Erasmus+ Log în Mechelen, Belgia. Nu riști, nu câștigi21 min read

„Poate și eu am fost puțin inconștientă, dar am avut încredere că va fi ceea ce trebuie. Și a fost.”

Giovanna Bălan are 25 de ani. E din Vaslui, dar locuiește în Cluj-Napoca, unde și-a făcut și studiile: licența în comunicare și relații publice și masteratul în PR și advertising. A fost într-o mobilitate de studiu Erasmus+ în anul al doilea de licență, din februarie până în iunie 2021. Acolo a studiat comunicare și studii media la Universitatea Thomas More din Mechelen, aflată la 20 de kilometri de capitala Belgiei.

Ce te-a motivat să aplici?

„Încă din liceu voiam să fac chestia asta”, mi-a spus Giovanna. „Nu știu cum am aflat că există. Probabil uitându-mă pe Instagram sau pe Facebook la unele persoane pe care le aveam la prieteni și văzând că mergeau în experiențe din astea. De atunci mi s-a pus fixația de a merge, de a încerca.

Mi se pare o oportunitate foarte frumoasă, atât pe partea educațională, să vezi cum e și alt mediu universitar, mai ales din altă țară, cât și pe partea culturală. E altfel, să stai mai multe luni într-o țară și să fii cumva localnic, decât poate doar să vizitezi când mergi în vacanță. Chiar mi s-a părut că o să mă ajute foarte mult să mă dezvolt, să-mi fac prieteni, să cunosc oameni, profesori, alte tipologii.

Trebuia să merg cu o prietenă, dar la ea au intervenit niște lucruri personale și nu a mai putut veni. Eu am zis că nu o să mă las, tot o să merg.”

Giovanna (stânga) alături de prietenii din mobilitate. Foto: arhiva personală.

Care a fost prima impresie despre destinație?

„Am fost în Erasmus în timpul pandemiei, când nu era atât de multă interacțiune fizică. După ce am ajuns, a trebuit să stau în carantină o săptămână, era obligatoriu. Din cauza asta n-am prins activitățile de welcoming organizate de cei de la Erasmus Student Network, unde am și făcut voluntariat ulterior. Am avut un mic sentiment de singurătate: mediu nou, apartament nou, totul nou.

Nu știam nici străzi, nici magazine și nici n-aveam pe cineva aproape în afara colegelor de apartament. Dar cred că am învățat foarte mult să mă bucur de timpul petrecut cu mine până am ajuns să-mi fac prieteni, pentru că și asta a durat puțin. Belgienii, la fel ca olandezii, merg foarte mult cu bicicleta, iar din a doua săptămână am închiriat una și am început să explorez orașul.”

Ce impresie ți-a lăsat sistemul educațional de acolo?

„Fiind pandemie, majoritatea cursurilor erau online, numai două sau trei necesitau prezență fizică. Un alt lucru e că noi puteam să alegem să fi stat și în țara natală. Adică să fi rămas în România și să fi participat la toate cursurile online. Dar am zis că dacă tot am ales să particip, să mă bucur de toată experiența.

Comparând sistemul din România cu cel din Belgia, nu am remarcat mari diferențe în implicarea profesorilor în proiecte, deci ăsta e un aspect pozitiv pentru noi. Totuși, ei au alt sistem de note, de la 1 la 20, și mi s-a părut că sunt mult mai duri la notare. Adică trebuie să depui mult mai mult efort pentru notele mari și pentru că nu te tratează neapărat ca pe un student Erasmus, ci ca pe unul de acolo.

Am mai auzit povești de la colegi care îmi spuneau că în alte țări primeai note de zece doar pentru că erai student Erasmus. Acolo nu era așa, chiar trăiam cu frica unei restanțe la o materie.

În România, la facultatea mea, dacă participai la anumite concursuri profesorii îți dădeau note mai mari. În Belgia chiar am participat la un concurs organizat de universitate în parteneriat cu o companie belgiană și am câștigat la o categorie. Aveam așteptarea ca profesorul să-mi dea o notă mai mare la acea materie, dar nu. Am primit 15 sau 16 puncte din 20. Deci da, erau foarte riguroși,” mi-a spus Giovanna despre cât de solicitantă a fost experiența academică din Belgia.

Cum ai gestionat bugetul în mobilitate?

„E o țară destul de scumpă. Când am fost eu am primit 75% din valoarea grantului oferit de program la începutul mobilității, cred că în jur de 300 sau 400 de euro pe lună. Restul de 25% i-am primit la întoarcerea în țară. Din banii ăia reușeam să-mi plătesc doar chiria. Am avut noroc și de susținerea părinților, care îmi trimiteau lunar bani. Îmi mai dădeau încă 300 de euro din care reușeam să trăiesc.

Soluția a fost să gătesc foarte mult, au un lanț de supermarketuri numit Aldi, care era destul de ieftin. Au acolo și multă mâncare stradală, așa că dacă ieșeam în oraș puteam să mănânc de câțiva euro. În special cartofii lor prăjiți sunt renumiți, mi-am dat seama cât de buni erau după ce m-am întors în țară și i-am comparat cu cei de la noi.

Pe lângă chirie am cheltuit cel mai mult pe transport intern, pentru că am vrut mult să călătoresc, iar fiind o țară mică nici nu era imposibil. Trenul era cel mai scump, dar mai căutam oferte de weekend cu 50% discount sau oferte de student, căutam cele mai mici prețuri ca să călătoresc cât mai economic. Îmi mai făceam pachet de acasă atunci când călătoream, reușeam să echilibrez costurile.

Dar în Belgia nu îți ajunge bursa Erasmus, din păcate. Nu știu cum e în alte țări, dar acolo din bursă îți plătești doar chiria.”

Vizitând Parisul între vafe și discuții. Foto: arhiva personală.

Ce te-a impresionat la cultura locului?

„Cred că în țările din Europa nu poți avea chiar șocuri culturale. Am mai fost și în alte țări, de exemplu în Egipt unde am stat șase săptămâni, iar acolo m-au șocat unele lucruri. Dar în Belgia nu pot spune că am trăit neapărat asta. Ce m-a impresionat a fost faptul că toată lumea părea să vorbească engleză. Era evident că pun accent pe asta.

Cred că a fost și prima mea experiență de felul ăsta în care a trebuit să mă descurc să vorbesc doar engleză. Am mai fost în două mobilități scurte, dar acolo eram cu o altă româncă și mai vorbeam și română. Experiența din Belgia m-a scos foarte mult din zona de confort. M-a ajutat să-mi îmbunătățesc nivelul de engleză și să nu mai simt un sentiment de rușine când port o conversație, acum o fac foarte deschis,” mi-a povestit ea despre cum i s-a schimbat încrederea cu care interacționează într-o țară străină.

Cu ce relații ai rămas din mobilitate?

„Toți oamenii din Erasmus sunt foarte deschiși. Am cunoscut și belgieni, americani, portughezi, mexicani, nimeni nu avea preconcepții legate de alte culturi. Până la urmă, eram toți acolo și a fost interesant să învăț lucruri, gesturi din culturile celorlalți.

După Erasmus, am mai fost în Belgia cu familia și m-am revăzut cu o tipă de acolo, cu care păstrasem legătura. Ne-am povestit una alteia viața de după. Am mai păstrat legătura și cu o tipă din Portugalia, cu care mă văd cel puțin o dată pe an de atunci. Ori ne întâlnim într-o țară străină, ori vine ea în România.”

Ce locuri ai vizitat în mobilitate?

„Voi începe cu ce am văzut în Belgia, pentru că acolo am mers prin majoritatea orașelor. Bruges e un oraș pitoresc, romantic chiar, foarte frumos. Antwerp este și el un oraș foarte frumos, mai frumos decât Bruxelles, aș spune. Oricum, belgienii în general nu sunt fani Bruxelles. Deși cred că așa se întâmplă cu capitalele în orice țară. Mie mi-a plăcut și Bruxelles, are un aspect mai gotic și foarte multe parcuri și muzee.

Belgia stă foarte bine pe partea de muzee, se vede că investesc în cultură. Eu sunt o mare fană și am vizitat foarte multe. Puteai să-ți faci un card, să ai acces la 150 de muzee pentru 50 de euro, chiar merită.

Mi-a mai plăcut mult și Mechelen, orașul unde locuiam. Făceam multe plimbări pe acolo cu bicicleta. Aveau și o biserică catolică frumoasă unde erau niște slujbe foarte faine. Chiar dacă ești sau nu religios, te ajută, pe mine mă ajuta foarte mult să mă relaxez.

Am mai ajuns și în Franța, în Paris și Lille. Parisul l-am prins, din nou, în perioada pandemică, deci nu m-a impresionat atât cât mă așteptam, dar contează și scopul cu care mergi. Noi eram pe low-budget. Am mai ajuns în Luxemburg dar și în Olanda, în Amsterdam și Rotterdam. Le recomand pe amândouă,” mi-a spus Giovanna despre locurile prin care a călătorit.

Ce sfaturi ai pentru viitorii studenți ai destinației tale?

„Cred că e important să aibă curaj și, dacă își doresc cu adevărat experiența asta, să încerce tot felul de lucruri acolo. Să nu spună nu provocărilor sau oamenilor. Eu am avut cele mai frumoase experiențe asumându-mi riscuri și spunând da la invitații. Se poate și pe low-budget, se poate și într-o pandemie, e o experiență pe care o înțelegi cu adevărat doar trăind acolo.

În Belgia sunt trei limbi oficiale: olandeza, germana și franceza. Dacă pot, să încerce să învețe olandeză. Mie nu prea mi-a ieșit, dar câteva cuvinte de bază sunt folositoare și e un gest foarte apreciat de localnici, dă dovadă că te străduiești să le înveți cultura. A, și să nu spună french fries, ci doar fries, că se supără. Belgienii consideră că ei au inventat cartoful.”

Colaj de Polaroids. Foto: arhiva personală.

Cu ce ai rămas în urma programului Erasmus?

„Am învățat foarte mult, mi-am descoperit niște calități pe care nu credeam că le am, în principal adaptabilitatea. Și faptul că sunt în stare să-mi fac prieteni noi sau să creez conexiuni cu alți oameni. Am mai învățat să am încredere în propriul instinct. Am avut încredere în instinctul meu să merg deși era pandemie și era riscant. Poate și eu am fost puțin inconștientă, dar am avut încredere că va fi ceea ce trebuie. Și a fost. Cred că aș fi regretat foarte mult dacă nu procedam așa.

Mi-am îmbunătățit mult nivelul de engleză și asta m-a ajutat profesional, chiar e un avantaj. M-a mai ajutat să descopăr foarte mulți oameni din diferite culturi și să-mi dau seama că putem avea atâtea în comun, chiar dacă nu vorbim aceeași limbă. Mi-a stârnit și interesul de a descoperi cât mai multe atunci când ajung într-un loc nou, nu numai prin ochii unui turist, ci și prin cei ai unui localnic.

Chiar cred că e un pas important de făcut și chiar un pas spre maturizare. O maturizare frumoasă în timpul studenției.”

În prezent, Giovanna lucrează la o multinațională unde mi-a spus că adaptabilitatea îi prinde tare bine. I-a făcut plăcere să-și aducă aminte de vremurile frumoase trăite în mobilitate și chiar se gândește ca pe viitor să mai participe la un astfel de program.

Vei găsi aici// Pe Google Maps: // o hartă cu toate locurile pe care Giovanna îți recomandă să le vezi în Belgia și nu numai.

După un an minunat și 12 episoade, seria Erasmus+ Log se încheie aici (cel puțin pentru moment). Îți mulțumesc dacă m-ai citit până acum și sper ca, dacă ești student, trăirile pe care le-am expus în aceste interviuri să-ți fi dat puțin curaj să încerci și tu să faci pasul ăsta.

E rândul tău, spor la creat amintiri!