Erasmus+ Log în Pavia, Italia. Colazione și plimbări cu bicicleta17 min read

„Eu sunt născut în Italia și mereu mi-am dorit chestia asta, să mă duc înapoi la mine acasă.”

Pentru log-ul de azi am vorbit cu Adriano Prodan, student la Facultatea de Educație Fizică și Sport de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, în ultimul an de licență. Din octombrie 2023 până în februarie 2024, el a petrecut un semestru de mobilitate Erasmus+ la Università di Pavia, Facultatea de Medicină, la specializarea de kinetoterapie și motricitate specială. Orașul se află la mică distanță de Milano, în regiunea Lombardia a Italiei.

Pe marginea Lacului Como. Foto: Arhiva personală

Cum au fost procesul de aplicare și acomodarea?

„Procesul de dinainte a fost puțin mai dificil pentru că ei au structura cursurilor puțin mai diferită de cum e la noi. La început ai cursuri în primele două luni. Dacă începi facultatea în octombrie vei avea cursuri în octombrie și noiembrie. Apoi, începi practica. Cu learning agreement-ul a fost puțin mai dificil să găsesc materii care să se alinieze cu ce aș fi făcut eu în semestrul respectiv. Cu celelalte documente a fost ușor.”

Vorbind despre limba de predare, Adriano mi-a povestit că s-a născut în Italia, unde a și crescut până la vârsta de un an și jumătate. După, a venit în România și nu s-a mai întors în țara natală până în momentul mobilității: „Înțeleg italiană, dar îmi vine foarte greu s-o vorbesc. În multe din dialogurile pe care le-am avut cineva vorbea italiană cu mine și eu îi răspundeam în engleză, deci ne înțelegeam în mare măsură. La practică vorbeam numai engleză.”

Ce ai observat la sistemul de predare?

„Am făcut undeva la 250 de ore de practică la spital în două luni, destul de mult. Nu mai exista și partea de seminar după cursuri, așa cum eram obișnuit acasă. Luai teoria de la curs, o gestionai, o reciteai, și după te duceai direct la practică. Era diferit, dar într-un mod bun.

Și pentru profesori a fost o experiență nouă, pentru că la specializarea de kinetoterapie noi am fost primii lor studenți Erasmus+ și au fost entuziasmați să ne cunoască. Am avut doi profesori foarte pasionați să ne aibă sub tutela lor, au adaptat materialele și examenele pentru noi. Îl menționez aici și pe mentorul meu de la practică, domnul Gabriele. Pe lângă faptul că am învățat extraordinar de multe lucruri de la el, a devenit chiar un prieten. Mă văd cu el vara viitoare, voi merge în Italia doar ca să ieșim.”

Cum te-ai descurcat cu banii?

Adriano mi-a spus că a reușit să se descurce fără probleme cu suma primită de la program: „Eu am avut grantul de 600 de euro pe lună, plus un top-up social de 250 de euro și bursa socială pe care o luam din țară. Ajunsesem la 1.000 de euro pe lună, pe acolo. A fost confortabil, mă descurcam mai bine acolo cu banii decât o fac în Iași.

Cu cazarea a fost interesant, am fost în mobilitate cu fosta mea prietenă. Am plecat împreună dar ne-am întors separat. Noi nu ne-am luat cazare dinainte. În primele două săptămâni am stat la hotel și la prieteni de familie, iar în perioada asta ne-am găsit cazare în Broni, la o distanță de vreo 20 de minute cu trenul de Pavia. Împărțeam acolo un apartament cochet cu încă două persoane. Eu plăteam 250 de euro pe chirie, cu toate cheltuielile incluse.

Pe transport dădeam 60 de euro pe lună pe un abonament de tren pentru regiunea Pavia-Milano, puteam călători nelimitat. Iar pentru autobuzele din Pavia, îți făceai cont de student pe o aplicație și plăteai 25 de euro pentru tot anul universitar. Asta mi-a plăcut și chiar m-am dus apoi la universitatea din Iași să le propun implementarea unui sistem similar. Răspunsul a fost da, vedem.”

Cum a fost să îți faci prieteni?

„Eu făceam practica de anul trei. L-am cunoscut acolo pe Alessandro, e născut în Craiova și s-a mutat apoi în Italia, fix opusul situației mele. A fost un prieten de nădejde, era alături de mine și prietena mea în cabinet. Ne explica anumite lucruri, ne învăța anumite cuvinte pe care să le vorbim cu pacienții. Un alt băiat, Bogdan, m-a ajutat în perioada în care încă îmi căutam cazare, mi-a făcut legătura cu cineva la care să stau. Deja eram în procesul de mutare, dar am apreciat mult ajutorul lui. Cel mai probabil mă voi întâlni și cu ei vara viitoare.”

Cum arăta viața ta de student?

„Mă trezeam pe la 6:30. La 7:15 plecam spre gara din Broni și luam trenul spre Pavia. Mergeam în fiecare dimineață la un colazione// Termen italian pentru micul dejun. // undeva. După aceea ajungeam la 8:30 la practică, programul începea la 9:00. Aveam trei pacienți dimineața. La 12:00 eram la cantină unde mai petreceam timp cu mentorul meu și colegii de la practică. La ora 13:00 intram din nou în cabinet, unde mai aveam trei sau patru pacienți după-amiaza. Mai petreceam timp în oraș și luam apoi trenul spre casă, ajungeam în jur de 20:00. Mai băgam un joc pe PlayStation sau ceva și asta era ziua.”

Pe unde ai călătorit în timpul mobilității?

„Pavia e un oraș mic spre mediu, dar studențesc. Nu am avut cine știe ce viață de noapte acolo dar am fost la destule restaurante și cafenele, în fiecare weekend încercam ceva nou. 

Au diferite tipuri de lasagna care m-au copleșit, se mănâncă bine rău. E populară și mâncarea chinezească, au o pasiune pentru bucătăria asiatică.

Cheia ca să găsești lucruri de făcut este să te duci la ESN. Cei din Pavia organizează foarte multe activități. Au făcut trip-uri prin Bologna, prin alte orașe, au organizat petreceri de Halloween.

Am stat în Italia pe toată perioada. Mergeam des în Milano pentru că era aproape, am luat la pas cam tot orașul. Am mai fost în Modena, orașul meu natal, acolo stă tatăl meu. Când am intrat în oraș pentru prima dată și știam că acolo m-am născut nu îmi venea să cred că era pe bune, nu pot descrie sentimentul. Am mers și la Lacul Como, am făcut un mini hike până la un far celebru de acolo.

Pe lângă asta am făcut călătorii cu bicicleta în provincie, mi-am adus-o de acasă. Cred că cea mai lungă a fost de o sută de kilometri. Am mai avut una de 60, una de 40 și una de 45. E foarte safe să te dai cu bicicleta în Italia, multă lume o face. Am mai fost și în România în astfel de călătorii, dar să mergi pe drumul național aici cu bicicleta e ca și cum te-ai duce la sentință sigur, nu există educație în sensul ăsta.”

Cu bicicleta prin provincie. Foto: Arhiva personală

Ce sfaturi ai pentru viitorii studenți ai destinației tale?

„În privința cazării, dacă nu ai posibilitatea să mergi la cămin, grupurile de Facebook chiar funcționează. Dar trebuie să verifici de mai multe ori un anunț până să trimiți bani. Cunosc persoane care și-au luat țepe și de o mie de euro.

Te mai sfătuiesc să încerci toate localurile pentru că nu e foarte scump. Fă-ți card ESN, ai reduceri de 20% în unele locuri. Tot la ESN vei găsi oameni doritori să facă diferite activități. Dacă m-ar întreba cineva de la specializarea mea unde să meargă în mobilitate, i-aș spune să meargă în Pavia pentru că va face practică. Combini acolo foarte bine utilul cu plăcutul. 

Îți mai recomand să te adaptezi la stilul italian de viață, mai liniștit, fără dimineți zbuciumate. Chiar se vede că oamenii ăia sunt longevivi dintr-un motiv. A, și nu sta în Milano după 12 noaptea dacă ești singur, rată criminalității e destul de mare.”

Cu ce ai rămas după mobilitate?

„Am rămas cu stilul italian de care spuneam, asta s-a impregnat în mine și nu cred că mai iese vreodată. A fost și prima mea experiență de muncă acolo și cu siguranță mi-am creat un work ethic cu niște standarde: cum ar trebui să arate un loc în care muncești și cum e în regulă și normal să fie. Dacă aș fi lucrat pentru prima dată într-un spital din România, probabil standardele mele s-ar fi adaptat la situația de acolo.

Tot în Italia am descoperit că e important locul în care stai, adică intimitatea. Eu fiind din Galați și împărțind un apartament cu fratele meu, nu cunoscusem până atunci cât de bine se simte. Pun de acum mai mult accent pe a avea locul meu și numai al meu.

Am mai rămas cu dragostea pentru Italia și mi-am propus ca în fiecare an să mă întorc, indiferent de câți bani am sau cum fac. Am fost și în Spania, Franța, Germania, Danemarca și Polonia, dar pentru mine Italia are ceva care mă face să mă simt extraordinar de bine.”

Adriano se gândește ca nici după licență să nu stea mult timp într-un loc. Mi-a spus că vrea să facă un master în Japonia, pentru care își va depune dosarul din martie.

Aici// Pe Google Maps: maps. google.com // găsești o hartă cu toate locurile pe care Adriano mi le-a recomandat în Pavia și nu numai. Până la următorul log, spor la creat amintiri!