Puii mutanți. Culisele luptei pentru bunăstarea păsărilor50 min read

Puii din supermarket nu sunt păsările din curtea bunicilor, ci păsări Frankenstein, selecționate genetic de două corporații care domină piața globală. Industria face miliarde de euro din viața scurtă și chinuită a păsărilor, în timp ce lobby-iștii blochează orice încercare de reformă.

Majoritatea puilor pe care îi cumperi din supermarket sunt niște mutanți genetici, produși de o industrie hipercentralizată care transformă suferința animalelor în miliarde de euro. În timp ce companiile se folosesc de imagini cu pui liberi, crescuți la țară, realitatea e diferită. 

Doar două mari corporații, Aviagen și Cobb-Vantress, controlează producția raselor broiler (pui cu creștere rapidă) și sunt inginerii din spatele puilor de pe rafturile magazinelor. 

O investigație transfrontalieră realizată de reporteri de la The Bureau of Investigative Journalism,// Site oficial: thebureauinvestigates.com // Le Parisien,// Site oficial: leparisien.fr // Bloomberg// Site oficial: bloomberg.com // și Mindcraft Stories arată culisele industriei care a creat o criză agroalimentară de proporții. 

Experții spun că puii de carne sunt epicentrul suferinței animale din lume,// Welfare Footprint Institute, welfarefootprint.org // iar activiștii luptă pentru măsuri care să le îmbunătățească condițiile.// Rețeaua de activiști care promovează măsurile Angajamentului European pentru Pui, https://welfarecommitments.com/europeletter // În acest timp, marile corporații se folosesc de studii plătite, campanii de propagandă și de acces privilegiat la europarlamentari ca să boicoteze lupta pentru bunăstarea animalelor.   

Cum funcționează industria

Puiul industrial nu este același cu cel crescut în curtea bunicilor. Încă din anii 1960, industria avicolă a început să „optimizeze” sectorul și să „îmbunătățească” genetic pui în așa fel încât să crească în ritmuri amețitoare. În prezent, un ciclu de producție pentru o pasăre de carne durează între 35 și 42 de zile, iar „turbopuii” iau în greutate până la 61 de grame pe zi.// „Impact of the better chicken commitment and the adoption of slower-growing breeds on the welfare of broiler chickens”, welfarefootprint.org // Asta înseamnă că puii de astăzi cresc cu 400% mai rapid decât cei tradiționali, folosiți de industrie în anii 1950.// „Growth, efficiency, and yield of commercial broilers from 1957, 1978, and 2005”, sciencedirect.com // Dacă ar crește în același ritm, un bebeluș ar ajunge la 300 de kilograme în două luni.

Practic, în doar câteva săptămâni de viață puii ajung până la patru kilograme, ca apoi să fie sacrificați și trimiși în supermarketuri. 

Un raport din 2023// „Welfare of broilers on farm”, efsa.onlinelibrary.wiley.com // al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) subliniază că acest ritm forțat are un cost uriaș pentru bunăstarea animalelor: apar boli musculare și cardiovasculare, puii sunt izolați, însetați, ținuți într-un stres constant și ajung să nu se mai poată mișca normal. Așadar, puii selectați genetic sunt condamnați, în numele eficienței economice, la o viață scurtă, plină de suferință. 

Halele în care cresc sunt populate la densități uriașe: până la 15 pui burdușiți pe metru pătrat. România este printre țările UE// „Costs and implications of the European Chicken Commitment in the EU”, avec-poultry.eu (PDF) // cu cele mai multe păsări crescute la 39-42 kg/m², peste limita de 33 kg/m² recomandată de Comisia Europeană. În aceste condiții, ventilația, controlul temperaturii și lumina artificială sunt esențiale, dar nu pentru confortul păsărilor, ci pentru maximizarea creșterii și reducerea pierderilor economice.

În același timp, un eurobarometru din 2023// Eurobarometru: Atitudinile europenilor privind bunăstarea animalelor, europa.eu // arată că românii nu văd bunăstarea animalelor ca pe o prioritate de prim rang, dar majoritatea sunt de acord că condițiile ar trebui îmbunătățite. 

Conform datelor, 25% dintre români spuneau că e prioritar să se asigure condiții mai bune pentru animalele din ferme (comparativ cu 51% media la nivelul UE), iar 69% spuneau că și-ar dori totuși ca animalele să ducă o viață mai bună (comparativ cu 84% media la nivelul UE).

În ceea ce privește producția, România este în creștere constantă,// „Carnea de pui, în topul preferinţelor românilor. Consumul şi producţia, în creştere în ultimii ani”, radioromania.ro //  iar la consum (28,2 kg/locuitor/an) este cu mult peste media UE și cea globală. 

Alexandra Ștefan, activistă care militează pentru bunăstarea animalelor în cadrul Asociației F.R.E.E.,// Site oficial: freeanimals.ro // spune că nivelul de trai scăzut îi determină pe consumatori să caute cea mai ieftină carne, însă ignorarea bunăstării animalelor este amplificată și de lipsa de informare, de reglementările insuficiente și de presiunea industriei de a produce ieftin și mult.

„Avem atât de multe probleme în țară încât oamenii nu acordă mare importanță bunăstării puilor”, spune Alexandra. În plus, ea explică faptul că oamenii sunt deconectați de la realitatea din ferme, că nu înțeleg cum arată lanțul de producție și nu se gândesc de unde vine mâncarea pe care o pun în farfurie. „Mulți nici nu știu că vacile au lapte doar după ce au fătat”, spune activista. 

Cu toate acestea, Andreea Roseti, directoarea pentru România a organizației Humane World for Animals, care luptă pentru bunăstarea animalelor și care a analizat industria avicolă din țară, spune că românii ar fi dispuși să plătească mai mult pentru păsări crescute în condiții decente. 

„Conform unui studiu// „The Pecking Order”, humaneworld.org // realizat de Humane World for Animals în 2023, 80% dintre români sunt dispuși să plătească un preț mai mare pentru produse ce implică un grad mai ridicat de bunăstare a animalelor”, spuner Roseti. „De asemenea, cifrele de piață arată creșterea cererii pentru carne de pui ecologică și carne de pui crescuți în aer liber cu 14% între 2018 și 2022. Prin urmare, foarte mulți consumatori sunt dispuși să plătească un preț corect, dacă li se oferă calitate superioară.” 

—

Conform recensământului agricol din 2020, în România erau peste 43 de milioane de pui de carne și aproximativ 850.000 de gospodării și companii care creșteau pui broiler – rase selecționate genetic pentru a ajunge rapid la greutatea de sacrificare. Distribuția este extrem de dezechilibrată: doar 77 de companii dețin 65% din totalul puilor de carne crescuți în țară. Cu alte cuvinte, un grup infim de mari producători, reprezentând aproximativ 0,01% din totalul crescătorilor, domină piața.

Puii care reușesc să crească în astfel de condiții și în acest ritm accelerat sunt creați prin inginerie genetică, iar la baza lor sunt „păsările părinți”. O singură femelă „îmbunătățită” poate produce peste 200.000 de pui de carne pe parcursul vieții. 

95% din stocul de „păsări părinți”// „Identifying economic and financial drivers of industrial livestock production – The case of the global chicken industry”, issuelab.org (PDF) // e controlat de doar două companii, Aviagen și Cobb, care au făcut din  acest sector una dintre cele mai centralizate industrii din lume. Păsările sunt ținute în cutii și exportate în Europa, Orientul Mijlociu și Africa, ca mai apoi să ajungă în supermarketuri. Ritmul rapid de creștere a făcut carnea de pui unul dintre cele mai consumate produse de origine animală, iar companiile implicate obțin profituri de miliarde de euro. 

Cele mai chinuite animale din istorie

În rândul oamenilor de știință există un consens despre suferința la care sunt supuși puii broiler. În 2023, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a arătat că adoptarea raselor cu creștere mai lentă// Welfare of broilers on farm, efsa.onlinelibrary.wiley.com // ar îmbunătăți semnificativ bunăstarea animalelor. În 2019, oameni de știință de la Societatea Regală pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Animalelor (RSPCA) din Australia au publicat un studiu// „Genetic selection of broilers and welfare consequences: a review”, tandfonline.com // care menționează că puii broiler suferă „unele dintre mai serioase probleme de bunăstare din agricultură”. 

Industria de broiler e considerată un epicentru al suferinței animalelor, conform Welfare Footprint Institute,// Welfare Footprint Institute, welfarefootprint.org // o organizație care luptă pentru bunăstarea animalelor și care a dezvoltat un indice care măsoară cât de mult din viața animalelor este petrecută în chinuri groaznice.

În plus, pe lângă suferința prin care trec, puii crescuți în astfel de sisteme sunt de o calitate mai slabă decât cei normali. Nivelul de grăsime// „Meat Quality of Slow- and Fast-Growing Chicken Genotypes Fed Low-Nutrient or Standard Diets and Raised Indoors or with Outdoor Access”, sciencedirect.com // e crescut, iar cel de proteină e mult mai mic. Din cauza ritmului în care cresc,// „Livestock genetics”, etcgroup.org (PDF) // sistemul circulator al puilor nu poate să țină pasul, așa că mai multe porțiuni din carnea de pe piept devin țesut mort, care, atunci când e consumat, e ațos. În termeni tehnici, se numește „afecțiunea dungilor albe”. În 2024, Asociația F.R.E.E. a analizat carnea de pui de la cei mai mari retaileri din țară și au descoperit că 83% din carnea de pui de pe piață are dungi albe.// „Afecțiunea dungilor albe găsită în peste 83% dintre pachetele de carne de pui din supermarketurile bucureștene”, farapuiconventional.ro //

Cu toate acestea, industria puilor broiler duce o luptă aprigă în UE și în SUA împotriva activiștilor și a oamenilor de știință care semnalează problemele și cer reglementări. 

În 2016, o coaliție din SUA care luptă pentru drepturile animalelor a lansat Better Chicken Commitment (BCC),// Site oficial: betterchickencommitment.com // un set de standarde menit să reducă masiv suferința prin care trec miliardele de păsări crescute pentru carne. Scopul principal a fost să convingă mai multe companii să renunțe la puii cu creștere rapidă și, astfel, să reducă suferința cu până la 78%. 

La scurt timp după, în 2017, a apărut și echivalentul european prin Angajamentul European pentru Pui (European Chicken Commitment – ECC).// Site oficial: betterchickencommitment.com/eu // Tot Andreea Roseti, directoare la Humane World for Animals, spune că criteriile cerute de ECC ar trebui să fie noul standard. Activista crede că cel mai important factor care determină suferința este rasa. 

„Această creștere accelerată suprasolicită dezvoltarea animalelor tinere și le predispune la probleme dureroase de mobilitate”, spune Roseti. „Devin atât de inactivi încât aproape că nu fac altceva decât să stea și să mănânce. Pe măsură ce se apropie de greutatea la care urmează să fie sacrificați, unii dintre ei abia mai pot merge.” 

În plus, continuă ea, trebuie să luăm în calcul și problema supraaglomerării, dar și îmbunătățirea mediului în care cresc păsările, în așa fel încât să aibă baloți de fâni și locuri unde să se cațere și să exploreze. 

Inițiativa a fost populară în rândul oamenilor, dar industria a reacționat agresiv. 

În Statele Unite ale Americii, date obținute de Bloomberg arată tacticile de contraofensivă ale grupurilor de lobby: infiltrarea la conferințe ale ONG-urilor, rapoarte de supraveghere a activiștilor și campanii de dezinformare. Animal Agriculture Alliance (AAA),// Site oficial: animalagalliance.org // finanțată masiv de sectorul avicol, este unul dintre principalii opozanți ai schimbării. O investigație publicată de watchdogul european DeSmog// „Revealed: ‘Chilling’ Surveillance of Activists by Meat and Dairy Industry”, desmog.com // confirmă că, în ultimii ani, AAA a supravegheat peste 2.400 de activiști și oameni care postează online despre bunăstarea animalelor și despre acțiunile ONG-urilor care vor să le protejeze. 

În Europa, contraofensiva are loc în culisele Bruxelles-ului, unde lobby-iștii blochează reglementările care ar îmbunătăți bunăstarea animalelor și răspândesc panică cu studii favorabile finanțate de industrie, dar criticate de comunitatea științifică. 

Lobby-iștii folosesc tactici consacrate din industria tutunului și petrolului: finanțarea de studii favorabile, crearea de îndoieli în jurul consensului științific și deturnarea vinei.

Metodele includ campanii publice cu mesaje înșelătoare dar și întâlniri directe cu europarlamentari în care se avertizează asupra impactului economic pe care l-ar avea schimbările. 

Industria și-a demonstrat puterea în 2021, atunci când UE a încercat să interzică puii ținuți în cuști, măsură susținută de 89% din cetățeni.// „Special Eurobarometer on animal welfare”, eurogroupforanimals.org // O investigație coordonată de Lighthouse Reports// „Animal welfare wrecked”, lighthousereports.com // și publicată în The Guardian// „Lobby groups fought ‘hard and dirty’ against EU ban on caged farm animals”, theguardian.com // arată că, în ciuda sprijinului popular, inițiativa a fost abandonată după o campanie dură dusă de industrie. Anja Hazekamp, europarlamentar, a declarat pentru jurnaliștii britanici că măsura a fost blocată prin tactici „murdare” ale marilor lobby-iști agroindustriali, care au ajuns la decidenți prin „canale privilegiate”.

În 2023, EFSA a publicat un raport// Welfare of broilers on farm, efsa.onlinelibrary.wiley.com // care arăta că puii broiler suferă de mai multe afecțiuni severe și că renunțarea la rasele cu creștere rapidă ar îmbunătăți masiv bunăstarea păsărilor. Printre măsurile care trebuie „implementate urgent” se numărau: limitarea creșterii la 50 de grame pe zi și densități de maximum 11 kg/m². AVEC, organizația care reunește majoritatea producătorilor de carne de pui din Uniune, a reacționat// „Deep Dive: How the Livestock Lobby Sunk Its Teeth Into the EU’s Animal Welfare Legislations”, greenqueen.com // și a criticat raportul EFSA. Lobby-iștii au acuzat că studiul nu respectă rigorile științifice, că nu este etic, dar și că „știința bunăstării e prea complexă” și, practic, că ar trebui băgată sub preș. Conform datelor obținute de Bloomberg câteva luni mai târziu, studiul a fost prezentat la o conferință realizată de industrie. Reacția a fost că „astfel de studii nu ar trebui să fie publicate” pentru că interferează cu „misiunea noastră de a hrăni oamenii”. 

În 2024, după ce a atacat instituțiile europene de cercetare, AVEC a făcut propriul studiu: un raport alarmist// AVEC Publishes Groundbreaking Study on the Costs and Implications of the European Chicken Commitment in the EU, avec-poultry.eu // în care a spus că măsurile propuse de ECC ar crește masiv prețurile cărnii de pui și, implicit, impactul asupra mediului. Raportul a fost prezentat la întâlniri cu oficialii din Parlamentul European și răspândit// „Puiul românesc le stă unora în gât! Adevărul despre creșterea puilor de carne în România!”, revista-ferma.ro // la nivel național de membri din AVEC, inclusiv de Uniunea Crescătorilor de Păsări din România,// Site oficial:, avicultura.ro // membrul român al organizației. 

Organizația Compassion in World Farming// „Mitigating economic and environmental impacts is critical to delivering better welfare for broiler chickens”, compassioninfoodbusiness.com // atrage atenția că studiul nu ia în calcul beneficiile raselor cu creștere lentă, cum ar fi mortalitatea redusă, consumul mai mic de medicamente și calitatea mai bună a cărnii. Toate acestea ar putea să reducă impactul economic și cel asupra mediului. În plus, costul de tranziție nu ar trebui să fie suportat doar de consumatori.

Tracey Jones, director în cadrul CIFW, a explicat pentru Mindcraft Stories că sistemele care respectă ECC funcționează mai bine decât cele actuale, că sunt mai productive, oferă carne de calitate mai mare și reduc risipa alimentară. Conform Bloomberg, Emma Calvert, reprezentantă a Organizației Consumatorilor Europeni, spune că omenirea suferă deja de pe urma producției industriale, inclusiv cu costuri greu de cuantificat, precum poluarea cu amoniac și riscul unei noi pandemii de gripă aviară.  

Și Andreea Roseti, directoarea pe România a organizației Humane World for Animals, atrage atenția că tema „costurilor ridicate” ar trebui să fie pusă în perspectivă. 

„Este adevărat că atunci când animalele primesc puțin mai mult spațiu și creșterea lor are loc într-un ritm natural, mai lent, costurile de producție cresc”, spune ea. „Însă, până ce aceste costuri ajung la consumator, diferența de preț este marginală. Costurile de producție se diluează în cele de procesare, ambalare, transport, distribuție și adaosul final al comerciantului.” 

„Chiar și dacă producția ar fi cu 30% mai scumpă, consumatorul ar resimți doar o fracțiune din această creștere”, continuă Roseti. „Întrebarea esențială nu este de ce puii crescuți conform ECC ar costa mai mult, ci «De ce carnea de pui convențională este atât de ieftină?». Animalele sunt cele care plătesc prețul atunci când sunt înghesuite în hale întunecate și crescute atât de rapid încât abia mai pot merge. Nu putem continua să sacrificăm bunăstarea animalelor pentru eficiență economică. Este evident că am depășit limitele a ceea ce este etic și acceptabil.” 

O altă tactică folosită de industrie este să își deroge responsabilitatea către terți. Documente obținute de colegii de la Bloomberg arată că, la o întâlnire cu Comisia Europeană din septembrie, AVEC a prezentat un raport în care arată că, de fapt, problemele descrise de comunitatea științifică pot să fie rezolvate cu „farm management” și au pus responsabilitatea în cârca fermierilor. Cu toate acestea, majoritatea crescătoriilor de pui de carne operează într-un sistem integrat, în care „fermierii” sunt mai degrabă tehnicieni într-un mecanism deja existent și nu controlează nici rasa folosită, nici hrana.

Corporate Europe Observatory, un watchdog care scrie despre lobby-ul din Uniunea Europeană, spune// „The pesticide industry’s toxic lobbying tactics against Farm to Fork”, corporateeurope.org // că tactica e una comună și că a mai fost folosită împotriva strategiei Farm to Fork,// Farm to Fork strategy, food.ec.europa.eu // menită să crească sustenabilitatea industriei alimentare din Uniune. 

Mai mult decât atât, o sursă din Parlamentul European ne-a declarat că reprezentanții marilor asociații din industria alimentară se opun sistematic oricărei măsuri noi privind bunăstarea animalelor, inclusiv în alte sectoare decât cel avicol, de frica unui „efect în lanț”. 

Istoric și reglementări

În prezent, legislația din UE privind bunăstarea puilor e slabă și nu respectă normele cerute de comunitatea științifică pentru un nivel minim de bunăstare. 

În opinia criticată de AVEC, specialiști de la EFSA au spus că// „Welfare of broilers on farm”, efsa.onlinelibrary.wiley.com // pentru ca puii să crească în condiții normale, ar trebui să fie ținuți la o densitate maximă de 11 kilograme de pui pe metru pătrat. Cu toate acestea, domeniul e reglementat de o directivă adoptată de UE în 2007,// „Directiva 2007/43/CE”, eur-lex.europa.eu // care prevede o densitate maximă de 33 de kilograme pe metru pătrat, care, în condiții de „bunăstare îmbunătățită”, poate urca până la 42 de kilograme pe metru pătrat. România e printre țările care s-a folosit de derogare. 

Mai mult decât atât, companiile din România primesc finanțare din UE și de la bugetul național pentru măsuri menite să „îmbunătățească bunăstarea puilor”, dar care cresc pui la densități sub standardul impus de Uniunea Europeană. 

Am cerut de la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) și de la Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), instituțiile care gestionează fondurile primite de industria agricolă, informații despre beneficiarii subvențiilor pentru bunăstare în sectorul avicol. Banii sunt destinați producătorilor care, voluntar, aleg să îmbunătățească condițiile păsărilor, inclusiv folosind densități cu 10%// „Bunăstarea animalelor (DR-06)”, apia.org.ro // și cu 15%// „Măsura 14- Bunăstarea Animalelor”, apia.org.ro // mai mici decât cele minime prevăzute în legislația românească, adică 42 kg/m². Companiile din țară au primit finanțări de peste un miliard de lei între 2014 și 2020 și peste 11 milioane de euro între 2023 și 2024. 

Andreea Roseti de la Humane World for Animals spune că nu putem vorbi de bunăstare reală în condițiile impuse de legislația românească: „O densitate de populare de 42 kg/m² este mult prea mare. Chiar dacă producătorii care îndeplinesc criteriile pentru derogare trebuie să ia anumite măsuri pentru a asigura calitatea așternutului și a aerului, directiva UE privind puii broiler nu ia în considerare restricțiile de comportament la care sunt supuse păsările la astfel de densități.” 

Referitor la subvențiile oferite producătorilor de companii, activista crede că e nevoie de mai multe controale. 

„Noi, ca reprezentanți ai societății civile, pledăm pentru o abordare cuprinzătoare a chestiunilor de bunăstare animală în fermele industriale”, spune Roseti. „Nu putem, deci, vorbi de standarde corecte de bunăstare animală atunci când spațiile de creștere sunt supraaglomerate, luminate artificial zi și noapte, când se folosesc antibiotice în mod excesiv etc. 

Considerăm crucial ca banii europeni pentru bunăstarea animalelor să fie absorbiți integral și să fie cheltuiți în mod corect, iar în paralel să există controale mai severe pentru verificarea implementării angajamentelor în ferme.” 

Cum arată alternativa

În Marea Britanie, The Humane League, un ONG care militează pentru drepturile animalelor, a dat în judecată statul// „Judge rules on our historic Frankenchicken case”, thehumaneleague.org // și a acuzat că rasele cu creștere rapidă sunt ilegale, fiindcă păsările „îndură chinuri teribile din cauza selecției genetice”. Până acum, mai mult de 300 de mari corporații din lume au spus// „The Better Chicken Commitment”, betterchickencommitment.com // că vor adopta criteriile impuse de ECC, dar, între timp, multe s-au retras din angajament. KFC a fost cea mai importantă – compania a anunțat în noiembrie 2024// „KFC drops pledge to stop using ‘Frankenchickens’ in the UK”, theguardian.com // că nu va mai renunța la rasele cu creștere rapidă în 2026, așa cum a promis inițial. 

În prezent, țara care e exemplul de bună practică e Olanda, acolo unde peste 90%//  „Slower-growing broilers and sustainable animal welfare: an introduction”, petersime.com // din carnea de pui provine de la rase cu creștere lentă, conform condițiilor impuse de Angajamentul European pentru Pui. 

În România, unul dintre puținii producători care are rase cu creștere lentă și care respectă criteriile Angajamentului este Holdingul „Familia Safir”, pe care l-am contactat pentru că e primul producător care a obținut un certificat pentru condiții de bunăstare la standarde olandeze.// „Zdravăn Moldovenesc, primul pui din România cu certificat Beter Leven”, safir.ro //

Puii au creștere lentă și au de până la trei ori mai mult spațiu decât cel minim impus de legislația europeană. Aproape un sfert din producția de la „Familia Safir” e reprezentată de rase cu creștere lentă, dar 95% este exportată în Olanda, acolo unde este cerere mai mare. 

Dănuț Haba, director executiv în cadrul liniei de business carne de pasăre la Safir, crede că puiul cu creștere lentă va rămâne o nișă, mai ales pentru că are preț mai mare, dar vede tot mai mult interes de la „consumatori preocupați de calitate” și de la restaurante care vor să folosească „produse autentice”. 

Afaceristul spune că, într-adevăr, puii cu creștere lentă pot fi cu până la 50% mai scumpi, dar că e nevoie de nișă și de inovație care să ridice standardele de bunăstare din sector. Deocamdată e dificil, mai ales că nu este o cerere foarte mare pe piață pentru pui crescuți în condiții mai bune.

Întrebat despre probleme, Haba spune că, în România, provocarea majoră este lipsa unor standarde reglementate clar. „Consumatorii pot fi induși în eroare de concepte de imagine care nu respectă criterii verificabile, ceea ce afectează încrederea”, spune el. 

Mai explică și că în țară ar fi nevoie de legislație care să reglementeze importurile de carne din afara UE, care nu respectă standardele europene, dar și de standarde mai clare și verificabile, „astfel încât piața să fie curată și transparentă”.

Schimbarea ar necesita voință politică, presiune publică și o repoziționare a subvențiilor spre practici sustenabile. Până atunci, puiul din farfurie rămâne dovada unei realități pe care puțini o văd și pe care mulți preferă să nu o cunoască. 

În România, Asociația F.R.E.E. e principala organizație care militează pentru implementarea Angajamentului European pentru Pui. Alexandra Ștefan, coordonatoarea proiectului Fără pui convențional,// Site oficial:, farapuiconventional.ro // explică faptul că o parte importantă din strategia de a convinge companiile să adopte angajamentul este atragerea consumatorilor din clasa de mijloc, care își permit să plătească un preț mai mare pentru pui crescuți în condiții mai bune. 

Astfel, companiile din industria Horeca vor fi motivate să pună preț pe bunăstarea animalelor din lanțul de aprovizionare atunci când presiunea va crește.

„În România, majoritatea producătorilor vorbesc despre bunăstare doar în termeni de densitate, adică cât spațiu le este oferit puilor”, spune Ștefan. „Nu oferă informații despre rasele folosite, dacă puii au acces la lumină naturală sau despre metoda de sacrificare. Sunt mai multe cerințe în ECC. Densitatea e cea mai mică îmbunătățire pe care o pot face.”

Dar, până când presiunea publică sau legală nu va crește, companiile din România vor bate pasul pe loc și vor fi reticente la schimbarea practicilor interne, crede Ștefan.

„Cred cu tărie că schimbarea se va produce în timp, pe măsură ce consumatorii vor deveni informați și conștienți de legătura dintre modul de creștere a animalelor, sănătatea lor și calitatea produsului final”, continuă Ștefan. „Dar nu știm să spunem când, este un proces de durată ce se poate întinde pe foarte mulți ani. Producătorii industriali au profituri consistente și nu văd nevoia să-și schimbe practicile. Dacă vor realiza că bunăstarea puilor poate fi o oportunitate reală de business, atunci ar putea fi mai motivați să schimbe ceva.”

NOTĂ: 

Am cerut un drept la replică către Uniunea Crescătorilor de Păsări din România, organizație pe care am menționat-o în material, în care le-am adresat mai multe întrebări:

1. De ce UCPR consideră că Angajamentul European pentru Pui nu ar trebui implementat?
2. Companiile din România primesc subvenții pentru bunăstarea puilor pentru condiții care nu respectă Angajamentul European pentru Pui. Putem vorbi despre bunăstare în acest caz?
3. România are o derogare de la regulamentul european care prevede densități maxime de 33 kg/m², iar companiile din România primesc subvenții pentru bunăstare pentru păsări ținute la densități mari mari (dar cu alte condiții îmbunătățite). Vi se pare o problemă?
4. Avem nevoie de măsuri care să îmbunătățească bunăstarea puilor? Dacă da, ce măsuri?
5. Care sunt principalele probleme cu care se confruntă crescătorii de pui de carne din România?   
6. AVEC, organizația umbrelă din care faceți parte, a fost acuzată de o campanie coordonată în care a criticat un studiu publicat de Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară, care arăta că puii de carne suferă mai multe probleme de bunăstare, campanie în care au fost implicate și organizațiile naționale. Cum comentați?

Răspunsul integral: 

„Vă informăm că UCPR consideră că trebuie implementat angajamentul european pentru pui, care privește în primul rând îmbunătățirea bunăstării păsărilor și care include standarde de creștere a puilor de carne care exced legislația curentă a puilor de carne.

Directiva UE 43/2007 stabilește standardele minime privind regulile de protecție a puilor crescuți pentru producția de carne.

Avicultorii din România au optat voluntar pentru aplicarea standardelor superioare de bunăstare a puilor, care exced legislația curentă, și acestea sunt descrise în materialul atașat.

Fermierii avicoli din România nu primesc subvenții pentru bunăstarea puilor, ci primesc compensarea costurilor suplimentare și a pierderilor de venit, conform legislației europene pentru aplicarea măsurilor superioare de bunăstare.

Principalele măsuri care să îmbunătățească bunăstarea puilor se referă la reducerea densității maxime cu 15% și a emisiilor de CO₂ și NH₃ cu 30%. În acest sens, România a solicitat aprobarea Comisiei pentru punerea în aplicare voluntară a programului de bunăstare superioară a păsărilor și Comisia a emis o Decizie de aprobare și de compensare a cheltuielilor suplimentare și a pierderilor de venit.

Menționăm că puii crescuți pentru producția de carne nu se cresc în cuști, ci se cresc liber în adăposturi, la sol, pe așternut permanent, iar puii crescuți în aer liber nu fac obiectul European Chicken Commitment.

AVEC, asociația europeană, reprezintă interesul producătorilor de carne de pasăre la nivelul UE și nu face critici decât în baza unor studii riguroase științific, așa cum este și studiul «Cost and implications of the European Chicken Commitment in the UE», studiu realizat de RSK ADAS în martie 2024.

Având în vedere că European Chicken Commitment aduce costuri suplimentare și o reducere semnificativă a producției la nivel european, ceea ce va duce la creșterea prețurilor plătite de consumator, astfel de studii nu pot fi ignorate de către autoritățile europene și naționale.”

Această investigație a fost realizată cu sprijinul Journalismfund Europe. 

A contribuit: Axelle Playoust Braure.