Deși Boeing Starliner revine pe Pământ fără echipaj, astronauții n-au fost cu adevărat blocați în spațiu29 min read

Epopeea primei misiuni spațiale cu un vehicul Boeing e prezentată ca scenariu de film, cu astronauți blocați pe Stația Spațială Internațională, dar adevărul este mai puțin senzațional.

Lansată pe 5 iunie 2024 și programată să se întoarcă pe Pământ pe 14 iunie, prima capsulă Boeing Starliner care a dus un echipaj în spațiu urmează, la decizia NASA, să se întoarcă cu aproape trei luni întârziere și fără echipaj. Naveta se va separa autonom de Stația Spațială Internațională (SSI) pe 6 septembrie.

Între timp, cei doi astronauți care au ajuns cu Starliner pe SSI, Barry E. Wilmore și Sunita Williams, își vor prelungi misiunea cu aproape opt luni și se vor întoarce, cel mai devreme, în februarie 2025, cu o capsulă SpaceX Crew Dragon.

Situația neobișnuită, dar asemănătoare cu câteva cazuri din trecut, a fost tratată de o parte a mediei și publicului ca o urgență, cu doi astronauți care ar fi rămas „naufragiați” în spațiu, în special din cauza diferenței mari dintre durata planificată a misiunii și data întoarcerii.

Ceea ce complet fals și o exagerare crasă a situației. În realitate, este un scenariu care a fost luat în calcul de la început, mai ales că a fost o misiune test pentru un zbor Boeing Starliner cu echipaj.

Scurgerile de heliu țin astronauții pe stația spațială până în 2025

Capsula spațială dezvoltată de Boeing a avut parte de dificultăți majore încă din timpul procesului de dezvoltare. Gigantul aerospațial a primit de la NASA,//„Boeing and SpaceX Selected to Build America’s New Crew Space Transportation System”, nasa.gov // în 2014, un contract de dezvoltare al vehicului de peste patru miliarde de dolari. Planul inițial era să efectueze un zbor cu echipaj până la SSI în 2019. Problemele de dezvoltare au provocat, însă, amânări în lanț, iar în 2019 a avut loc doar primul zbor-test orbital al capsulei, fără echipaj – și a fost un eșec parțial.//„ Starliner anomaly to prevent ISS docking”, spacenews.com //

În cele din urmă, un prim zbor-test cu echipaj, necesar pentru obținerea certificării în vederea unor misiuni viitoare pentru NASA,  a fost programat pentru mai 2024. În paralel, pe parcursul amânărilor succesive, competitorul SpaceX ajunsese deja la zece misiuni cu echipaj către SSI.

Nici lansarea nu a decurs fără probleme, pentru că data a fost amânată cu aproape o lună//„Boeing Starliner 1st astronaut flight: Live updates”, space.com // – mai întâi, din cauza unor probleme cu racheta de lansare Calypso, iar ulterior după ce s-a identificat o scurgere de heliu la modulul de serviciu al capsulei,// Partea unei capsule spațiale cu echipaj care conține sisteme critice pentru funcționarea acesteia, precum sistemele de ghidaj și control termic, precum și combustibil pentru sistemele de propulsie. // problemă care avea să fie mult mai complicat de rezolvat decât se credea.

Scurgerea de heliu identificată inițial nu era una gravă, însă problema nu era nici de ignorat. Heliul este folosit pentru a menține presiunea necesară circulației combustibilului către propulsoarele capsulei. Acestea sunt utilizate pentru manevre importante, precum atașarea la stația spațială sau procedura de reintrare în atmosferă.

În cele din urmă, inginerii Boeing și NASA au hotărât să lanseze misiunea, pe 5 iunie, fără a repara scurgerea. Calculele arătau că Starliner ar fi putut suporta o rată de scurgere de 100 de ori mai mare fără a-și compromite vreunul din propulsoare.//„Boeing won’t fix leaky Starliner before flying first crew to ISS”, phys.org // A contat și faptul că, pentru o eventuală reparație, capsula ar fi trebuit scoasă de pe platforma de lansare și dezasamblată – ceea ce ar fi dus la o amânare semnificativă a misiunii.

Lansarea a avut loc, inițial, fără probleme, însă la câteva ore după ce a părăsit Cape Canaveral, inginerii de misiune au identificat alte două scurgeri la același modul. Și, după, ce Starliner a andocat cu succes la SSI, s-au mai descoperit încă două scurgeri, pentru un total la cinci.

Din acel moment, întoarcerea astronauților cu Starliner a devenit problematică, iar NASA a amânat pe termen nedefinit revenirea pe Pământ a capsulei. Pe lângă investigarea pericolului pe care l-a pune scurgerile de heliu asupra misiunii de întoarcere, agenția spațială și Boeing puteau culege date despre acestea doar cât timp capsula rămânea pe stația spațială, fiindcă modulul de serviciu este expulzat și arde la reintrarea în atmosferă. Or investigațiile amănunțite sunt extrem de importante pentru viitoare misiuni ale capsulei.

După aproape trei luni de deliberări între ingineri NASA, Boeing și experți independenți, timp în care s-au judecat numeroase posibile scenarii și s-au făcut modelări ale problemei la sol, agenția spațială american a anunțat,// „NASA Decides to Bring Starliner Spacecraft Back to Earth Without Crew”, nasa.gov // pe 24 august, că a decis ca Starliner să revină pe Pământ fără cei doi astronauți. Garanțiile oferite de Boeing nu au convins pe deplin experții agenției și pe cei independenți, iar lipsa unui consens a fost considerată o „incertitudine” prea mare pentru ca NASA să dea undă verde revenirii la sol a astronauților cu Starliner.

Astfel, Wilmore și Williams se vor întoarce, în schimb, cu o capsulă SpaceX Crew Dragon – mai precis, cea care va fi folosită pentru misiunea Crew-9, programată pentru lansare pe 24 septembrie. Crew-9 va pleca cu doar doi din cei patru astronauți programați inițial, care își vor duce la capăt misiunea, și se vor întoarce, probabil în februarie 2025, împreună cu astronauții Starliner. Aceștia din urmă își prelungesc, astfel, șederea de la o săptămână la opt luni – însă asta nu înseamnă că sunt „blocați” în spațiu.

Mereu există un vehicul de urgență

De când Stația Spațială Internațională a început să aibă permanent locuitori umani, la bordul acesteia a fost constant andocat cel puțin un vehicul care putea evacua astronauții în caz de urgență.// „List of International Space Station expeditions”, wikipedia.org //

De fapt, în momentul de față, în afară de Starliner, alte cinci vehicule sunt legate de stația spațială. Două dintre ele sunt certificate pentru zborul cu pasageri: o capsulă Crew Dragon, sosită odată cu misiunea Crew-8 în luna martie, și o capsulă rusească Soyuz. Este de notat că, pe toată perioada investigațiilor, NASA a anunțat că Starliner este în continuare certificată să evacueze astronauții de pe SSI în cazul unei urgențe.//„Starliner Astronauts Will Remain on Space Station Until July Amid Technical Issues”, smithsonianmag.com // Logica este, la fel ca în cazul deciziei de a nu permite întoarcerea normală, una a probabilităților; în cazul unui incident periculos pe stație, astronauții ar avea șanse mai mari de supraviețuire în Starliner, cu tot cu scurgerile de heliu.

După plecarea lui Starliner, pe 6 septembrie,//„NASA lines up return date for Boeing Starliner minus humans”, phys.org // va exista o perioadă de cel puțin două săptămâni în care capsula misiunii Crew-8 va fi considerat „barcă de salvare”, iar echipajul acesteia va monta scaune speciale, pentru a permite o eventuală evacuare cu șase, în loc de patru astronauți. Capsula va rămâne pe stație cel puțin până la sosirea lui Crew-9, pentru a asigura continuitatea vehiculelor de urgență pe partea americană a stației.

Și totuși, dacă există aceste soluții, atunci de ce nu se întorc astronauții Starliner mai devreme, dacă tot trebuiau să stea doar o săptămână? Răspunsul simplu este că NASA caută soluția care să fie cea mai puțin disruptivă pentru celelalte misiuni spațiale.

O misiune de întoarcere normală, în afara unor situații de urgență, nu se poate face cu un echipaj mai mare decât cel cu care o capsulă a sosit pe SSI. Așadar, chiar dacă Crew-8 va reveni pe Terra în curând, la sfârșitul lui septembrie sau începutul lui octombrie, Williams și Wilmore ar trebui să ia locul a doi membri din acel echipaj (scaunele adiționale pot fi folosite doar în scenarii de evacuare urgentă) care se află deja de șase luni pe stație.

În aceeași situația se află și capsula Soyuz MS, care are doar trei locuri la bord. Ea a ajuns pe SSI în martie și este programată pentru revenire pe 24 septembrie. Cea mai simplă soluție este așteptarea misiunii Crew-9, care va avea din start două locuri rezervate pentru astronauții Starliner.

Sunita Williams (stânga) și Barry Wilmore în costumele de astronaut Starliner. NASA/Kim Shiflett

O problemă de garderobă

Există, însă o problemă puțin cam rușinoasă pentru NASA și Boeing, care dă ceva bătăi de cap, e drept, minore, în trasarea unui plan pentru întoarcerea astronauților Starliner: costumele folosite în timpul zborurilor de dus și întors nu sunt compatibile cu capsula Crew Dragon.// „Why aren’t Boeing and SpaceX spacesuits compatible?”, adastraspace.com //

Aceste costume, făcute special pentru fiecare astronaut, nu sunt teoretic necesare pentru a face un drum de la sau înspre SSI; capsulele sunt presurizate și au sisteme de gestionare a oxigenului și temperaturii interioare care pot păstra membrii echipajului în siguranță, chiar și fără costume. Costumele sunt, însă, o metodă de a proteja astronauții în cazul apariției unor probleme ale capsulei, precum avarii care duc la depresurizare. Însă o parte din sistemele costumelor de astronauți, precum cele prin care pot controla temperatura sau nivelul de presurizare, funcționează doar când costumele sunt conectate la sistemele electrice ale capsulei.

Ei bine, când NASA a anunțat programul prin care oferă finanțări sectorului privat pentru vehicule spațiale, agenția nu a cerut uniformizarea costumelor de astronaut – probabil pentru a evita să adauge costuri suplimentare companiilor. Astfel, costumele Boeing nu se pot conecta la o capsulă SpaceX și invers – și, desigur, ele nu sunt compatibile nici cu vehiculele Soyuz.

Soluția nu este complicată: misiunea Crew9 poate aduce două costume noi de astronauți pentru Wilmore și Williams. Problema este fereastra de două săptămâni în care soluția de urgență pentru evacuare este capsula misiunii Crew-8. Într-un astfel de scenariu, Wilmore și Williams ar trebui să se îmbarce fără costumele de astronaut, din moment ce acestea sunt inutile într-o situație critică, dacă nu pot fi conectate la sistemele capsulei.

Șansele ca o astfel de situație să apară fix în timpul acelei ferestre sunt minuscule – în istoria aproape un sfert de secol al SSI, niciun astronaut nu a fost evacuat din cauza unei urgențe,//„List of accidents and incidents involving the International Space Station”, wikipedia.org // iar nicio capsulă Crew Dragon nu a suferit până acum o depresurizare în zbor. Însă tot este o situație care creează riscuri teoretice mai mari pentru viețile astronauților, ceea ce nu poate să satisfacă conducerea agenției spațiale americane.

Nici pe departe o premieră

Nu este prima dată când astronauți revin pe Terra de pe SSI cu un alt vehicul decât cel cu care au ajuns. De fapt, situația era o practică standard în primul deceniu de misiuni către stație, mai ales în programul navetelor spațiale NASA.// „List of International Space Station expeditions”, wikipedia.org //

La fel, nu este nici prima dată când o misiune de pe o stație spațială se prelungește cu mult peste data inițială de întoarcere. Un caz celebru, determinat de probleme geopolitice, este cel al lui Sergei Krikalev,// „The Amazing Story of Sergei Krikalev: The Last Soviet Cosmonaut”, opsjournal.org // un cosmonaut sovietic care a ajuns pe stația spațială sovietică Mir în ultimele săptămâni ale URSS-ului, în 1991. El trebuia inițial să stea doar 150 de zile la bordul stației, însă disoluția Uniunii Sovietice a creat o confuzie legată de cine va suporta costurile ridicate de a-l aduce înapoi, iar Krikalev a fost nevoit să stea 311 zile în spațiu.

În februarie 2003, atunci când a avut loc tragedia dezmembrării navetei NASA Columbia la reintrarea în atmosferă, doi astronauți americani americani, Donald Pettit și Kenneth Bowersox, și un astronaut rus, Nikolai Budarin, se aflau la bordul stației spațiale și urmau să revină pe Pământ cu naveta Atlantis, programată pentru lansare în martie 2003. Dezastrul a dus, însă, la reținerea la sol a tuturor navetelor spațiale NASA; cei trei astronauți au mai rămas încă trei luni pe stație, până când au revenit cu o capsulă Soyuz.//„Astronauts getting stuck in space is more common than you think”, nationalgeographic.com //

Și mai recent, americanul Francesco Rubio și rușii Sergei Prokopiev și Dmitri Petelin au ajuns pe SSI cu o capsulă Soyuz în septembrie 2022, și ar fi trebuit să revină acasă în martie 2023. Însă capsula a suferit o scurgere a lichidului de răcire în urma impactului cu un micrometeoroid, iar cei trei astronauți au trebuit să aștepte până în septembrie 2023 pentru a fi readuși, tor cu o capsulă Soyuz. Rubio chiar a stabilit un nou record pentru cea mai longevivă ședere neîntreruptă în spațiu a unui astronaut american:371 de zile.

JSC/NASA

Există probleme cu extinderea unei șederi în spațiu ?

Poate că o întrebare care curge logic din această situație este dacă extinderea unei misiuni pentru o perioadă atât de lungă, de la o săptămână la opt luni, ar putea creea probleme fizice pentru cei dei astronauți.

Este adevărat că perioadele lungi de ședere neîntreruptă în spațiu au efecte asupra corpului uman, provocate în principal de gravitația mai scăzută de pe stație. // Astronauții de la bordul SSI resimt o forță gravitațională de 89% din cea a Pământului. // Printre altele, astronauții care stau pe termen în lung în spațiu pierd rapid din masa musculară, se confruntă cu demineralizarea și slăbirea oaselor sau au probleme cu vederea. Ei suferă și modificări interne, precum lungirea telomerilor sau îngroșarea peretelui arterei carotide. În plus, există și o gamă largă de efecte psihologice care pot apărea în timpul misiunii sau în săptămânile de după revenirea la sol, precum perioade de anxietate sau depresie.

CITEȘTE ȘI: Viața în spațiu – ce se întâmplă în corpul tău după un an pe Stația Spațială – Mindcraft Stories

Până acum, însă, la sutele de astronauți care au petrecut cel puțin câteva săptămâni în spațiu, nu au fost raportate probleme medicale grave pe termen lung. Ceea ce e, oarecum, de așteptat. Procesul lung de selecție și antrenament pentru potențialii astronauți asigură candidați în condiție fizică excelentă, care este menținută pe tot parcursul carierei, inclusiv, în timpul misiunilor, printr-un regim fizic strict, în timp ce sănătatea lor fizică și mentală este monitorizată constant până în cele mai mici detalii. Cel mai probabil, cei doi astronauți își vor modifica programul și frecvența exercițiilor fizice pentru a acomoda o ședere mai lungă.

Cele aproximativ opt luni pe care ar trebui să le petreacă astronauții Willmore și Williams în spațiu sunt aproape de durata unei misiuni standard pe SSI – de aproximativ șase luni –. iar singurul motiv pentru durata scurtă a șederii inițiale era caracterul de misiune-test pentru capsula Starliner.

De fapt, chiar dacă Wilmore (61 de ani)// Detalii pe nasa.gov // și Williams (59 de ani),// Detalii pe nasa.gov // nu sunt chiar tineri, ei au fost selectați tocmai pentru că au o experiență vastă cu misiuni anterioare către stația spațială. Ambii au participat la misiuni anterioare care au durat în jur de șase luni.

Încă o palmă pentru Boeing

În condițiile în care astronauții sunt perfect OK, marele perdant al acestui incident rămâne Boeing. Compania vedea în lansarea lui Starliner o oportunitate crucială de a-și mai repara imaginea, afectată grav de numeroasele scandaluri de siguranță în care este implicată divizia aeronautică a companiei.

În schimb, Starliner s-a dovedit a fi încă o situație umilitoare pentru Boeing, care nu doar că trebuie să accepte ca astronauții ei să fie „salvați” de către competiție, dar trebuie să se lupte și cu impresia falsă că a reușit să-i lase pe aceștia „blocați” pe Stația Spațială.

CITEȘTE ȘI:  Cum și-a distrus Boeing reputația în căutarea profitului