Programul Georgescu: adio liberalism, e timpul pentru suveranism-distributism

Călin Georgescu vrea o nouă Românie, una care să colinde pe câmpuri verzi, lucrate la comun, în cooperative. Îți propune o viață tihnită de familie, la țară, dincolo de provocările lumii moderne. Și e dispus să ți-o dea, indiferent ce-ți dorești.

Călin Georgescu propunea, pe site-ul asociației pe care o conduce, Pământul strămoșesc,// Accessibil pe pamantulstramosesc.ro // nu un program politic, ci unul de țară. Spun propunea, pentru că între timp site-ul a fost curățat de informații, inclusiv de program (din fericire, l-am salvat) și de echipa de conducere.

Ce spune, însă, textul? Ei bine, Călin Georgescu are o misiune: el vrea să schimbe radical regimul politic. Numit Hrană, Apă. Energie, programul este scurt, de 17 pagini, și încearcă să-i definească doctrina politică. Stă mai slab la partea de soluții și surse de finanțare, dar și la coerență.

În el, Călin Georgescu își propune „instaurarea statului suveranist-distributist”. Sunt cele două doctrine politice pe care își construiește textul, însă, în realitate, programul său își ia ideile din multe alte surse.

CITEȘTE ȘI: Elena Lasconi: populism pentru clasa de mijloc

Originile politice ale doctrinei Georgescu

Suveranismul// „The Sovereigntist Turn: Sovereignty As A Contested Concept Again”, ideopol.org // își are originile din naționalismul secolului al XIX-lea, dar a fost actualizat constant, mai întâi din cauza colonialismului, apoi odată cu integrarea europeană și globalizarea. Ideologia susține prioritatea suveranității naționale în fața structurilor supranaționale, se opune cedării de suveranitate către organizații internaționale precum Uniunea Europeană (UE), Organizația Națiunilor Unite (ONU) sau NATO și pune accent pe independența deciziilor naționale. 

Suveranismul poate duce însă și la izolare, la protecționism economic excesiv și la un naționalism exacerbat.

Distributismul// „Hilaire Belloc, Gilbert and Cecil Chesterton and the Making of Distributism”, cambridge.org // e o doctrină mai puțin cunoscută, care promovează răspândirea largă a proprietății productive (terenuri, echipamente, capital) astfel încât să fie deținută de cât mai mulți oameni, nu doar de corporații mari sau de stat. Este considerat un „al treilea drum” între capitalism și socialism.

Pornit de la doctrina socială a bisericii catolice, bazele ideologice ale distributismului au fost puse de scriitorii britanici G.K. Chesterton și Hilaire Belloc, într-o revistă numită The New Age.// Detalii pe wikipedia.org // Accentul este pus pe familie, ca pilon al societății, crearea de cooperative și organizații asociative, cu lucrători-proprietari, bănci populare și rețele de distribuție locale, pe subsidiaritate și justiție distributivă.

Criticii spun însă că acesta e prea idealist, imposibil de implementat în economii globale și tehnologizate, că nimeni n-are vreo idee despre cum poate fi făcut tranziția la noul sistem și că, la fel ca suveranismul, va duce la izolare.

O ciorbă ideologică cu de toate

Georgescu nu se limitează însă la cele două curente și împrumută idei din corporatismul precursor al fascismului sau din naționalismul creștin-legionar. Deși acum se dezice de legionarism, Georgescu a avut două dosare penale// Între timp, acestea au fost clasate, digi24.ro // pentru promovarea extremismului, iar site-ul pe care și-a lansat programul poartă numele principalei reviste legionare interbelice.// Lansată în 1927, la Iași, Pământul strămoșesc era chiar organul Legiunii Arhanghelului Mihail, wikipedia.org // Poate de aceea, la două zile după alegeri, l-a curățat de orice informație.

Sunt trimiteri chiar și la național-comunismul ceaușist, dar și semințele unui posibil regim autoritar. Pentru Călin Georgescu, statul suveranist-distributist e inovator, dar mai ales „unificator”. Asta se face prin democrația participativă, „o sursă continuă de putere pentru cetățenii care se vor putea implica direct în procesul legislativ, fără a aștepta pasiv să fie chemați la urne o dată la patru ani”. Nu prea e clar ce se întâmplă cu cei care nu-s de acord cu ideile sale.

Pune la socoteală și declarațiile în care Georgescu se prezintă ca un Mesia și victoria lui ca dată de Dumnezeu// „Călin Georgescu, apariție online împreună cu soția. Cristela Georgescu: «Oameni care numesc minunea și puterea lui Dumnezeu drept o armată a trolilor»”, hotnews.ro // și întreabă-te dacă omul acesta va avea îndoieli și întrebări, odată ajuns la Cotroceni. Dar și faptul că, deși se declară creștin, viziunile sale sunt mai apropiate de cele ale unor culte neoprotestante, dar și a unor mișcări new age – ca să se închidă cercul pornit de la distributism.

Cel mai important punct: colectivizarea voluntară

Inspirația interbelică, dar și formarea de agronom a lui Georgescu, se vede în accentul pus pe pământ și ideile despre cum ar trebui gestionat acesta, în special cea a cooperativelor agricole de producție. Scopul este lucrul pentru „binelui comun (al frățietății)”. O fi doar o coincidență că organizațiile legionare de tineret se numeau Frății?

Călin Georgescu vrea să împartă pământul între „proprietății productive mici și mijlocii și forme asociative”. Are mare grijă să nu folosească cuvântul colectivizare, ba chiar scrie mare și subliniat că le va face „cu respectarea legislației UE (nicio legătură cu fostele CAP-uri comuniste)”.

E o viziune idilică a reîntoarcerii la un trecut idealizat, a izolării și mai ales a descreșterii economice, la care aderă destulă lume care vrea să scape de anxietatea indusă de o lume modernă prea complexă. Poate de aceea programul are puține idei pentru viitor și, oricum, atunci când le are sunt enunțate în cel mult o frază, fără prea multe explicații despre cum o să adopte România „tehnologiile de vârf”.

Pace și prietenie, în special cu Rusia

Declarativ, Georgescu e plin de iubire. El își propune „să respingă categoric șovinismul, xenofobia și antisemitismul”. Cine s-a uitat însă un pic la fanii lui știe că destui dintre aceștia sunt fix promotorii șovinismului, xenofobiei și antisemitismului. 

Georgescu vrea „bine”, unul de care să beneficieze și „celelalte state-națiuni”. Evită cu grijă să pomenească de Rusia sau China, dar insistă că atunci „când dorința de bine vizează binele comun, pacea echivalează cu dezarmarea!”. O mică sugestie că nu îi place în NATO, poate?

Falsul împăciuitorism al lui Georgescu continuă. „Pentru a eradica orice urmă de resentiment faţă de alte popoare și grupuri etnice, îmi doresc să punem suveranismul pe un făgaș creștin”, spune el. Aș paria că e cu gândul mai degrabă la frații ruși, decât la imigranții sau evreii pe care dau vina cei care i s-au aliniat în spate. Mai ales că în alte declarații insistă pe înțelegerea cu vecinii.

„Poporul român vrea rost și pace”, zice Georgescu de nicăieri, într-o secțiune dedicată sănătății, iar într-un întreg obiectiv specific dedicat păcii el propune „diversificarea relațiilor externe”. Adaugă aici și reluarea „activismului cunoscut în cadrul organizațiilor internaționale, guvernamentale şi neguvernamentale” – probabil pentru că asta e una dintre obsesiile foștilor săi colegi de la externe –, dar, surpinzător, și „consolidarea capacității de apărare a țării”.

Steaguri, Tradiție, Protocronism

„Prin acest program se ridică un steag”, declamă demagogic Georgescu, „Steagul Adevărului, al Iubirii, al Trezirii conștiinței Binelui și frumosului în noi toți! Sub faldurile lui se va reface (inclusiv economic) spiritul românesc tradițional.” 

Pătruns de propria importanță, Georgescu calchiază din discursurile ceaușiste: „Este nevoie să aducem țara la nivelul unei chemări printr-un program măreț, care să descătușeze energiile, entuziasmul și încrederea întregii națiuni”.

Aici se întrevede posibilitatea unui derapaj autoritar. Hintul e în propunerea de „simplificare a sistemului de conducere a țării” sau în ideile că „interesul național (…) va înlocui lupta dintre stânga și dreapta” și că pentru asta e importantă „cooperarea ca noul modus operandi, nu doar în economie și politică, ci în întreaga societate românească”.

La fel ca alți lideri autoritari români din trecut, Georgescu mângâie patriotismul românilor, arătând cât de dispus este să se sacrifice pentru cea mai minunată țară din lume. Patrimoniul natural e superior multor țări membre ale Uniunii Europene” – și nu e de vânzare –, „sfinții, eroii neamului, marile personalități culturale” sunt „«icoane» vii”, românii vor fi, sub conducerea lui, „mândri de trecutul, de prezentul și de viitorul lor”. 

Cuvinte desprinse din discursurile patriotice învățate din manualele comuniste, pe vremea când Ceaușescu apela la național-comunism și Trecutul Istoric (m-am tripat și eu pe majuscule), folosite fix pentru a-și consolida puterea personală.

Economie creștină, dar și un pic libertariană

Majusculele continuă în programul lui Georgescu. „În esența sa, Programul «Hrană, Apă, Energie» este creștinism aplicat în economia reală. O triadă ce reflectă armonia dintre Dumnezeu, Om și Natură.”

În realitate, dincolo de mult prea multa discuție despre redistribuirea pământului – așa e când plagiezi din anii 1930 –, programul are și mici scăpări libertariene. Georgescu vrea „consolidarea rolului de îndrumător şi coordonator al statului, dar nu prin mărirea aparatului birocratic, ci prin simplificarea lui”. Vrea impozite mici (10% pentru toată lumea), dar și mai mici pentru bogați (2% la mai mult de un milion de euro cifră de afaceri).

Iar în ceea ce privește ajutorul celor năpăstuiți, ale căror voturi le cere în turul doi, are pentru ei o singură propoziție, la capitolul destinat familiei: „Pentru orice guvernare responsabilă, ocrotirea familiei tradiționale, grija față de tânăra generație şi față de persoanele vârstnice sau păturile defavorizate trebuie să se situeze la loc de frunte”. 

Cuvinte mari, zero propuneri și planuri concrete. Nu că n-ar ști cum se scriu niște programe electorale concrete. 

Atavisme de tehnocrat: obiective majore, strategice și specifice

Georgescu nu poate scăpa de reflexele căpătate la ONU. Programul său e structurat într-un obiect major (întărirea statului și resuveranizarea persoanei), un obiectiv specific (un pic de blabla patriotic fără substanță) și treisprezece obiective specifice – ori lui Georgescu nu-i este frică de ghinion, ori a uitat de unul și l-a adăugat ulterior.

Evident, toate sunt pline de sloganuri și fără prea multe idei practice, ba chiar se și contrazic.

De exemplu, deși la punctul trei vorbește de „tranziția de la un sistem economic interesat exclusiv de investiții extractive (extragerea până la epuizare a energiilor înmagazinate în sol, subsol, apă, plante, animale şi oameni) către o economie a binelui comun, menită să protejeze natura”, când ajunge la capitolul dedicat energiei Georgescu insistă că prioritară va fi „energia obținută din surse tradiționale: petrol, cărbune și gaz natural”. 

Dacă ți se pare ciudat ceva în fraza de mai sus, asta cu „energiile înmagazinate în oameni” trimite la apetitul lui Georgescu pentru diverse forme de medicină alternativă și teorii conspirative. Sau poate o fi doar o formulă de stil de care e foarte mândru?

Presa, a patra putere în stat?

Chiar la primul obiectiv specific, cel despre întărirea rolului statului – cum ziceam, însă, prin micșorarea lui –, Georgescu reușește să introducă un paragraf despre libertatea de expresie și rolul „prese (sic!) scrise şi audiovizuale care trebuie să respecte propriile norme deontologice”. Capitolul se încheie cu „anularea corectitudinii politice”, ca să fie clar la libertatea căror forme de expresie se referă.

Ca să fie și mai clar, marți, la prima întâlnire cu presa de după alegeri, Georgescu a refuzat// Călin Georgescu, ceartă cu jurnaliștii pe care i-a chemat la o conferință de presă și apoi a refuzat să ia întrebări: „Să știți că și Putin ia întrebări”,  hotnews.ro // să ia orice fel de întrebare. Practic, nici n-a ajuns la Cotroceni și a preluat din atitudinea actualului șef al statului.

Cooperative (iar) și (stai, ce?) industrii verzi

Al doilea obiectiv, despre „democrația economică participativă, politică de stat”, are doar două paragrafe, și reia ideea „creării și dezvoltării de bănci populare, cooperative de producție și distribuție, întreprinderi cu lucrători proprietari, producție în parteneriat, cadastru pus la punct”.

Punctul trei e despre modelul economic suveranist-distributist, care insistă pe „răspândirea largă a formelor asociative de proprietate productivă” (unde introduce de data asta și educația), pomenește de industriile verzi și insistă pe „participarea de minimum 51% din partea statului în tot ceea ce înseamnă exploatări de resurse naturale pe teritoriul României”.

Securitatea energetică se obține prin descreștere economică

La punctul patru, Georgescu insistă că România trebuie să se desprindă de „adoptarea fără discernământ a politicilor «verzi», dictate de oligarhia globalistă”, și să își rezolve problema energetică prin trecerea la „o economie la dimensiuni umane”. 

Pentru cine e familiarizat cu ideea de degrowth,// „15 years of degrowth research: A systematic review”, sciencedirect.com // parte din idei par a veni de acolo, dacă n-ar sări repede la exploatarea cărbunelui și petrolului – Georgescu știe că nu trebuie să-și antagonizeze fanii „antiglobaliști”.

Bolile vin doar de la stres, se previn cu multă voie bună

Pentru sănătate, învățământ, cercetare şi inovare (punctul cinci), Georgescu are câteva idei clare. Nu spune nimic de spitale, insistă însă că sănătatea se obține cu „prevenție, hrană curată si apă încărcată cu energia pământului, completate de mișcare în aer liber și de starea de bine și de armonie a societății în ansamblul ei”. 

După care apare, de nicăieri, propoziția „Poporul român vrea rost și pace” – probabil Georgescu își închipuie că astea sunt soluțiile la boli și accidente. Mai degrabă, felul cum se raportează la sănătate explică mai clar ideea sa despre energiile care rezolvă totul, nu medicamentele și tratamentele inovative.

După care se trece la învățământ, rezolvat prin „școli de artă și meserii” și „bresle și meșteșuguri”, apoi virează timid spre modernitate cu o singură propoziție despre investiții „în cercetare şi inovație, în aplicarea tehnologiilor de vârf, în promovarea consecventă a criteriilor de ecoeficienţă”. 

„Nu se mai face școală ca pe vremea comuniștilor, ‘domle!”

Punctul șase pare a fi dedicat tot învățământului, deși se numește „Creșterea morală a generației tinere” – citat luat de la Eminescu. Care nu se poate face decât printr-un „sistem care va reveni la o școală națională zidită pe temelia istoriei, culturii și intereselor naționale ale românilor, pe patriotism desăvârșit”. Dacă și altcineva vede școala național-comunistă aici, să ridice mâna – chiar și din ultima bancă.

Alte idei luate din distributism, plus un pic de ecologism

Georgescu are un obiectiv prin care vrea „dezvoltarea capitalului național prin politici monetare ferme, reducerea şi raționalizarea fiscalității”, în care spune și că vrea să treacă de la impozitarea muncii la cea a taxării consumului de resurse – o viziune aproape marxistă asupra economiei. 

Apoi cere introducerea principiului subsidiarităţii, astfel încât deciziile să se ia la cel mai mic nivel de organizare administrativă – zici că-i copiat din programul UE, dar de fapt vine tot de la Chesterton și Belloc.

Punctul nouă revine și extinde ideea dezvoltării agriculturii, cu accent pe faptul că vrea să o facă ecologică, să o dezvolte cu credite fără dobândă și să-i subordoneze reindustrializarea pornind de la „parteneriatul sat-oraș”.

Punctul zece e aproape ecologist: Georgescu vrea să protejeze pădurile – și să le crească la 34% din suprafața țării –, să conserve „resursele de apă curată, nepoluată”, „să oprim folosirea insecticidelor și a pesticidelor de sinteză”. 

Tot aici propune un Fond suveran, finanțat din resursele naturale, dar insistă și pe faptul că „apele minerale şi termale sunt parte din patrimoniul natural al României şi nu pot fi privatizate sau înstrăinate” – prima explicație a faptului că apa e al doilea cuvânt din titlul programului.

Un întreg paragraf e destinat salvării albinelor, nu știu dacă neapărat spre bucuria ONG-urilor de mediu.

Familia tradițională sau cum se va implementa referendumul fără referendum

Programul are un obiectiv dedicat ocrotirii familiei, care „stă la temelia societății” și care este, neapărat, „creştină” și „tradițională”. Un fel de „vă dau referendumul Coaliției pentru Familie fără să fac referendum”. 

Ceva mai devreme, la sănătate, Georgescu vorbește și de „redresarea demografică” – o obsesie mai veche în zona suveranistă că dispar românii (americanii, ungurii, rușii etc.).  Deși Georgescu declară că nu vrea să se atingă de avort, n-aș paria că n-o să-l interzică, dacă ajunge la putere și obține și un guvern suveranist.

Oarecum ironic, obiectivul 12 are în titlu de „egalitatea de șanse a persoanei”, dar constați ceva mai încolo că se referă exclusiv la o justiție independentă și imparțială. Nimic despre minorități, de orice fel ar fi ele.

Idei mărețe, dar fără Parlament, nu prea se poate face nimic

Un efect secundar al răfuielilor politice din perioada mandatului Băsescu este că președintele a rămas cu un număr limitat de puteri. Da, e comandantul armatei și poate lua măsuri uneori radicale, dar Parlamentul îl poate cenzura și chiar suspenda cu destul de multă ușurință. 

Pentru a-și implementa programul, Georgescu are nevoie de o majoritate, pe care n-o poate obține decât cu partidele suveraniste sau, eventual, dacă unul din partidele tradiționale se aliază cu acesta. Chiar și așa, ideile suveraniștilor nu sunt neapărat cele ale lui Georgescu – dar, pe de altă parte, aceștia sunt destul de flexibili ca să se muleze după noul lor lider.

În schimb, dacă în Parlamentul României va fi o majoritate a partidele proeuropene (inclusiv PNL și PSD, da), Georgescu ar putea să influențeze jocul politic doar când e propus premierul, prin referendumuri și prin încercarea de a-și promova favoriții pentru eventuale alegeri anticipate. Și, între timp, s-ar putea să se lămurească și românii că nu-i chiar Mesia.