Raportul Draghi: pierde Europa cursa tehnologică? Între deficit, datorii și inovare32 min read

Decalajul inovației dintre Uniunea Europeană și SUA e tot mai mare. Un raport scris de Mario Draghi insistă pe investiții în tehnologie și crearea unui cadru favorabil industriilor emergente. Statele UE ar trebui să accelereze investițiile, să se axeze pe inovare și să aloce mai mult cercetării.

Pe 9 septembrie, Mario Draghi, fostul Președinte al Băncii Central Europene a lansat raportul „Competitivitatea UE: Privind în perspectivă”,// „EU competitiveness: Looking ahead, commission.europa.eu // pe care presa internațională l-a denumit prompt Raportul Draghi. Acesta continuă să ocupe un loc important în discuțiile publice, mai ales în actualul context geopolitic incert. Statele Unite riscă să se izoleze și mai mult decât până acum de când Trump a fost ales președinte, industria auto europeană suferă de pe urma competiției cu China, iar dezvoltarea tehnologică pare a avea doar doi poli: China și SUA.

„Da, sentimentul de urgență de astăzi este mai mare decât era acum o săptămână. Cel mai urgent lucru de făcut acum este să combatem fragmentarea pieței unice și a piețelor de capital”, declara Mario Draghi pe 8 noiembrie 2024,// „Draghi warns of ‘greater’ urgency to fix flagging EU economy after Trump election”, politico.eu // la două zile de la alegerea lui Trump.

Investițiile sunt un subiect sensibil în Europa – arată bine pe hârtie, dar sunt greu de pus în practică, din cauza atitudinii diferite a țărilor membre față de fiscalitate. În timp ce deficitul României se apropie de 8%, Constituția germană limitează posibilitatea îndatorării guvernamentale la 0,35% din PIB.// „Debt Brake for Germany – Could it be too Strict?”, imf.org // Calea datoriei comune pentru investiții este unul dintre mecanismele principale susținute de Draghi, dar această propunere a atras critici în Germania.// „Draghi report splits German government, receives pushback from Netherlands”, euractiv.com //

Între timp, tensiunile privind viitorul datoriei au dus la demiterea Ministrului de Finanțe german de către Cancelarul Olaf Scholz,// „Germany’s Scholz Under Rising Pressure to Hold January Election”, bnnbloomberg.ca // la scurt timp după alegerea lui Donald Trump. În ciuda unor soluții pertinente pentru a menține și a încuraja prosperitatea europeană, opiniile în rândul europenilor sunt divergente, iar Donald Trump va complica peisajul. Economic, Europa se află deja la răscruce, iar tarifele vamale de 20% pe care dorește să le impună președintele american vor lovi puternic în industria de pe continent. 

Draghi atrage atenția că idealurile europene pot să reziste acestor vremuri tumultoase doar dacă Europa rămâne competitivă tehnologic, iar asta nu se poate întâmpla fără serii suplimentare de investiții care să se ridice la cel puțin 5% din PIB. Raportul reamintește și de nevoia de a investi în tehnologii verzi, de a consolida industria de apărare europeană pentru a preveni eventualele riscuri geopolitice, dar și de a aloca bani pentru formarea lucrătorilor. 

Raportul Draghi insistă și pe ajustarea mecanismelor de pe piața energetică pentru a proteja consumatorii, dar și statele membre de „intermediari” care practică tarife ridicate.

„Cu lumea acum la începutul unei noi revoluții digitale, declanșată de răspândirea inteligenței artificiale (AI), s-a deschis o fereastră pentru Europa să își corecteze deficiențele în inovare și productivitate și să-și restabilească potențialul industrial”, spune Mario Draghi.

Thierry Monasse/Getty Images

Cum s-a ajuns la acest raport?

La finalul anului 2022, președinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, i-a cerut lui Mario Draghi să coordoneze elaborarea unui raport privind competitivitatea europeană. Cererea a venit într-un context special: pandemia începută în 2020 se afla pe o tendință descendentă, dar războiul din Ucraina aruncase în aer prețurile la energie.

Problema inflației a făcut ca standardul de viață să fie în continuă scădere, ceea ce a necesitat creșteri salariale care să combată efectele pierderii puterii de cumpărare.

Pentru problema costului de trai, Uniunea Europeană a publicat și un alt raport care încearcă să identifice soluții. Raportul Letta din aprilie 2024// „Much more than a market”, consilium.europa.eu // declara că Europa este „mai mult decât o piață” și că țările membre trebuie să colaboreze în cercetare și dezvoltare pentru a progresa în același ritm. Raportul Draghi repetă mesajul, dar mai articulat pe nevoia de a mobiliza împrumuturi colective pentru a dezvolta alianța socio-economică europeană.

Împrumuturile colective la nivel european permit statelor să diminueze riscurile asociate împrumuturilor individuale. Germania, o țară considerată mai sigură din perspectiva datoriei guvernamentale, poate împrumuta cu o dobândă mai scăzută față de România, Italia sau Grecia.

Guvernele se împrumută de la oameni, companii, fonduri de investiții și alte guverne, iar obligațiunile (titlurile de stat/bond) sunt tranzacționate internațional. Cu cât riscurile economice, sociale sau ecologic esunt mai mari într-un stat, costul îndatorării va crește, deoarece investitorii își doresc asigurări în plus (adică bani mai mulți) că situația nu va degenera.

Un împrumut făcut de UE ar putea fi mai ieftin, deci, decât unul al țărilor individuale.

Împrumuturile colective la nivel european s-au întâmplat deja. Recent, în plină pandemie, mecanismul a fost folosit pentru a atrage 800 miliarde de euro prin programul NextGenerationEU.// „NextGenerationEU – Make it real”, next-generation-eu.europa.eu // 

În locul atitudinii de-a da vina pe anumite state pentru greșeli fiscale, faptul că toată uniunea s-a aliat pentru a face față provocărilor,// „Towards a Common EU Debt: Where Do We Stand?”, intereconomics.eu // ar putea, printr-o datorie comună, să contribuie la un sentiment de solidaritate în fața unor probleme majore.

Crește decalajul tehnologic dintre Europa și Statele Unite?

Raportul lui Draghi observă că, din 2017, aproape 70% din modelele fundamentale de inteligență artificială au fost dezvoltate în Statele Unite. Trei dintre aceste modele domină mai bine de 65% din piața globală, iar Europa nu-l are pe niciunul dintre acestea. 

De fapt, discuțiile despre inteligența artificială încep aproape întotdeauna cu ChatGPT. Anul acesta, Sam Altman a anunțat o versiune îmbunătățită cu potențial de gândire critică, OpenAI o1.// „Introducing OpenAI o1-preview”, openai.com // Conform companiei, chatbotul poate rezolva probleme de fizică, chimie și biologie la fel de bine ca un doctorand. Dintr-un set de probleme de la Olimpiada Internațională de Matematică, noua versiune a rezolvat corect 83% dintre ele, comparativ cu 13%, cât reușea în trecut Chat GPT-4o. 

La mii de kilometri distanță, în România, modelul de inteligență artificială ION, care ar trebui să fie consilier guvernamental, conform Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării,// „Premieră românească: ION, primul consilier guvernamental din lume ce va folosi inteligența artificială”, mcid.gov.ro // se comportă la fel ca în prima zi. El afișează mesaje patriotice de tipul „Sunt mândru că sunt român” sau „Țara mea iubită”, dar nu oferă publicului un mod clar de a interacționa cu acesta. I-am scris un mesaj, sperând că voi primi un răspuns la întrebarea „Cine este prim-ministrul României” (am vrut să-l încurc, mai ales că a fost prezentat de Nicolae Ciucă, iar astăzi, la Palatul Victoria, stă Marcel Ciolacu), dar în schimb mi s-a răspuns sec „Mesaj trimis cu succes!”. 

România nu a investit doar într-un model de inteligență artificială pentru guvern, ci și în Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu”, aflat în subordinea Academiei Române, care funcționează din 2002. Știrile de pe site-ul instituției din ultimul an sunt, în mare parte, despre concursuri de angajare și rezultatele obținute. 

La secțiunea publicații, ultima este din februarie 2022, un raport de cercetare// „Romanian Language Technology – a view from an academic perspective”, univagora.ro // a lui Dan Tufiș, cercetător asociat al Institutului, despre resursele AI pentru limba română. Din 2022 până în prezent nu mai este vizibil nimic la secțiunea publicații, chiar dacă în ultimul an dezvoltarea software a luat avânt considerabil și în România.

România poate părea un caz specific, iar o comparație între România și SUA nu este deloc echitabilă, când aici nu există nici resursele, nici banii, dar nici infrastructura necesară dezvoltării unui Chat GPT. Însă, la nivelul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene ar trebui să existe uneltele necesare pentru a dezvolta un AI comparabil cu cele de la OpenAI , dar cu excepția Mistral (Franța) sau DeepL (Germania), pașii sunt încă timizi.

Uniunea celor 27 de state a rămas în urmă nu doar la capitolul AI, dar și la dezvoltarea cloud-ului. Conform raportului, cel mai mare operator european de cloud deține doar 2% din piața europeană, pe când Amazon Web Services deținea 33% din piața globală. Un raport din aprilie 2024 al grupului de cercetare Epoch AI// „Tracking Large-Scale AI Models”, epochai.org // confirmă că cele mai multe modelele de inteligență artificială provin din Statele Unite. În 2023, SUA a pus pe piață 56 de modele, China 45, iar din Europa, doar Franța a reușit să lanseze un număr mai semnificativ: șase. 

Productivitate, dar mai ales inovare

„Schimbările tehnologice accelerează rapid”, scrie Mario Draghi. „Europa a ratat în mare parte revoluția digitală condusă de internet și câștigurile de productivitate pe care aceasta le-a adus: de fapt, diferența de productivitate dintre UE și SUA este explicată în mare măsură de sectorul tehnologic. UE este slabă în domeniul tehnologiilor emergente care vor stimula creșterea viitoare. Doar patru dintre primele 50 de companii tehnologice din lume sunt europene.”

Problema centrală din raportul lui Draghi este productivitatea și dezvoltarea inegală între Statele Unite și Uniunea Europeană. În perioada 1995-2019, productivitatea a crescut cu 50% în SUA, aproape 2,1% pe an, și cu doar 28% în zona euro, în jur de 1% anual. Creșterea înceată a productivității poate fi atribuită mai multor factori – de cele mai multe ori nu poate fi redusă la ideea de „a lucra mai mult și mai bine”.

Într-o formă simplificată, productivitatea se măsoară ca valoarea adăugată împărțită la numărul de lucrători din economie. Prin urmare, chiar dacă valoarea adăugată din economie rămâne constantă, dacă numărul de angajați scade, productivitatea începe să crească. Impactul pandemiei s-a simțit diferit în SUA,// „Why is the U.S. GDP recovering faster than other advanced economies?”, federalreserve.gov // unde rata șomajului a explodat în 2020, în timp ce Europa a rămas la un nivel jos datorită protecțiilor suplimentare oferite angajaților. 

O altă problemă este că, deși Europa și Statele Unite sunt două piețe imense și relativ egale ca mărime, ele sunt foarte diferite. Într-una se vorbesc cel puțin 27 de limbi, iar comunicarea dintre țări pe piața unică este adesea deficitară, în timp ce în Statele Unite se vorbește engleza, iar piața este mai puțin fragmentată. Problema nu este doar de piață, dar și de tipul de produse comercializate. 

Raportul Draghi arată cum SUA a devenit un exportator masiv de tehnologie tot mai diversă în ultimele decenii. Google deține 90% din piață, Microsoft stă la baza funcționării a numeroase birocrații din întreaga lume, iar cipurile au venit multă vreme de la Intel. În Europa, se importa tehnologie, care reprezenta o cheltuială aici, dar o vânzare peste Oceanul Atlantic. Valoarea adăugată creștea la americani, în timp ce la europeni costurile cu importurile se ridicau.

Prin urmare, productivitatea este un indicator „tricky” care, din pricina numelui, poate duce la o înțelegere simplistă a situației. Valoarea adăugată poate proveni și din speculă, atunci când există monopol. Este exemplul companiilor farmaceutice, care se folosesc de tehnologie pentru a dezvolta medicamente, pe care apoi le vând la prețuri exorbitante. Recent, Comisia Federală a Comerțului din SUA a dat în judecată trei intermediari// „FTC Sues Prescription Drug Middlemen for Artificially Inflating Insulin Drug Prices | Federal Trade Commission”, ftc.gov // care au prioritizat profitul companiei în detrimentul sănătății populației. 

Productivitatea nu este un mecanism care, de unul singur, poate explica sănătatea economiei, ci din contră poate oferi o imagine distorsionată. Raportul Draghi atrage atenția că Europa trebuie să investească masiv în cercetare și dezvoltare, dacă dorește să țină pasul cu actuala revoluție tehnologică. 

Însă nu toate statele europene sunt egale. România alocă doar 0,47% din PIB cercetării și dezvoltării, comparativ cu media europeană de 2,27% în 2021. Față de statele cu un venit mediu superior, România cheltuie, raportat la PIB, de trei ori mai puțin de cercetare și dezvoltare.

Uniunea Europeană este într-o situație net pozitivă față de România, dar dacă o compari cu Statele Unite, imaginea devine dintr-o dată inversată. Din 2000 până în prezent, Statele Unite au cheltuit în medie 2,8% din PIB pe cercetare și dezvoltare, față de 2%, la nivelul general al UE. 

Ori, fără a cheltui îndeajuns pe cercetare și dezvoltare, statele membre nu pot duce inovația la un nivel semnificativ. Produse tehnologice europene există, doar că impactul rămâne în continuare unul local, cu unele excepții, precum ar fi Spotify sau UiPath. Investițiile în cercetare și dezvoltare sunt necesare pentru a prinde pasul cu SUA sau China, dar nu reprezintă singura soluție la problema competitivității.

Raportul Draghi amintește că pe lângă creșterea cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea, statele membre trebuie să se asigure că reglementările Uniunii Europene funcționează în beneficiul companiilor care inovează. 

Abordarea diferită a SUA, față de cea europeană, poate fi redusă la momentul reglementării. Peste Atlantic, reglementarea se întâmplă ulterior, pe când la europeni, abordarea pare a fi complet invers. Recent, Mark Zuckerberg (Meta) și Daniel Ek (Spotify) au declarat într-o scrisoare comună// „Mark Zuckerberg and Daniel Ek on Why Europe Should Embrace Open-Source AI”, fb.com // că reglementările europene, care sunt fragmentate și între statele membre, trebuie armonizate, pentru a crea un mediu propice dezvoltării inteligenței artificiale. 

Niciunul dintre aceste modele de dezvoltare nu este fără probleme, iar Draghi oricum nu intenționează să elimine reglementările europene. Mai ales că efectul Bruxelles-ului asupra pieței globale este vizibil, ca în cazul GDPR sau al adoptării standardului USB-C, care au fost extinse în afara granițelor grupului de state europene și ca o consecință a adoptării de aici. 

Însă Draghi atenționează că birocrația trebuie să fie simplificată, pentru a permite inovarea în companiile mici, care se confruntă aici cu bariere mai mari față de cele americane.

Dezvoltarea începe din școală

„Europa are o poziție puternică în cercetarea fundamentală și în domeniul brevetelor: în 2021, a reprezentat 17% din cererile de brevete la nivel global, comparativ cu 21% pentru SUA și 25% pentru China”, scrie Mario Draghi. „Cu toate acestea, deși UE se mândrește cu un sistem universitar puternic, în medie, nu suficiente universități și instituții de cercetare se află în top. Utilizând volumul de publicații în reviste academice de știință de top ca metrică indicativă, UE are doar trei instituții de cercetare clasate între primele 50 la nivel mondial, în timp ce SUA are 21 și China, 15.”

Soluțiile propuse în raport se întorc la importanța polilor universitari ca motor de inovare și cercetare. Parteneriatele între firme private, agenții guvernamentale și universitățile publice pot părea o noutate, doar că până și în România sunt comune, dar la o scară mai redusă. De exemplu, Nuclearelectrica lucrează cu Politehnica București// „Proiectul Reactoarelor Modulare Mici-SMR”, nuclearelectrica.ro // pentru a testa și implementa tehnologiei reactoarelor nucleare modulare mici. 

CITEȘTE ȘI: Reactoare modulare mici pentru țări medii 

Dincolo de parteneriate, la nivelul publicațiilor academice care privesc inteligența artificială, Uniunea Europeană continuă să fie deasupra Statelor Unite. Problema e că dacă raportezi asta la influența asupra dezvoltării tehnologiei situația devine ambiguă. Cele mai faimoase lucrări referitoare la AI sunt americane, unele provenind din parteneriate între universități și mediul privat, precum ar fi LLaVA – Visual Instruction Tuning (Universitatea Wisconsin-Madison, Microsoft și Universitatea Columbia)// „Visual Instruction Tuning”, arxiv.org // sau Generative Agents: Interactive Simulacra of Human Behavior (Universitatea Stanford și Google).// „Generative Agents: Interactive Simulacra of Human Behavior”, arxiv.org //

Exemplele de succes există și la nivel european, dar în funcție de țară situația se complică. România publică sub media țărilor europene, iar impactul AI în companii, în administrația publică, dar și în viața publică este limitat. Un studiu Consulting Group – Google spune, totuși, că 54% din angajații administrației publice folosesc AI, în timp ce doar 23% dintre aceste instituții au investit în tehnologie.// „The opportunity of AI in public administration in Romania”, implementconsultinggroup.com // Rezultatele raportului sunt discutabile, un procent de 54% dintre angajații administrației publice pare a fi departe de realitate în țara în care dosarul cu șină este în continuare necesar pentru a deconta abonamentele STB ale studenților Universității București.

La nivelul companiilor, utilizarea AI este foarte scăzută în România, poate și din cauza profilul economic al țării. În 2023, doar 1,5% din companiile românești se foloseau de către inteligența artificială, comparativ cu 15,2% dintre cele daneze sau 8% media europeană.// „8% of EU enterprises used AI technologies in 2023”, ec.europa.eu // Problema nu este doar a implementării, dar și a competențelor digitale, deoarece România în continuare rămâne țara cu cel mai scăzut nivel al alfabetismului tehnologic față de restul statelor membre.

Provocările sunt multiple, iar Europa nu este momentan pregătită pentru a le face față, așa cum concluzionează și raportul lui Draghi. Alegerea lui Trump complică problema, iar în ciuda mesajelor de felicitare mai degrabă protocolare, alianța economică se confruntă cu o provocare majoră. 

Totuși, scenariile de tipul doomsday, în care Europa își pierde relevanța internațională, ignoră mărimea pieței de consum, a prezenței euro în rezervele internaționale, dar și importanța UE în dezvoltarea de medicamente, de instrumente financiare sau în ajutorul financiar internațional. Relevanța încă există, doar că partea din plăcintă s-a subțiat pentru Europa și continuă să se îngusteze.

Organizația care a început ca o alianță a oțelului și-a cărbunelui s-a reinventat de-a lungul istoriei, deci ar mai putea să o facă o dată. Raportul Draghi oferă câteva soluții pentru menținerea stabilității și importanței internaționale într-un mod destul de lin: nu detronează mecanismul de piață, nu renunță la dinamicile sistemului capitalist și nici nu-și propune o soluție radicală. Soluțiile sale vin pe calea împrumuturilor și a pieței comune de capital prin intermediul bursei, investițiilor private și publice, dar și prin titluri de stat.