Erasmus+ Log în Hanovra, Germania21 min read

„Am trăit toată viața cu impresia că vreau să trăiesc în țara aia, că ăla e locul meu, dar după ce am locuit acolo o perioadă mai lungă de timp, mi-am dat seama că nu e așa.”

Astăzi descoperi povestea Iuliei Drăgoescu, 25 de ani, din București. A absolvit o specializare de comunicare și publicitate în limba germană la Cluj-Napoca, s-a apucat ulterior și de master, dar ulterior a decis să renunțe. Din februarie până în iulie 2020, a beneficiat de o mobilitate Erasmus+ la Hochschule Hannover, unde a studiat tot comunicare.

Ce te-a motivat să aplici?

„Când m-am dus la facultate, visul meu cel mai mare era, de fapt, să plec în Erasmus. De mică, faptul că învățam germană și știam germană a fost foarte mult timp parte din identitatea mea. Când am decis la ce facultate să merg, inițial m-am gândit, desigur, să merg în Germania, că asta visam de la 14 ani.

Aveam prieteni care erau mai mari decât mine, care au avut deja experiența asta, și s-au întors pentru că nu prea s-au adaptat, nu prea a fost OK pentru ei. Ăsta a fost un motiv pentru care am ales să mă mut la Cluj pentru facultate. A contat și că doar acolo se putea studia în germană și am zis că era o alternativă super și era OK pentru că puteam avea experiența Erasmus.

Apoi, am aplicat împreună cu o colegă și am fost acceptate să mergem împreună în Hanovra. A fost o experiență super interesantă, pentru că am ajuns acolo chiar în perioada în care începuse pandemia,” mi-a spus Iulia.

Care a fost prima impresie despre destinație?

„Partea foarte funny este că nu sunt o călătoare prea minimalistă, deși îmi doresc să fiu, și practic au mers părinții mei cu mine până acolo. Am luat avionul cu ai mei, pentru că aveam vreo patru valize pentru șase luni. La o primă vedere a fost super interesant. Am vizitat puțin orașul, și mi se părea că erau atâtea lucruri de făcut și că eram la începutul unei aventuri care mă aștepta, era un sentiment chiar foarte fain.

În primele zile mă simțeam ca o turistă, după care au plecat ai mei și părinții prietenei mele și am rămas singure. Am avut un orientation week, cum se întâmplă de obicei în astfel de programe. Mi se părea că totul avea un potențial așa de mare. Aveam cursuri faine, facultatea era super nouă și arăta bine, iar colectivul din mediul Erasmus era un grup foarte fain, se organizau multe activități.

În același timp, gândește-te că eu m-am dus acolo pe 14 februarie 2020, fără să știu ce urma să se întâmple. După cum știi, la o săptămână sau două după acel moment a început toată nebunia. Imaginează-ți că am avut două săptămâni în care mi s-a arătat așa, ca printr-un ecran, tot ce putea să fie mai frumos, și apoi totul a început să se închidă.

Cumva, am rămas și singură, pentru că familia prietenei mele locuia la granița dintre Germania și Belgia, iar eu nu puteam să mă duc cu ea, pentru că era super razna totul. Nu știam ce să fac, nu știam dacă o să treacă, dacă n-o să treacă, vorbeam cu ai mei și dezbăteam dacă să mă întorc sau nu acasă. Până la urmă a tot trecut timpul și am rămas acolo,” mi-a mărturisit Iulia despre debutul neașteptat al experienței sale din Germania.

Ce ai remarcat la sistemul educațional?

„Cred că am fost la maximum două cursuri la facultate, fizic. După aceea s-a mutat totul în online. Aș spune că inclusiv online, comparând situația cu școala din România, a fost o experiență educațională mult mai bună. A fost o diferență foarte mare în calitatea cursului și cât de actualizate erau informațiile.

Mi se pare că, de multe ori în sistemul românesc, oamenii rămân super outdated. Mai ales în domeniile pe care le studiez eu, publicitate, comunicare, marketing, lucrurile se schimbă constant. Și în social media totul se schimbă constant și e aiurea ca tu să vii să-mi predai lucruri din anii 2000 și să fii sigur că ce faci tu e calea corectă. Înțeleg că există niște baze, niște teorii, trebuie să știm de unde vin, dar don’t dwell too much on it.

După experiența Erasmus din Hanovra aveam mai multe lucruri reale de pus la portofoliu. Adică făceam acolo mai multe chestii creative, erau și resursele mult mai bune. De exemplu, fiecărui student i se oferea pachetul Adobe gratis. Am stat să învăț mai bine Photoshop sau să fac chestii în InDesign, pentru că la un curs am avut de făcut o revistă a școlii – era un curs de artă, și practic noi, toți studenții din cursul ăla, am făcut o revistă de artă. La fel, mai era un curs unde trebuia să facem o campanie la Deutsche Bahn, compania feroviară din Germania.

Erau și cursuri care, într-adevăr, erau mai mult teoretice, dar tot trebuia să faci research și chiar învățam. Gândește-te că în 2020, eu la facultate învățam despre sisteme de blockchain. Nici măcar în 2025, la facultate în România nu se vorbește despre ce e aia.”

La karaoke. Foto: arhiva personală

Cum ai gestionat bugetul în mobilitate?

Am mai discutat cu Iulia și despre partea financiară a experienței din Germania. Mi-a spus că a găsit cazare împreună cu prietena sa și a primit sprijin din partea universității gazdă pentru a găsi un apartament.

„Din ce țin minte, grantul Erasmus era de 500 de euro sau mai puțin de atât. Aș spune că trebuie suplimentat în cele mai multe cazuri, mai ales cele de care știu eu. Este nevoie, pentru că bursa nu e suficientă cât să acopere și cazarea, mâncare și participarea la activitățile din oraș sau din grupurile Erasmus.

Eu am stat într-o cazare care avea un parteneriat cu facultatea, dar era de tip privat. Plăteam undeva la 400 de euro, iar locul era foarte OK, dar nu era neapărat doar cu studenți. Trăiau și alți oameni acolo și existau uneori divergențe, mai ales că era și în afara orașului.

Dar când am luat cazarea, era foarte aproape de facultate, care avea un sediu nou, în afara orașului. De obicei singurele locuri unde ajungeam repede erau IKEA și un supermarket, dar era tot ce aveam nevoie. Dacă trebuia să mă duc în oraș, atunci luam tramvaiul.”

Ce te-a impresionat la cultura locului?

„Mai fusesem înainte în Germania, dar niciodată în Hanovra. Adevărul e că eu am trăit toată viața cu impresia că vreau să trăiesc în țara aia, că ăla e locul meu, și apoi locuind acolo pentru o perioadă mai lungă de timp, am realizat că nu e așa. Cred că am avut mereu noroc, având multe experiențe înainte cu Germania, majoritatea destul de faine. Și cumva contraziceau în mare măsură stereotipurile clasice despre cultura germană, despre oamenii de acolo și tot așa. 

Trăind acolo, mi-am dat seama mai clar ce diferență mare este între cum sunt eu ca persoană, care e atrasă mai mult de zona asta latină, spaniolă, și viața de acolo. Am avut și niște șocuri culturale. De exemplu, faptul că trebuie să plătești pentru televiziunea germană chiar dacă tu nu ai televizor sau nu te interesează sau nu folosești. Sau că dacă folosești servicii de streaming piratate, pe care nu le plătești, riști să-ți vină acasă o amendă de o mie de euro,” a mai spus Iulia.

Cum a fost să-ți faci prieteni?

„Aș spune că sunt un social butterfly, deși uneori pot să fiu mai introvertită. E foarte ușor să-ți faci prieteni într-un astfel de context, pentru că ajungi acolo într-un grup cu alți studenți Erasmus. Oricum ar fi personalitatea ta, poți prin activitățile care se fac să-ți găsești prieteni, iar pentru mine asta a fost un lucru super important.

Aveam prieteni din Lituania, din Spania, din Turcia, însă mai puțin dintre germani, de care mi s-a părut mult mai greu să mă apropii. A fost foarte bine că am găsit câteva persoane care să îmi fie mai apropiate, pentru că multă lume a plecat, în contextul pandemiei.”

La cules de cireșe. Foto: arhiva personală.

Cum arăta o zi tipică din viața ta?

„Aveam un orar cu cursurile de la facultate – de obicei, aveam maximum o zi liberă pe săptămână, fără cursuri. Mă trezeam, eram prezentă la curs sau făceam temele pentru un altul, apoi mergeam poate la supermarket. Îmi plăcea mult să mă plimb și să petrec timp în natură. Mă mai întâlneam și cu prietena mea, care la un moment dat s-a întors, mergeam în natură și făceam un picnic sau învățam împreună pentru diverse cursuri.

Seara ieșeam uneori, fie la karaoke, fie mă vedeam cu alți prieteni. Activitățile erau super variate, nu pot să spun că fiecare zi semăna cu cealaltă. Mai ales după ce a venit sezonul cald, erau foarte multe activități pe care puteai să le faci. Mergeam și culegeam cireșe, stăteam foarte aproape de o zonă în care erau foarte mulți cireși.

Erau multe activități drăguțe. Când mergeam în oraș, aveam deja localurile noastre preferate. De asemenea, puteam să folosesc experiența din viața mea de zi cu zi și pentru lucrurile de la facultate – făceam multe fotografii, scriam despre ce mi se întâmpla și așa mai departe,” mi-a mai povestit Iulia.

Ce locuri ai vizitat în mobilitate?

„Hanovra e fix în centrul Germaniei, de unde am mai ajuns și în Leipzig. Am fost și în Hamburg și Bremen, care mi-a plăcut foarte mult. Acolo a fost o experiență foarte frumoasă pentru că, pur și simplu, pe străzile alea ceva se simțea diferit. Mi s-a părut și că oamenii erau un pic mai prietenoși acolo. Avea și istoria asta bogată, legată de basmul „Muzicanții din Bremen.”

Alături de muzicanții din Bremen. Foto: arhiva personală.

Cu ce ai rămas în urma programului Erasmus?

„Am rămas cu amintiri frumoase și a hell of a story, având în vedere că nu a fost deloc cum mă așteptam înainte să ajung acolo. Am rămas cu prietenii pe care le apreciez până în ziua de azi. Mie îmi place să rămân în contact cu oamenii și cu cel puțin cu două persoane cunoscute acolo am rămas destul de apropiată, ne-am vizitat după Erasmus.

Am învățat lucruri noi și mi-am dat seama care este nivelul de educație care mă satisface pe mine. Am vizitat locuri noi la care visam când eram mică. Pot spune că este o experiență care amplifică foarte mult experiența de student, într-un mod bun. A fost o experiență foarte dragă sufletului meu, chiar dacă imperfectă, și recomand oricui: du-te să vezi lumea, trăiește puțin.”

Iulia mi-a mai spus că se gândește să se reapuce de masterat, caz în care cel mai probabil va pleca din nou într-o mobilitate Erasmus. În prezent, ea lucrează în domeniul dorit: se ocupă cu marketing, social media, și predă yoga.

Iată aici// Pe Google Maps: maps.google.com // o hartă a locurilor pe care Iulia ți le recomandă, în Hanovra și împrejurimi. Până la următorul log, spor la creat amintiri!