Unitatea Ucrainei se naște din război

Ce nu se vede când numeri numai soldați, tancuri și bombe?

Vladimir Putin este zilele astea cel mai hulit lider politic din lume, pe bună dreptate. Totuși, pintre toate tâmpeniile pe care le-a spus în ultimii ani, cred că a existat și un adevăr profetic. Pe data de 21 februarie, Vladimir Putin a spus:„Putin’s speech about Russia and Ukraine’s history was disturbing”, msnbc.com „Ucraina modernă este de fapt creația Rusiei”.

Sigur, în discursul său, Putin nu avea în niciun fel dreptate privind trecutul Ucrainei, dar e foarte probabil să aibă dreptate în ce privește viitorul – și nu numai al Ucrainei, dar și al regiunii. Pentru că, atunci când este vorba despre nation-building,Procesul de a dezvolta structura identitară a unei națiuni. de cele mai multe ori problema este mai complicată decât să te uiți la cât de puternică e o armată.

Acum opt ani, Ucraina era un stat dezbinat

În 2014, Euromaidanul a lăsat Ucraina o societate extrem de dezbinată. După decizia lui Viktor Ianukovici, președintele de la acea vreme, de a suspenda negocierile de aderare la Uniunea Europeană, protestele au adus peste un milion de protestatari pe străzi. În februarie 2014„Euromaidan: Summary of Events and Significance for Ukraine”, tryukraine.com protestele au fost reprimate extrem de violent și au produs sute de morți și mii de răniți. Președintele ales cu 12 milioane de voturi în 2010 a fugit din țară, dar Rusia a ocupat Crimea și a susținut mișcări secesioniste în Donbas. Numai cel din ultimă conflict„Donbas Lost Generation: a journey among the victims of the Russo-Ukrainian War”, euromaidanpress.com a produs peste 10.000 de morți și aproape 30.000 de răniți.

Chiar dacă a intervenit masiv, Rusia nu a creat dezbinarea care exista în Ucraina din nimic, ci a apăsat pe o polarizare internă preexistentă între o populație pro-rusă și una pro-occidentală. E vorba totuși de o țară ce avea, la recensământul din 2001,„General results of the census”, ukrcensus.gov.ua cam 20% din populație de etnie rusă și aproape 60% din populație care considera rusa limba sa principală.

Ucraina din 2014 nu era singurul stat teribil de dezbinat din regiune. Polarizarea politică extremă, uneori suprapusă peste o stratificare etnică importantă, este un fenomen în creștere peste tot în lume,„What polarization data from 9 countries reveals about the US’s divide between Democrats and Republicans”, vox.com în ultimii ani. Deseori, în contexte atât de fracturate politic apar mai des mișcări extremiste,„Extremist Attacks Rise as Polarization Increases”, asisonline.org partide populiste„Politics, Polarization, and Populism”, jonathanhaidt.com sau, în cazuri mai dramatice, chiar războaie civile.„Ethnic Polarization, Potential Conflict, and Civil Wars”, jstor.org 

E un subiect tare neplăcut polarizarea politică mare, mai ales cea afectivă, în care inamicul rămâne inamic orice ar face sau spune, că oricum nu-l asculți, cum este cazul Europei de Est. România, cum știm, este un exemplu foarte elocvent. Partea cea mai neplăcută este că nu prea știe nimeni cum să reduci polarizarea asta proactiv atunci când ajunge la cote prea ridicate. Iar în 2014 polarizarea din Ucraina era, în mod cert, printre cele mai ridicate.

Ucraina a dat calculele ruse peste cap

Probabil că Vladimir Putin a plecat de la idei similare când a decis să atace Ucraina. Din ce pare, acesta era foarte încrezător că:

1. Instituțiile statului ucrainean vor ceda imediat și armata rusă, mult superioară numeric, va ocupa Kievul în câteva zile, iar rușii vor instala un nou guvern înainte ca Occidentul să poată sancționa Kremlinul sau ajuta statul invadat;
2. Armata rusă va fi primită cu simpatie sau măcar cu neutralitate de către o jumătate din populație, cea tradițional pro-rusă, iar cealaltă jumătate va fugi sau va ezita să se arate ostilă;
3. Rusia se va putea folosi de mijloacele sale de informare și dezinformare pentru a controla îndeaproape invazia și a-l prezenta pe Vladimir Putin ca salvator, din nou.

După cum se vede în aceste zile, acest calcul a fost greșit pe toate liniile.

Iată de ce: instituțiile Ucrainei au rezistat impresionant chiar și după mai multe zile de la invazie,„Kiev municipality, Ukraine: convenience stores and public transport in the city resumed operation from 8:00 on the 28th”, equalocean.com mobilizarea armatei ucrainene a surprins și Occidentul,„’Stiff Ukrainian resistance’ thwarts Russian advances, inflicts casualties”,  cnbc.com chiar și civili ucraineni din afara țării„Ukrainians return from abroad to fight Russian invasion”, abcnews.go.com își riscă viața pentru a lupta cu arma în mână împotriva invaziei; social media este plină de povești și înregistrări cu ucraineni, chiar și de etnie rusă, care-i ceartă, șicanează și sabotează pe invadatori.

CITEȘTE ȘI: Războiul în timp real: cum schimbă informațiile open-source monitorizarea conflictului din Ucraina

Toate acestea sunt lucruri neașteptate și, mai mult, nu prea sunt lucruri ce pot fi obținute prin constrângere sau ordin ierarhic, ci oamenii chiar trebuie să și le dorească foarte tare pentru ca ele să se întâmple, mai ales pe durata unui război. Pe deasupra, și foarte important pentru sperietura generală despre dezinformare, nimeni nu pare a lua în serios versiunea prezentată de Kremlin despre invazie.

Cum s-a întâmplat această schimbare? Sunt multe lucruri ce pot fi spuse despre ce se întâmplă zilele astea, despre exemplul personal al președintelui Zelenski sau despre reziliența uluitoare a populației, despre echipamentul militar occidental primit în ultimele luni, iar multe din ele au fost deja spuse. Ce nu se spune și este cel puțin la fel de important este faptul că, între 2014 și 2022, Ucraina s-a depolarizat cât nu s-au depolarizat state occidentale în ultimii 30 de ani. Mulțumită Rusiei și lui Vladimir Putin.

Cum se construiește o națiune

World Values Survey„World Values Survey (WVS)” worldvaluessurvey.org este unul dintre cele mai mari proiecte de cercetare socio-politică din lume și strânge date, la intervale regulate, despre enorm de multe țări, inclusiv Ucraina. Am ales câțiva indicatori reprezentativi.

Ideea este destul de clară: între sondajul din 2012 și cel din 2021, procentul celor îngrijorați de izbucnirea unui război în țara lor s-a dublat, de la 35% până la 70%, iar în acest context societatea a înregistrat o creștere semnificativă de coagulare socială în jurul ideii de a rezista. Dorința de a lupta pentru propria țară a crescut de la 40% dintre ucraineni până la 60%, încrederea în Armata țării s-a dublat și ea, iar mândria pentru a fi cetățean al Ucrainei a crescut și ea semnificativ. Unul dintre cei mai stabili indicatori de încredere socială s-a mișcat și el în mod semnificativ spre mai multă încredere și cooperare.

Când sunt amenințați de un inamic comun mare și puternic, oamenii tind să uite de diviziunile mai mici. Spre exemplu, suporterii Steaua București se urăsc cu spume cu suporterii lui Dinamo București. Oriunde se întâlnesc vor ieși scântei. Însă atunci când joacă echipa națională a României la un turneu final, cu jucători de la ambele echipe, suporterii celor două echipe reușesc să coopereze. Literatura modernă de științe politice descrie mecanismul ca un apel la un grup identitar de ordin mai mare, din care fac parte ambele subgrupuri beligerante.

În acest moment, indiferent de etnia lor, de limba pe care o vorbesc, cetățenii Ucrainei par să se gândească la ei înșiși ca cetățeni ai Ucrainei, nu ca pro-ruși sau pro-occidentali. De aceea, președintele Zelenski a ajuns la susținere de 91%,„Majority of Ukrainians believe they will win against Russia”, jpost.com la fel cum George Bush ajunsese la 90% susținere„Bush Job Approval Highest in Gallup History”, news.gallup.com după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Iar meritul cel mai mare pentru reușita Ucrainei îi aparține probabil lui Vladimir Putin.

Ce s-a întâmplat în acești ani în Ucraina se întâmplă, la o scară mai mică, și în statele din regiune. Polonia, una dintre societățile cu cea mai mare rată de polarizare afectivă din Uniunea Europeană, vede consens în acceptarea refugiaților din Ucraina și  în pedepsirea Rusiei.Un exemplu din Polonia: twitter.com Similar, tabuurile din politica militară a Germaniei au fost încălcate„Germany to ramp up military spending in major policy shift | Russia-Ukraine crisis News”, aljazeera.com zilele acestea; toate statele UE au acceptat să excludă Rusia din SWIFT„Swift: EU leaders line up to back banning Russia from banking network”, theguardian.com chiar dacă ani de zile lideri politici importanți din Ungaria, Cipru sau Italia se contraziceau constant despre Putin.

CITEȘTE ȘI: Sancțiuni: E afectată Rusia de tăierea accesului la SWIFT? 

Amenințarea externă adusă de Vladimir Putin, atât de imprevizibilă și imposibil de înțeles, a produs o depolarizare masivă (deși probabil doar temporară) peste tot în Occident. Nici exaltații conservatori nu prea mai spun nimic de sexo-marxism; nici exaltații comuniști nu dau atât de  tare vina pe NATO sau pe bănci; nici măcar USR nu se mai plânge de PSD zilele astea, când românii au probleme mult mai mari cu care să se confrunte.

Important acum este ce vom face cu această unitate rară, cât timp o avem. Și cât de mult vom putea ajuta Ucraina și propriile noastre state pe parcurs.