Erasmus+ Log în Zagreb, Croația. A trăi fără filtru.14 min read

„În momentul în care am ajuns într-un loc în care nu mă cunoștea nimeni, am zis că aș putea fi oricine și nimeni nu va ști asta.”

Amalia Nedelcu are 23 de ani și studiază în paralel două masterate la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din februarie până în iunie a fost într-o mobilitate de studiu Erasmus+ la University of Zagreb, în capitala Croației. S-a dus singură și s-a întors cu multe amintiri, prietenii noi și dorința de mai mult.

Ce te-a motivat să aplici?

„Într-un fel, motivul a fost că prietenul meu stă în Elveția și voiam să merg undeva aproape de el. Prima dată m-am gândit la Germania, dar trebuia să știu limba germană, iar nivelul meu nu trece de «ja, ja genau».

Practic, am intrat la a doua opțiune, care era Zagreb. N-am habar de ce am ales Croația, pur și simplu mi s-a părut că suna ca o opțiune cool.”

Amalia și prietenii săi în lift. Foto: arhiva personală.

Care a fost prima impresie despre destinație?

„Am mers cu mașina și am făcut vreo 11 ore pe drum. Am ajuns într-o vineri, iar lunea următoare am și început cursurile. Mi-a plăcut mult orașul. Ca arhitectură, semăna destul de mult cu orașele din România, aș zice că avea vibes similare cu cartierul Mărăști din Cluj.

Prima chestie pe care am făcut-o a fost să merg la universitate, unde se organiza un eveniment de bun venit pentru studenții Erasmus. Inițial a fost foarte scary, nu știam unde să mă duc, era plin de oameni, erau și alți studenți care aveau ore în timpul ăla. Dar am văzut o fată și am mers să mă împrietenesc cu ea. Și așa mi-am făcut primul prieten în Zagreb.”

Ce impresie ți-a lăsat sistemul educațional de acolo?

„A fost destul de interesant. Profesorii aveau un stil diferit de predare decât cel cu care eram obișnuită în Cluj. Se bazau mult mai mult pe teorie decât pe practică, dar a fost interesant să văd și perspectiva asta.

Toți profesorii vorbeau perfect engleză și erau foarte drăguți și înțelegători. Aveam cursuri împreună cu studenții croați și chiar mi s-a părut că eu împreună cu colegii mei Erasmus eram mult mai activi decât ei.

Anul ăsta au inaugurat și noul corp al facultății, unde totul era nou-nouț. Acolo a fost un cutremur destul de grav în 2020 și a durat vreo cinci ani să termine construcția acelei clădiri,” mi-a spus Amalia despre contactul cu sistemul educațional din Croația.

Cum ai gestionat bugetul în mobilitate?

„Cu bugetul a fost interesant, pentru că totul era foarte ieftin acolo. Chiria era 70 de euro pe lună, o masă la cantină era un euro și în teorie ar fi trebuit să-mi ajungă cu ușurință. Dar am zis că dacă tot eram în Erasmus trebuia să călătoresc și practic acolo mi s-au dus cam toți banii.

După ce am fost acceptată de facultate, am primit un mail cu căminele la care puteam să aplic. Era pe sistemul primul venit, primul servit. Am aplicat instant și am intrat la unul dintre cămine, a fost un proces destul de ușor.

Valoarea grantului era cam de 600 de euro pe lună, dar a trebuit să mă bag puțin și în economiile de acasă.”

În fața Teatrului Național din Croația. Foto: arhiva personală.

Ce te-a impresionat la cultura locului?

„Nu am rămas foarte impresionată, pentru că era destul de asemănătoare cu cultura noastră, deci eram obișnuită. În schimb, am văzut la alți colegi, în special cei din Vest, că rămâneau impresionați de anumite aspecte, de exemplu când venea vorba de umor fără filtru.

Mi-a plăcut mâncarea de acolo, dar e foarte bazată pe carne. Cea mai bună patiserie este burekul, un fel de plăcintă cu carne sau spanac. De altfel, și bucătăria lor seamănă destul de mult cu a noastră. De exemplu, au ceva numit ćevapi, care e similar cu micii noștri sau ajvar, un fel de zacuscă. Mi-au plăcut de asemenea foarte mult.

Coffee culture e foarte puternică la ei, de asta nici nu au Starbucks în Croația. Preferă să bea cafea locală și nu cred că am băut o cafea nașpa acolo,” mi-a mai povestit Amalia. 

Cum arăta o zi tipică din viața ta?

„Încercam să mă trezesc cât mai târziu posibil, depindea și de când aveam cursuri. Primul lucru pe care-l făceam era să întreb pe grupul nostru de WhatsApp cine dorea cafea. Mergeam apoi la brutăria din colț. Asta era interesant, aveau multe brutării peste tot și produsele erau foarte bune.

De acolo, de obicei luam tramvaiul, ne duceam la facultate și stăteam la cursuri. După mergeam să mâncăm prânzul la cantină. Ne întorceam la cămin, iar apoi îmi plăcea să merg în parcul din apropiere ca să citesc sau să scriu în jurnal.

Seara mă mai duceam la cățărări cu Frida, prietena făcută în prima zi. Nu eram obișnuită cu asta, pentru că în România nu e o activitate foarte la modă, dar în alte țări, mai ales cele vestice, e foarte populară. Chiar era fun.”

La pas prin Croația. Foto: arhiva personală.

Ce locuri ai vizitat în mobilitate?

„În Zagreb, cel mai mult mi-a plăcut lacul Jarun, e chiar în mijlocul orașului și îmi lua zece minute să ajung acolo. Avea plaje, puteam face baie sau pur și simplu să ne plimbăm. Erau oameni care făceau concursuri cu caiace și era fain de văzut.

M-am plimbat destul de mult prin Croația, mai ales prin partea de coastă. Am fost în Rijeka și încă un oraș căruia nu îi voi spune numele pentru că e o înjurătură în română. Am văzut și câteva orașe de lângă granița cu Ungaria. În Varaždin mi-a plăcut foarte mult partea de oraș vechi și s-a nimerit și un festival când am mers noi să fi fost acolo. Am intrat într-un magazin și ne-au dat shoturi gratis și toată lumea era foarte prietenoasă.

În afara țării am mers prin Serbia, Bosnia, Elveția și Austria. Mi-a plăcut mult Belgrad. Nu am avut internet acolo și cred că de asta mi-a plăcut atât de mult. A fost foarte interesant să vedem cum ne descurcăm fără internet și hărți și tot am reușit să facem ce ne-am propus,” mi-a povestit Amalia despre locurile văzute în timpul mobilității.

Cu ce ai rămas în urma programului Erasmus?

„O să sune foarte clișeic, dar mi se pare că m-am descoperit pe mine foarte mult. Pentru că în momentul în care am ajuns într-un loc în care nu mă cunoștea nimeni, am zis că aș putea fi oricine și nimeni nu va ști asta. Așa că am reușit să fiu eu fără niciun filtru, fără să mă gândesc la așteptările altora. Și atunci mi-am dat seama, de fapt, cine sunt cu adevărat. A, și vorbesc engleză mult mai bine decât înainte să plec.

Le recomand celor care se gândesc să meargă în Erasmus să o facă, e o experiență faină. Și dacă ajung tot în Zagreb, să încerce și să participe la cursul de croată, eu nu am făcut-o. Iar dacă nu le plăcea cafeaua dinainte, pun pariu că o să le placă după.”

Amalia mi-a mai spus că încă păstrează contactul cu prietenii făcuți în Zagreb, mai ales cu Frida. În prezent, se pregătește să scrie disertația pentru unul dintre masterate, iar cu celălalt plănuiește să mai plece o dată în Erasmus.

Vei găsi aici// Pe Google Maps: maps.google.com // o hartă cu toate locurile pe care Amalia îți recomandă să le vezi în Zagreb și nu numai. Până la următorul log, čuvaj se și spor la creat amintiri!