George Simion vinde visul unei locuințe contra voturi
Printr-o schemă semilegală, Simion încearcă să atragă cu un proiect pe care nu-l poate implementa din funcția pe care o țintește. Și restul planului său politic este unul de partid, nu de președinte.
Planul Simion pentru România sună ca o reclamă a unul antreprenor imobiliar. „Locuințe ieftine la 35.000 de euro” este ceea ce oferă George Simion, dar doar celor care semnează un contract în care nu se spune direct că semnatarul trebuie să-l și voteze, dar se sugerează că planul nu poate fi pus în aplicare dacă Simion n-ajunge președinte. O formă la limita legii de a cumpăra voturi, pe baza unor promisiuni cu puține șanse de reușită chiar și dacă acesta ar câștiga. În special pentru că președintele nu controlează fondurile publice, care sunt în sarcina guvernului, și legislația, dată de parlament.
Simion pare a fi încercat să profite de dorința majorității românilor de a deveni proprietari și a identificat o problemă reală – construcția de locuințe noi nu prea satisface cererea de pe piață, iar costurile acestora devin din ce în ce mai prohibitive. Ca orice populist, Simion nu propune însă un plan public, cu reguli clare, cum face, de exemplu, fix una dintre țintele ranturilor AUR, // Președinta Comisiei Europene a inclus în planurile pentru noul mandat dezvoltarea unui Plan European pentru Case Accesibile, ec.europa.eu, și a însărcinat un comisar să se ocupe de proiect, pe danezul Dan Jørgensen, commission.europa.eu //
Simion încearcă să facă din construcția de locuințe noi ieftine o poveste tranzacțională, din care să profite doar susținătorii săi – probabil și cei care eventual le-ar construi vor fi niște domni de la AUR, asta dacă își închipuie cineva că proiectul nu va avea soarta Dracula Park. Chiar și așa, e neclar câte voturi îi poate aduce astfel de contracte care vând visuri în // „România este țara cu cei mai mulți proprietari de case și apartamente din UE”, digi24.ro //
Există și un plan, dar nu al lui, ci al AUR
Practic, planul Simion s-ar termina la locuințe, // Accesibil pe planulsimion.ro // care te trimite la restul măsurilor. Aici, acesta propune măsuri pentru 16 categorii de probleme și, de data aceasta, nimerește (aproape întâmplător) și zonele în care un președinte are atribuții.
Întregul plan mustește de energie suveranistă și naționalism nostalgic – Simion (și, desigur, AUR) luptă pentru români, înțeleși exclusiv prin naționalitate, oriunde ar fi în lume –, de trimiteri la luptele culturale (cu „identitatea de gen” sau ecologiștii) sau de sugestii de implicare a Bisericii în stat. Pare un plans scris cu un ochi la propunerile lui Donald Trump și cu altul la părerile pensionarilor nostalgici, care încearcă să diminueze apetitul AUR pentru extremiști, deși le semnalează că e cu ei atunci când propune planuri pentru familie, protejarea identității sau gospodăriile țărănești.
Măsurile propuse sunt fie surprinzător de specifice (construcția hidrocentralei CHEAP Tarnița-Lăpuștești), fie spectaculos de vagi (cum ar fi Planul Național pentru Protejarea Familiei, despre care nu se spune nimic concret). De fapt, unele dintre pagini (politică externă, protejarea mediului, chiar și a identității) sunt scrise superficial, expediate în câteva fraze, în timp ce la sănătate sau transport planul e extrem de detaliat. La fel și la sport, cum te-ai și aștepta de la cineva cu un trecut în galerii.
Desigur, președintele n-are prea multe atribuții (sau deloc) în domeniile cu pricina, ceea ce sugerează că, de fapt, planul este reciclat din propunerile electorale făcute de AUR pentru alegerile parlamentare. Sunt multe și destul de costisitoare.
Oarecum surprinzător, planul economic propus de Simion este cât se poate de libertarian (300 de parlamentari, 12 ministere, taxe reduse, tăiat ajutoarele „pentru cei care pot munci”). În consecință, nu prea e clar de unde ar putea fi finanțate numeroasele propuneri din celelalte capitole.
Autonomie energetică, dar ca pe vremea lui Ceaușescu
AUR și Simion înțeleg autonomia prin naționalizarea resurselor naturale și continuarea proiectelor începute încă de pe vremea lui Ceaușescu. Planul se numește „pentru energie și protejarea resurselor naturale” și începe cu o propunere de preluare a acțiunilor de la OMV Petrom și alte companii străine pentru „o redobândire a posesiei asupra resurselor României”. Care resurse vor putea fi utilizate doar de societăți de stat sau cu capital integral românesc.
Când vine vorba însă de energie, deși planul nu neagă în mod specific necesitatea // Cuvântul, care înseamnă în realitate scoaterea dioxidului de carbon dintr-o substanță, precum apa minerală, cât și ghilimelele, sunt folosite ca atare în plan. // României, este foarte generos cu utilizarea hidrocarburilor și a cărbunelui.
Extragerea gazelor naturale și a țițeiului este o „prioritate strategică” (se evită însă a se pomeni ceva de zăcămintele din Marea Neagră) pentru AUR și Simion. Se propune finalizarea centralelor pe gaze de la Iernut și Brăila, precum și construcția unora noi la Ișalnița, Turceni și Mintia, în următorii trei ani.
Și centralele pe cărbune trebuie păstrate și „exploatate până la epuizarea resursei tehnice şi de viaţă, chiar dacă vom trece la energia verde”, pe motiv că acolo au fost investiți banii unor „generații fără pensie decentă”.
Reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă sunt considerate importante, parte a tranziției la energia verde din „următorii 30 de ani”, dar nu există vreo altă mențiune a energiei nucleare sau alte planuri în acest sens.
Energie verde? Fie, dar (mult) mai încolo
Chiar și când vine vorba de energie nepoluantă, accentul e pus pe hidrocentrale mari, unde Simion are grijă să menționeze că „ pe fondul reglementărilor de protecție a mediului, potențialul tehnico-economic amenajabil a scăzut”.
Viziunea lui Simion devine mai clară când se ajunge la foarte scurtul plan de protecție a mediului, în care AUR consideră „mediul înconjurător parte a Creației” și cere o legislație care „care să includă protecția mediului în procesul de luare a deciziilor economice și sociale, în conformitate cu interesele naționale”.
Următoarele paragrafe se luptă cu marota suveranistă că politicile de mediu sunt controlate de „ideologia de stânga” și „cancelariile străine”, iar ecologia este „o formă instrument de manevrare a societății de către interesele exterioare și […] de demolare a economiei naționale”.
La capitolul dedicat agriculturii, AUR mai propune un moratoriu pe doi ani „a concesionării către alte companii decât cele de stat a cursurilor de apă pentru investiții hidroenergetice, a suprafețelor de apă și a investițiilor fotovoltaice și eoliene, cu scopul realizării unui audit al impactului acestor investiții asupra producției de hrană și asupra siguranței naționale”. Alt semn că nu prea le pasă de energia regenerabilă.
Dacă nu crezi că e o sugestie că energia de acest tip nu e pe placul lor, textul continuă cu: „Vom urmări evitarea acțiunilor geostrategice terțe, dușmănoase României”.
În capitolul pentru transport apare o altă luptă cu ecologiștii, atunci când se propune ca fondurile europene alocate pentru programele de protecție ale mediului să fie „redirecționate de urgență, de la proiectele pentru piste de biciclete către infrastructura feroviară” – o înțelegere destul de primară a felului în care funcționează alocarea acestor fonduri sau a diferenței de costuri dintre niște programe urbane și unele de infrastructură națională.
Educație cum vrea Academia Română
Programul lui Simion e capabil să identifice unele dintre problemele educației și cercetării – subfinanțarea, pierderea pe drum a elevilor, decalajul calitativ dintre rural și urban. Soluțiile, care oricum țin de guvern și nu de președinte, par însă a fi scrise de profesori pensionari îndrăgostiți de naționalism, comunism și protocronism.
Până și denumirile programelor propuse, atunci când nu sunt direct campanie pentru partid, „meseria – brățară de AUR” sau „AUR în cercetare – George Emil Palade”, fac parte din arsenalul Tezaurului folcloric și al mesajelor de pe stadioane din vremea ceaușistă.
Simion mai propune programele „Domnul Trandafir”, trimitere la povestirea idealizată a lui Sadoveanu, cu scopul de a reda „demnitatea cadrelor didactice”, „Universitatea pentru fiii satului”, titlul este autoexplicativ, „Cantine pentru toate școlile”, adică o masă caldă pentru toți elevii, „Școala de după Școală”, care ar conține activități alternative, un soi de trimitere la Casa Pionierilor, dar și „Săptămâna istorică”, cu vizite la cetățile lui Gelu, Glad și Menumorut, căpetenii probabil barbare pomenite într-un singur document anonim unguresc pe care istoriografia ceaușistă le-a transformat în strămoși ai poporului român.
Este propus și un plan masiv de reorganizare a universităților, care să fie împărțite în unele de cercetare-dezvoltare cu o componentă de predare și unele în care doar se predă. Ierarhizarea se va aplica și la universitățile cu profil „politehnic, cu profil economic, de medicină, artă”. Neapărat, crede AUR, trebuie să existe câte o universitate de cercetare-dezvoltare pe regiune istorică.
În ceea ce privește învățământul preuniversitar, se propun mai multe licee pedagogice și vocaționale, învățământ dual, mese calde preparate din produse locale și purtarea obligatorie a uniformei, precum și o creștere a valorii bursei școlare.
Dacă te întrebi cine a scris programul, un hint poate veni din faptul că evaluarea universităților „va fi efectuată de către oameni de știință de excepție, care se bucură de girul celor mai înalte instituții de cercetare ale Țării aflate sub umbrela Academiei Române”.
Un altul vine de la rantul împotriva „angajării de «profesori asociați» fără grad didactic, a așa-numiților experți fără practică pedagogică și fără experiență de cercetare, mai ales în dauna corpului universitar consacrat”, dar și a diverselor „cercuri de relații exterioare”.
Pare un plan croit pentru permanentizarea la catedră a unor Profesori (neapărat cu P mare), de preferat Academicieni cu renume (național e suficient, că internațional e ceva mai greu).
Cercetare științifică fără conectare la cercetarea globală
Pe lângă ideea de a limita cercetarea-dezvoltarea doar la unele universități, câte una pe provincie istorică, există și un subcapitol destinat sprijinului pentru cercetare în Programul Simion, care practic repetă ideea, dar plusează cu propunerea ca fiecare facultate din respectivele universități să aibă „cel puțin un centru/laborator de cercetare”.
AUR observă (corect) că cercetarea e subfinanțată și propune creșterea procentului din PIB alocat până la media europeană în cinci ani. Ratează însă ocazia de a-l denumi plan cincinal.
Simion ignoră cu desăvârșire existența consorțiilor universitare europene, a schimburilor de experiență din cadrul programelor Erasmus+ sau participarea românilor la cercetări multinaționale în cadrul programului Horizon.
Ce e aia Internet?
Nu există vreo referire în planul Simion la probleme sau teme actuale, de la inteligență artificială la problemele generate de social media. Nici vreo discuție despre securitatea cibernetică a țării, ori despre problemele create de accesul Chinei la infrastructura digitală.
De fapt, internetul și mediul online nu există deloc în program. Paradoxal, pentru un partid care și-a crescut baza electorală pe Facebook și Tiktok.
Singurele referiri la ceva digital apar doar atunci când e respinsă trecerea la o monedă digitală (fără detalii) și în stufosul program pentru sănătate, unde există un capitol prin care se cere să fie „complet informatizat în cel mult 12 luni”.
După care se introduce CSAT-ul în decizia alegerii celor cu care se face informatizarea, cu precizarea că orice accesare a bazelor de date rezultate „persoane sau entități străine constituie un atac direct la siguranța națională a României” – într-un limbaj familiar celor obișnuiți cu temele suveraniste.
Simion e deconectat de la problemele momentului
Simion (și AUR) nu se raportează în vreun fel la strategia Uniunii Europene de a deveni reglementatorul global al noilor tehnologii, deși se poate înțelege, din capitolul dedicat politicii externe, că vrea o limitare a rolului UE – fără a sugera însă vreun RoExit.
Însă e destul de evident, din faptul că sugerează o Europă „a națiunilor suverane” și nu vrea renunțarea la dreptul de veto al statelor în UE, că Simion s-ar alătura unora ca Orban sau Fico, într-o alianță a suveraniștilor.
Se mai precizează că „AUR militează pentru o Uniune Europeană a națiunilor suverane și respinge ideea unui superstat federal, promovată de anumite instituții birocratice și cercuri pluritocratice”, într-o altă parte a programului copiată direct de la partid la președinte.
Fără sprijin pentru Ucraina cu Simion la Cotroceni
Calitatea de membri NATO este servită drept un fapt dat, ba chiar se vorbește despre înzestrarea armatei, respectarea unui procent de minimum 2% din PIB pentru înarmare, la pachet cu propuneri de dezvoltare a industriei românești a armamentului.
Aici apare și singurul loc în care este evidentă prezența lui Simion, drept candidat la prezidențiale, prin folosirea persoanei întâi. Acesta scrie că „voi fi președintele care va menține România în afara oricărui conflict armat. Sunt singurul candidat care își asumă neimplicarea României într-un conflict”. Aparent, Simion sugerează că ar putea să nu respecte Articolul 5 al tratatului nord-atlantic, în caz că ar fi invocat.
Simion este atât de mândru de poziție încât a venit cu Biblia și Constituția la dezbaterea electorală de la Digi24, pentru a le cere și celorlalți candidați să o adopte.
Dincolo de un atac ipotetic, este evident că Simion sugerează ca România să nu sprijine în vreun fel lupta ucrainenilor împotriva invaziei rusești – de altfel, Rusia nu e pomenită în program. Și, spre deosebire de alte capitole, aici președintele chiar poate avea o influență decisivă.
Totuși, un obiectiv strategic pentru AUR e „reunirea cu Republica Moldova”. Nu se explică cum poate fi făcut acest lucru în contextul prezenței ruse în Transnistria.
Tot o îndepărtare de valorile euroatlantice e sugerată prin propunerea unei poziționări strategice a României „între Est și Vest, prin conectarea sferei de afaceri atât la comunitatea europeană, cât și la piețele economice în creștere din zona indo-pacifică, Orient Mijlociu și Asia”, o atitudine mai apropiată de cea a lui Viktor Orban.
Vaccinurile sunt bune, dar doar dacă sunt românești
Am aflat și ce o să facă Simion și AUR în cazul unei alte pandemii. Deși aceștia nu par să facă direct cu ochiul fanilor antivacciniști, ei insistă pe relansarea Institutul Cantacuzino, pentru ca „să răspundă provocărilor pandemice, prin vaccinurile potrivite”. La pachet cu dezvoltarea restului industriei farmaceutice.
Se cere dezvoltarea de vaccinuri (de exemplu, antigripale sua antitetanos) și medicamente în țară, cu scopul de a face economii, dar și pe o supraveghere a planului de către Academia Română – alt hint despre posibilii autori. S-a identificat chiar și // „Programul Operațional Sănătate publică – Axa prioritară 5 – Abordări inovative în cercetarea din domeniul medical, dar și prin crearea unei scheme de ajutor de stat.” //
Partea dedicată sănătății e printre cele mai dezvoltate din programul lui Simion, deși, din nou, trebuie precizat că atribuțiile sale în domeniu ar fi, eufemistic vorbind, limitate. Totuși, în program se evită cu grijă să se vorbească despre avort, o altă temă importantă pentru unii fani AUR. Simion a declarat totuși // „George Simion: Legislația actuală cu privire la avort e suficientă / Statul trebuie să intervină în consilierea tinerelor mame, când trebuie să ia o asemenea decizie, pentru că rămân traumatizate”, g4media.ro // că este „pentru dreptul femeii de a alege” și că legislația actuală e suficientă, dar nu a adresat problema în creștere a limitării accesului prin lipsa medicilor.
Multe măsuri populiste care nu pot fi implementate de un președinte
Lista propunerilor făcute de Simion și AUR conține și alte puncte, le-am selectat pe jos pe cele mai interesante.
Se propune implicarea bisericii (se subînțelege că BOR) în înființarea de școli pentru românii din diaspora (prioritate strategică), precum și „în domeniul asistenței sociale, cu toate consecințele fiscale, administrative, de ordine internă ce decurg din aceasta”.
Se doresc politici bancare de sprijin a căsătoriilor și a nașterilor, scutiri de impozite pe autovehicule, terenuri și locuințe pentru familii cu minimum trei copii, dar și „protejarea cetățenilor români din afara granițelor de abuzurile din țările de reședință, în statele cu politici vădit anti-familie” (cele câteva cazuri din ultimii ani au fost intens promovate și au dus la creșterea electorală a AUR).
AUR se opune trecerii la moneda euro și insistă pentru folosirea cash-ului – chit că nu s-a pus vreodată problema renunțării la acesta.
Se insistă mult pe refacerea satului românesc, prin „Programul «Case la 1 leu», pentru tinerii din România și românii din diaspora care doresc să revină în Țară”. Cu Ț mare, în caz că tot planul nu e destul de pășunist.
Se dorește „realizarea unui nou aeroport în zona metropolitană București-Ilfov”, modernizarea portului Constanța și valorificarea Dunării, fără prea multe detalii specifice.
Se promite interzicerea jocurilor de noroc, care să funcționeze „doar pe litoral sau în zonele turistice”.
Se propune o trecere la alegerea în mod direct a judecătorilor și procurorilor de la Curtea Constituţională, ÎCCJ, Parchetul General etc.
Toate propunerile de mai sus țin însă de guvern și parlament, nu de președinte. Practic, Simion își asumă că a candidat la președinție pentru a trage electoral AUR după el. Și e clar că o eventuală prezență în turul II al alegerilor prezidențiale va crește procentul electoral al partidului pe care-l conduce, dar sunt puține șanse să-l ducă pe primul loc în opțiunile românilor. Mai departe, o eventuală victorie la președinție ar putea face destule partide să-și revizuiască atitudinea față de o colaborare la guvernare cu AUR, mai ales dacă Simion vine cu o propunere „independentă” pentru postul de premier.
