Poate Europa să-și rezolve problema locuințelor?23 min read

Noua Comisie Europeană are un comisar dedicat pentru locuințe și o serie de inițiative care să scadă costul ridicat al caselor și chiriilor pe continent. Vor fi ele de succes?

„Ca să devii membru al Comisiei Europene, trebuie să juri pe Raportul Draghi”, a glumit Dan Jørgensen, comisarul european pentru energie și locuire, la forumul Băncii Europene de Investiții, desfășurat în Luxemburg între 5-7 martie 2025. Un semn că Europa a înțeles că lucrurile trebuie să se miște mai rapid dacă vrea să rămână o putere globală – iar asta începe cu a-i face pe europeni să fie mulțumiți.

Dan Jørgensen, comisarul european pentru energie și locuire. Foto: Michel ZAVAGNO / EIB

Jørgensen a ținut un speech cu ocazia lansării ​​unei noi platforme paneuropene de investiții// „Comisia Europeană și Grupul BEI pun bazele unei noi platforme paneuropene de investiții în locuințe sustenabile și la prețuri accesibile”, eib.org // în locuințe sustenabile și la prețuri accesibile și anunțării unui pachet de circa zece miliarde de dolari, disponibil în următorii doi ani pentru locuințe. 

Obiectivele: sprijin pentru inovare în sectorul construcțiilor, construcția de locuințe la prețuri accesibile și investiții în eficiența energetică și renovarea fondului locativ în întreaga Europă.

O problemă care se tot agravează

Că Europa are un deficit de locuințe, e mai mult decât evident. Cel puțin în orașele mari sau atractive. 

În Dublin, sunt familii care nu găsesc o casă de zece luni,// „Dublin’s housing shortage”, dw.com // în Berlin se vorbește de o criză a chiriilor,// „The tension is building: How Berlin lost its affordable housing crown”, the-berliner.com // în Barcelona se dă vina pe turiști pentru criză,// „‘A vicious circle’: how the roof blew off Spain’s housing crisis”, theguardian.com // iar în Cluj-Napoca se închiria acum doi ani o garsonieră de 11 metri pătrați cu 180 de euro.// „Garsoniera de 11 mp din Cluj, scoasă la vânzare cu un preţ deloc pe măsură. Care e suma cerută”, observatornews.ro //

Dincolo de anecdote, în Uniunea Europeană, prețul unei locuințe a crescut// „Rising housing costs in the EU: the facts (infographics)”, europarl.europa.eu // cu 48% din 2015 până în 2023. România e fix în medie, cu 48,8%, dar în Cehia și Lituania creșterea a fost de peste 110%. Și, atunci, cine trage media în jos? Finlanda (5,4%), Italia (8,3%) și Cipru (10,3%).

Conform analizei Parlamentului European, între 2010 și 2022, creșterea chiriilor a fost de 18%, dar asta e o medie la nivelul întregii uniuni și nu ține cont de situația din orașele mari sau țări individuale. Lituania are o creștere de 144%, iar Irlanda de 84%.// „Higher costs and cramped conditions: the impact of Europe’s housing crisis”, theguardian.com //

Printre motivele acestei crize se numără creșterea costului materialelor de construcții și a creditelor imobiliare, reducerea construcțiilor noi și cumpărarea de proprietăți pentru investiții care să aducă venituri suplimentare – prin închiriere pe termen lung sau scurt.

În consecință, tinerii din Generația Z părăsesc casa în care au crescut mai târziu decât generațiile anterioare. Între 2007 și 2019, vârsta la care cel puțin 50% dintre tinerii europeni trăiau independent a crescut de la 26 la 28 de ani.

Individual, dramele sunt și mai mari. Europarlamentara italiană Irene Tinagli povestea la EIB Forum de tineri care nu-și permit să studieze la universitatea care i-a acceptat din cauza chiriei, de persoane care nu pot să accepte un internship sau chiar de familii care se mută din orașele în care au trăit pentru că sunt prea scumpe. 

VEZI DECLARAȚIA: Mindcraft Stories @ Instagram 

Foto: Michel ZAVAGNO / EIB

Poate noua Comisie să rezolve problema?

Când a propus locuințe la 25.000 de euro dacă ajunge președinte, George Simion a identificat o problemă reală. E drept, soluția oferită era însă una populistă și cu iz de schemă piramidală și cumpărare de voturi. Paradoxal, pentru cineva care propune (prea mult) suveranism, Simion s-a trezit „aliat” cu Ursula von der Linden.

Cu ocazia realegerii în fruntea Comisiei Europene, von der Linden a declarat// „Von der Leyen bets big on housing”, politico.eu // că rezolvarea crizei locuințelor e una din prioritățile noi comisii. „Prețurile și chiriile sunt în creștere… Oamenii se luptă să găsească case la prețuri accesibile”, a declarat ea. „Vreau ca această Comisie să sprijine oamenii acolo unde contează cel mai mult și, dacă contează pentru europeni, contează pentru Europa”.

Numirea primului comisar european care să se ocupe de locuințe, lansarea Inițiativei pentru locuințe accesibile (Affordable Housing Initiative),// „Affordable housing initiative”, ec.europa.eu // – care își propune ca, până în 2030, să creeze o sută de programe pilot a unor cartiere-far (lighthouse projects) cu locuințe sociale și accesibile, renovate sau noi – sau finanțarea BEI și portalul anunțate la Luxemburg sunt parte a acestor planuri. Similară e și inițiativa Noului Bauhaus European// „Noul Bauhaus European”, ec.europa.eu // care își propune să vină cu soluții comunitare de design modern care să îmbine sustenabilitatea, estetica și incluziunea socială.

În timp, inițiativele ar trebui să crească oferta de locuințe accesibile, să stimuleze economia, prin crearea de noi locuri de muncă, să dea un impuls inovației în construcții, pentru ridicarea a mai multe clădiri verzi și eficiente energetic și să îmbunătățească, în general, calitatea vieții și coeziunea cartierelor. În plus, abordarea integrată la nivel european înseamnă și că bunele practici se vor răspândi mai rapid sau că vor fi posibile proiecte transfrontaliere.

Există un efort major și pentru renovare, pornit încă din timpul pandemiei,// „Renovation wave”, ec.europa.eu // cu accent pe îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor, oarecum de înțeles pe un continent cu un fond locativ vechi de sute de ani. Ca să înțelegi mai bine cât de vechi sunt unele locuințe pe care le percepi drept moderne, gândește-te că Mozart s-a născut la bloc,// „Mozart’s Birthplace”, salzburg.info // iar Salzburgul are locuințe cu etaj de prin secolul al XVI-lea.

Proiecte-pilot, nu investiții masive

Nu-i totul roz. Cele zece miliarde anunțate de BEI, pentru următorii doi ani, sunt mult sub necesarul pieței, și oricum toate proiectele depind de inițiative ale autorităților locale sau naționale, care trebuie să acceseze fondurile cu pricina. Adesea, acestea se mișcă mult prea greu.

În cazul Inițiativei pentru locuințe accesibile, lucrurile stau și mai rău, pentru că finanțarea cartierelor-far ar fi trebuit să vină din bani deja existenți, precum fonduri structurale sau bugetul PNRR. Nu-i de mirare că din cele 20 de proiecte al unor asemenea cartiere deja anunțate, niciunul nu e în România. 

Organizația Housing Europe estima// „Affordable Housing Initiative: shaping the future of housing in the EU?”, getwarmhomes.org // la 6 miliarde conturile celor o sută de cartiere-far. În teorie, presupunând că aplică, acești bani ar putea veni acum din finanțarea BEI, iar până în 2030 vor veni probabil mai mulți bani – dar aici vor concura și cu alte inițiative.

În cazul particular al României, care, ca și restul statelor est-europene, are un procent al proprietarilor mult mai ridicat ca în vestul Europei, ar putea fi prioritizate proiectele de renovare a blocurilor comuniste ineficiente energetic, ca și până acum, în detrimentul locuințelor noi.

Există și întrebarea ce se întâmplă după renovare. Apare riscul creșterii chiriilor și a evacuării chiriașilor vechi, pentru a face loc unora care-și permit noile prețuri, mai ridicare. Fenomenul se numește renoviction, de la renovation/renovare și evacution/evacuare, e deja documentat că se întâmplă// „’Renovictions’ loom as EU aims to boost building renovation”, euractiv.com // fix din cauza proiectelor europene și poate fi evitat printr-un control al prețului chirilor, o măsură la rândul ei destul de puțin populară.

Cea mai mare problemă e însă că, în esență, soluția – deși scalabilă –, nu se scalează suficient de repede. O sută de proiecte, dintre care doar vreo 20 anunțate până acum (și acestea includ și țări candidate, precum cartierul Kadıköy din Istanbul, Turcia), sunt prea puține pentru nevoile curente. Dacă destul vor avea succes, scalarea ar putea veni undeva după 2030, ceea ce înseamnă o veste bună mai degrabă pentru Generația Alpha decât Gen Z.

Ce-i de făcut cu studenții?

Nu e adresată nici problema locuirii pe termen scurt, în special a căminelor studențești. Mobilitatea academică e din ce în ce mai ridicată, iar UE vrea să rămână unul dintre liderii învățământului superior, dacă nu chiar să concureze SUA – având în vedere asaltul conservator asupra universităților –, problema cazării noilor veniți ar trebui luată în considerare, dacă se vrea ca învățământul superior să nu devină exclusivist financiar.

Deși universitățile construiesc cămine noi, inclusiv în România, și există chiar un fond regional de investiții în housing studențesc sprijinit de InvestEU, lansat în 2024, pentru țările din Europa Centrală și de Est, care va aduce 3.500 de locuri de cazare noi, acesta nu rezolvă toate problemele. Fondul nu acoperă însă România.

Local, s-au propus 15.000 de locuri de cazare în cămine, prin PNRR. În noiembrie 2024, au fost anunțate finanțări pentru 12 proiecte, în toată țara.// „Apel II PNRR: Construcția infrastructurii universitare pentru campusurile studențești ale viitorului”, edu.ro // De exemplu, un cămin nou în Grozăvești, al Universității București,// „Universitatea din București, un nou cămin studențesc în Campusul „Grozăvești”. Investiția, cu o valoare de peste 16,7 milioane de euro, va conduce la crearea a 262 de noi locuri de cazare”, unibuc.ro // care va avea 262 de locuri de cazare, va costa 16,7 milioane de euro. 

Alte fonduri au venit de la Compania Națională de Investiții, dar greu și cu modificări pe parcurs. De exemplu, un proiect de la mijlocul deceniului trecut a tot fost oprit din lipsă de fonduri la Timișoara. În 2022, s-a anunțată că „Gata, sunt bani pentru cămine de 900 de locuri pentru Universitatea de Vest din Timișoara”,// „The largest student dormitory in the country, an investment intended for students of the Western University of Timișoara, has appointed the builder and will proceed to the execution stage”, uvt.ro // dar în 2025 aceasta au devenit// „Căminul ultramodern al Universității de Vest din Timișoara, aproape de inaugurare. Va avea grădiniță la parter”, radiotimisoara.ro // 660 de locuri și o grădiniță. Partea bună e că-i aproape gata.

Presiunile multiple cer soluții personalizate

Studenții sunt doar unii dintre cei care pun presiune pe fondul locativ, în orașele mari sau universitare. La asta se adaugă turismul, cu locuințele blocate de Aibnb sau Booking – problemă rezolvată uneori cu barda. Primarul Barcelonei s-a lăudat la una din discuțiile de la EIB Forum că prima măsură anunțată după ce a primit postul a a fost interzicerea închirierilor pe termen scurt// „Barcelona set to ban short-term rentals”, cities-today.com // în orașul catalan din noiembrie 2028. 

Plus dorința celor care au deja locuințe de a-și lua una mai mare sau mai centrală, ceea ce face ca multe dintre proiectele noi să țintească mai degrabă zona de lux.// „Too many luxury villas and not enough homes”, euroweeklynews.com // Sau diversele forme de nimbysm// De la NYMBY, Not In My Backyard/Nu în curtea mea) // care blochează inițiativele// „Our cities are not museums. We must stop nimbys weaponising heritage laws to block affordable housing”, theguardian.com // care ar putea aduce mai multe locuințe în anumite zone, mai ales când e vorba de unele inclusive – de teamă că „se va strica zona” sau ducând la limită legislația care protejează patrimoniul.  

Concluzia ar fi că ideea refacerii sau construirii unor întregi cartiere astfel încât să ofere tot ceea ce e necesar locuitorilor, pornită de Inițiativa pentru locuințe accesibile, este probabil cea mai bună idee, când e vorba de orașe. Autoritățile vor trebui însă să ocolească cu grijă asalturile conspirationistilor care au făcut deja toxice concepte precum „orașul de 15 minute” și ar putea oricând lua la ochi cartierele-far.

Însă probabil că cele mai importante investiții, pe termen lung, se vor fi cele făcute în inovație, care ar putea schimba mult mai radical costurile de producție, crescute acum de crize ale oțelului și fierului beton// „Crisis in the EU steel industry – politicians are intensifying efforts to help the sector, gmk.center // sau cimentului, care ar putea fi amplificate dacă începe reconstrucția Ucrainei. Mai ales că Grupul EIB a alocat// „European Commission and EIB Group sign €2 billion guarantee under Ukraine Facility to support country’s reconstruction and resilience”, eib.org // deja fonduri și pentru aceasta – două miliarde din partea UE, pentru reconstrucția Ucrainei, au fost anunțate la Luxemburg.

Partea bună e că Europa ia măsuri chiar din timp. Criza locuirii e globală,// „There’s a global housing crisis. Here are 4 practical solutions”, weforum.org // iar unele state au probleme mai ridicate decât UE. Rezultatele inițiativelor actuale se vor vedea însă în timp, în prețurile locuințelor și chiriilor, și, cel mai probabil, vor fi mixte și vor depinde de condițiile individuale ale localităților, fie ele geografice sau politice.