Foto: Giovanni Bortolani/Getty Images
Politicienii sunt foarte convingători și știu să folosească nostalgia în mod strategic24 min read
Istorica britanică Agnes Arnold-Forster spune că nostalgia e o emoție puternică, dar și periculoasă, mai ales când e folosită pentru a influența alegeri.
Sondajele ultimului deceniu arată că nostalgia după regimuri autoritare e un fenomen răspândit în fostul bloc estic. În 2021, peste 60% dintre ruși regretau prăbușirea // „Peste 60% dintre ruşi deplâng destrămarea URSS, un procent în scădere în ultimii ani (sondaj)”, agerpres.ro // În 2022, 81% dintre sârbi considerau că se trăia mai bine sub // „Iugonostalgia: 81% dintre sârbi cred că împărțirea fostei Iugoslavii a fost rea pentru țara lor”, dcnews.ro //
În 2023, aproape jumătate dintre români credeau că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, un procent mai mare decât în urmă cu // „Sondaj INSCOP pentru News.ro – Aproape 50% dintre români cred că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, procent mai mare decât în urmă cu 10 ani / Peste 46% cred că înainte de 1989 se trăia mai bine comparativ cu situaţia din prezent”, news.ro //
În realitate, aceste cifre reflectă mai degrabă dezamăgirea față de prezent și mai puțin o evaluare realistă a trecutului. Într-o perioadă cu inflație mare și facturi tot mai greu de plătit, nostalgia e tot mai des întâlnită, mai ales la oamenii în vârstă. Dar sunt și destui tineri care tânjesc după epoci pe care nu le-au trăit.
Nostalgia e, de fapt, dorința de întoarcere la un trecut idealizat, conturat mai mult de emoții, decât de fapte. Fenomenul afectează percepția prezentului și este frecvent exploatat politic.
Pe 10 mai, Agnes Arnold-Forster, licențiată în istorie la Universitatea din Oxford și cu un doctorat obținut la King’s College London, autoare a cărții // O găsești aici: humanitas.ro // a fost invitată la Conferințele Humanitas, // Link oficial: lumeaincaretraim.ro //
În contextul apropierii turului final al alegerilor prezidențiale din România, am vorbit cu Agnes Arnold-Forster despre cum apare nostalgia și de ce e atât de convingătoare, despre folosirea ei în campanii populiste și despre cum poate fi recunoscută atunci când maschează intenții autoritare.
VEZI ȘI: Un interviu video cu Agnes Arnold-Forster
Agnes Arnold- Forster. Foto: nicoletavisan.ro
Nostalgia evoluează în timp și are o funcție adaptativă
„Simțim nostalgie pentru că – așa cum spun psihologii – amintirile sunt populate. Asta mi se pare chiar emoționant. Tânjim după vremuri, locuri și lucruri care erau pline de oamenii pe care îi iubim. Foarte rar simțim nostalgie pentru momente petrecute singuri. Unul dintre motivele pentru care se crede că nostalgia a evoluat este faptul că suntem ființe sociale – ne place să fim în preajma altora. Nostalgia întărește sentimentul de apartenență și angajament. Ne face să ne simțim bine, să ne dorim compania celorlalți și să ne simțim mai conectați.
Ne face să ne simțim, poate, mai puțin singuri. Îți amintești momentele frumoase – chiar dacă ești singur, retrăiești clipele petrecute alături de ceilalți. Iar când analizezi activitatea cerebrală a cuiva aflat într-o stare de nostalgie, vezi cum se aprind simultan zonele responsabile de fericire și de tristețe. Asta înseamnă că nostalgia provoacă ambele stări în același timp – ne face să ne simțim și bine, și rău.”
Nostalgia poate induce în eroare, inclusiv politic
„Trebuie să acceptăm că nostalgia face parte din viață, din experiențele și peisajul nostru emoțional – e o emoție omniprezentă. În același timp, trebuie să fim foarte atenți la momentele în care ne poate induce în eroare sau ne poate face să tânjim după lucruri care, de fapt, nu ne ajută, nici pe noi, nici societatea.
O mai bună alfabetizare istorică poate fi de mare ajutor în fața acestui tip de nostalgie istorică distorsionată – în sensul de a înțelege mai bine ce a fost bun în trecut, dar și ce a fost nociv sau dăunător. Să știm ce merită să păstrăm sau să readucem în prezent, dar și ce ar fi bine să lăsăm în urmă. Nu e realist să renunțăm complet la nostalgie, pentru că nu putem – face parte din noi. E mai degrabă util să o folosim ca pe un fel de sistem personal de semnalizare.
Și asta se aplică atât politic, cât și la nivel personal. Dacă simt o nostalgie puternică pentru ceva, pot să mă întreb: «Bun, de ce simt asta?» Să zicem că sunt nostalgic după ultimul Crăciun petrecut cu familia – poate înseamnă că ar trebui să-mi petrec mai mult timp cu ei. Poate că duc lipsa acelei conexiuni. Poate muncesc prea mult. Poate ar trebui să schimb ceva în viața mea actuală.
Sau poate mă simt nostalgic după o anumită perioadă din trecut – înseamnă asta că în prezent îmi lipsește ceva? Poate tânjesc după siguranța unui job stabil, iar acum lucrez pe contracte scurte. Poate e un semn că trebuie să-mi regândesc viața profesională și să încerc să recuperez măcar o parte din acel echilibru. Nostalgia ar trebui folosită ca unealtă, nu doar ca o tentație.”
Nostalgia se corectează prin dialog, nu prin contradicție
„Cum îi spui cuiva că greșește, într-un mod empatic și constructiv, fără să pari arogant sau nepoliticos? Asta e, până la urmă, problema, valabilă în multe contexte.
E important să începi prin a recunoaște, din start, realitatea nostalgiei. Să-i întrebi pe nostalgici ce anume le lipsește, să-i încurajezi să fie cât mai specifici. Ce le lipsește din anii 1960? Ce anume îi atrage din anii 1990? Să pornești un dialog. Să pui întrebări, nu să vii direct cu: «Uite niște fapte despre trecut pe care nu le știi». Din experiența mea de istoric, genul ăsta de abordare nu funcționează prea bine. Trebuie să intri în conversație cu oamenii, nu doar să le ții o lecție. Să fii empatic.”
Nostalgia apare când prezentul pare nesigur, iar trecutul oferă certitudini
„Am citit un sondaj recent care arată că aproape jumătate dintre români sunt nostalgici după comunism. Chiar și mulți dintre cei care nu au trăit în acea perioadă – asta e partea tristă. După ce tânjesc acești oameni? E o nostalgie transmisă, o amintire idealizată a tinereții, sau poate un mecanism natural al creierului, care filtrează durerea și păstrează ce a fost mai ușor de suportat?
E complicat, pentru că există, în mod evident, lucruri din acea perioadă care sunt obiectiv negative, lucruri pe care nu le-am vrea înapoi. Dar dacă ai trăit în acea vreme, s-ar putea ca ceea ce simți că îți lipsește să aibă foarte puțin de-a face cu politica. Poate că atunci îți creșteai copiii încă mici, poate erai student, poate ți-ai cunoscut partenerul sau te-ai căsătorit.
Viața merge mai departe chiar și în regimuri autoritare, chiar și în vremuri marcate de instabilitate sau criză politică. Și cred că e foarte greu să separi viața personală – în care au existat și lucruri bune, pentru care poți simți nostalgie – de marile evenimente sau probleme politice ale acelei epoci.
Iar politicienii sunt foarte convingători – știu să folosească nostalgia în mod strategic. Pot asocia lucruri pozitive cu o anumită figură politică sau cu o anumită perioadă și, în același timp, să ascundă sau să evite toate aspectele negative. Asta vine, în parte, și din lipsa unei culturi istorice – oamenii nu cunosc realitățile perioadei respective.
În plus, când cineva se simte pierdut sau nesigur în prezent ori față de viitor, oricât de greu ar fi fost atunci, ideea că știai cine conduce, ce se așteaptă de la tine, unde îți e locul în lume – poate fi liniștitoare din punct de vedere psihologic. Oamenii sunt complicați. Le plac unele lucruri, nu le plac altele, sunt imprevizibili. Dar cred că impulsul acesta nostalgic este destul de uman.”
Emoțiile cântăresc mult în politică – cine le folosește bine, câștigă teren
„Populismul nu are nevoie neapărat de nostalgie. O folosește, da, dar ar putea apela la oameni și prin alte mijloace. Deci nu e vina nostalgiei, ca să spun așa, că populismul e din nou în ascensiune.
Totuși, cred că una dintre forțele populismului este tocmai abilitatea de a cultiva emoții. Iar partidele sau politicienii mai de centru, mai moderați, tind să fie mai puțin eficienți în a face asta. Poate că o soluție ar fi ca și aceștia să folosească nostalgia – dar o nostalgie legată de aspectele mai progresiste sau pozitive ale trecutului. Pentru că trecutul conține de toate și poate fi o resursă valoroasă, în funcție de cum îl folosești.
De exemplu, în Marea Britanie: ar putea guvernul actual, care e unul de stânga, să se bazeze pe atașamentul emoțional al oamenilor față de perioada social-democrată a anilor 1960? Atunci s-au făcut investiții mari în servicii publice și în statul social. Ar putea să apeleze la acel tip de nostalgie ca să-și susțină viziunea politică actuală? Faptul că nu o fac ar putea fi o lecție de învățat de la populism.
Nu cred că nostalgia e, în sine, nici de dreapta, nici de stânga, nici bună, nici rea, nici politică, nici apolitică. Totul ține de cine o folosește și în ce scop.”
Amintirile simplificate online pot distorsiona percepția asupra realității
„Pe social media, imaginile retro și conținuturile vechi pot fi amuzante, dar ne pot schimba și felul în care vedem lumea de azi și luăm decizii. Pot fi și un punct de experiență colectivă. Nu știu dacă aveți și aici, dar în Marea Britanie există grupuri mari pe Facebook cu nume de genul Iubesc anii 1960 sau Iubesc anii 1980, unde oamenii postează imagini din acele perioade, iar în comentarii toată lumea spune «Ah, îmi amintesc asta!», «Ce vremuri!». O parte din asta e complet inofensivă – e vorba doar despre oameni care împărtășesc amintiri, retrăiesc experiențe comune și simt nostalgie într-un mod plăcut, fără vreo conotație periculoasă.
Problema apare atunci când nostalgia, care deja prin natura ei e simplificatoare și adesea reductivă, ajunge pe social media unde se comprimă și mai mult – într-un clip de un minut sau o postare pe care o derulezi în câteva secunde. Nu oferă niciodată o imagine completă sau complexă a trecutului. Iar asta a fost folosit foarte eficient de unele mișcări politice de care vorbeam mai devreme – populismul, de exemplu.
Deci, nostalgia, la fel ca social media, este o unealtă extrem de eficientă care poate fi folosită în scopuri bune sau rele. Problema e că mediul e atât de rapid, omniprezent și nereglementat încât scapă chiar și celor mai bune intenții educaționale sau explicative. Dar nu aș vrea nici să o demonizez complet.”
Îndemnurile vagi la nostalgie merită privite cu suspiciune
„Ori de câte ori cineva face apel la nostalgie, e important să te întrebi – sau să îi întrebi direct – ce anume invocă? Analizează, aplică o privire critică: pentru ce, mai exact, sunt nostalgici? Dacă răspunsul e vag și neclar, încât poate însemna orice, atunci e cu atât mai suspect, pentru că asta înseamnă că nu spun, de fapt, ce propun concret. Transmit doar o stare, o emoție – iar oamenii nu ar trebui să voteze doar în funcție de o senzație. Poate conta într-o anumită măsură, dar nu poate fi totul. Iar dacă nostalgia e folosită ca să acopere politici care au potențial autoritar sau promisiuni îngrijorătoare, atunci e cu atât mai important să insiști să vezi clar despre ce e vorba.
Și când prieteni sau apropiați par seduși de astfel de discursuri, întreabă-i: «Ce anume îți lipsește cu adevărat?», «Ce găsești atrăgător în asta?», «Ce simți că nu funcționează în viața ta acum și vrei să schimbi?». Apoi, verifică dacă promisiunile acelui politician chiar răspund acelor nevoi sau, de fapt, servesc doar pentru a-i oferi lui putere, bani sau altceva.”
O privire lucidă spre trecut poate susține un viitor democratic
„Nostalgia poate fi o unealtă pentru a înțelege mai bine trecutul și a construi un viitor mai incluziv și mai democratic. Trecutul e plin de idei bune, de lucruri valoroase, de aspecte care au fost pierdute și poate n-ar fi trebuit. E vorba doar de a găsi acele lucruri care sunt în acord cu valorile și principiile tale de azi – sau lucruri care merită duse mai departe. Trecutul, în sine, nu e nici bun, nici rău. Contează ce alegi să păstrezi din el și ce alegi să lași în urmă.
Dar nostalgia nu funcționează doar ca o emoție care te face să tânjești după niște vremuri apuse. Putem fi nostalgici după viitor. Poți simți nostalgie pentru un viitor pe care l-ai anticipat, dar care nu s-a mai întâmplat. Poți tânji după un viitor care ți-a fost promis și despre care acum știi că nu va mai veni. Iar asta înseamnă oportunități ratate. Și da, e destul de tragic.”
Prezentul oferă mai multă libertate, educație și implicare ca oricând
„Sunt multe lucruri minunate în prezent. Omenirea are la dispoziție instrumente care fac educația accesibilă pentru tot mai mulți. Nu e totul perfect, dar egalitatea între sexe este, în multe locuri din lume, mai avansată ca niciodată. Avem o generație tânără extrem de implicată politic. Tinerii – și nu e ceva specific doar vremurilor noastre – sunt vigilenți, curioși intelectual. Predau studenților la licență și sunt mereu impresionată de cât de atenți sunt, cât de interesați, în ciuda reputației negative pe care o au uneori tinerii de azi. Nu cred că acele prejudecăți sunt reale.”
