți și am ajuns niște părți importante din viața unul altuia, ceea ce e insane, pentru că cinci–șase luni nu sunt un timp atât de îndelungat.

Despre mine am aflat faptul că sunt mult mai sociabil decât m-aș fi așteptat și mi s-a confirmat o nevoie de a cunoaște cât mai mulți oameni. Mi-am dat seama că există niște limitări, că nu pot să le fac absolut pe toate, din păcate. A, și faptul că îmi plac foarte mult muzeele.”

În prezent, Horia își scrie lucrarea de licență chiar despre programul Erasmus+ – studiază modul în care participarea la mobilități Erasmus+ dezvoltă aptitudinile de angajare ale oamenilor.

Aici// Pe Google Maps: maps.google.com // găsești harta locurilor din Olanda pe care Horia ți le-a recomandat. Până la următorul log, spor la creat amintiri!