E posibil ca în 2024 să poți vedea cu ochiul liber o novă, o „stea nouă” în constelația Corona Borealis9 min read

Deși cunoștințele astronomilor despre novele recurente au crescut considerabil, e greu de anticipat momentul când se va întâmpla asta.

Dacă predicțiile astronomilor se vor adeveri, în viitorul apropiat vei putea vedea cu ochiul liber apariția unei „stele noi” pe cerul nocturn, un eveniment care a fost observat ultima dată în anul 1946, cu 78 de ani în urmă. E genul de experiență pe care o ai o singură dată în viață. 

Steaua despre care vorbesc se numește T Coronae Borealis și este situată la aproximativ 3.000 de ani-lumină de noi, în direcția constelației Coroana Nordului.// Numele oficial al constelației este Corona Borealis, de unde vine și numele stelei: constellation-guide.com //

În mod normal, T Coronae Borealis nu iese cu nimic în evidență, nefiind nici măcar vizibilă cu ochiul liber. Dacă vrei s-o vezi, trebuie să te îndepărtezi de orice sursă de poluare luminoasă și să folosești un telescop.

Însă o dată la aproximativ 80 de ani, aceasta oferă o priveliște senzațională, devenind mult mai strălucitoare decât în mod obișnuit și ajunge astfel să fie vizibilă ușor cu ochiul liber, din zone în care poluarea luminoasă nu este foarte mare. Asta pentru că steaua T Coronae Borealis este o novă recurentă.

Novele fac parte din categoria stelelor variabile cataclismice.// Mai multe informații pe nasa.gov // În cazul lor, în urma unei explozii termonucleare de proporții cataclismice, steaua devine mult mai strălucitoare decât este în mod obișnuit. Ele apar în sisteme stelare binare, unde o stea pitică albă// Rămășița unei stele de mărimea Soarelui, nationalgeographic.com // se află în relativa apropiere a unei alte stele mai mari. Dacă distanța dintre cele două stele este suficient de mică, datorită forței sale gravitaționale, pitica albă poate „fura” materie (în mare parte hidrogen) de pe steaua companion, materia respectivă ajungând să formeze un înveliș în jurul piticei albe.

T Coronae Borealis reprezintă un sistem stelar format dintr-o pitică albă și o stea gigantă roșie. Pitica albă orbitează în jurul gigantei roșii la fiecare 228 de zile, iar distanța dintre ele este de aproximativ 80 de milioane de kilometri. În mod normal, văzute de pe Pământ, lumina de la giganta roșie este cea care domină sistemul, dar, atunci când pitica albă intră în faza de novă, aceasta „ia fața” gigantei, făcând ca pentru o perioadă scurtă de timp, de câteva zile, steaua T Coronae Borealis să devină vizibilă cu ochiul liber.

Sub acțiunea enormei atracții gravitaționale a piticei albe, în interiorul învelișului, materia poate ajunge la presiuni și temperaturi suficient de mari pentru a iniția reacția de fuziune nucleară (hidrogenul va fuziona pentru a forma heliu), moment în care tot acest înveliș va fi distrus într-o uriașă explozie termonucleară, eveniment care va emite foarte multă lumină.

Novele nu trebuie confundate, însă, cu supernovele de tip Ia.// O subcategorie de stele variabile cataclismice rezultată din explozia violentă a unei pitice albe: schoolsobservatory.org // Ambele evenimente au loc în sisteme stelare binare și implică o pitică albă care ia materie de pe steaua companion. Dacă în cazul novelor doar acel înveliș de materie din jurul piticei albe este cel care explodează, în cazul supernovelor, întreaga pitică albă este distrusă în urma unei explozii mult mai puternice.

Novele periodice, cum este și T Coronae Borealis, prezintă acest comportament la intervale regulate de timp. În cazul acestei stele, perioada este de aproximativ 80 de ani. Nova a fost observată prima dată, oficial, în anul 1866, iar 80 de ani mai târziu, în 1946, a apărut din nou. Acum, astronomii cred că e posibil ca lucrul ăsta s-ar putea întâmpla chiar în acest an. 

Cercetătorii au observat în ultimii ani că activitatea stelei T Coronae Borealis este asemănătoare cu activitatea avută de stea în anii de dinaintea exploziei din 1946. Spre exemplu, în 1945, cu un an înainte ca explozia să fie detectată, aceștia au observat o diminuare a strălucirii stelei T Coronae Borealis. La fel s-a întâmplat și anul trecut. 

Nu te entuziasma însă prea tare. Deși cunoștințele astronomilor despre novele recurente au crescut considerabil din 1946 încoace, aceste sisteme stelare binare sunt foarte complexe, ceea ce face ca prognozarea momentului exact la care vom putea observa explozia cu ochiul liber să fie foarte greu de realizat.

Observarea constantă a acestei stele și studierea în detaliu a comportamentului piticei albe le va permite astronomilor să înțeleagă și mai bine procesele care au loc în învelișul ei și astfel să realizeze o mai bună prognoză pentru următorul moment în care vei putea observa nova, cândva în jurul anilor 2104 – 2106.

La momentul la care scriu acest articol, T Coronae Borealis încă nu a explodat, așa că în fiecare seară senină, ieși afară, departe de luminile stradale, și privește cerul. Poți folosi o aplicație pe care să-ți arate constelațiile și numele stelelor, iar după ce găsești constelația Corona Borealis, caută steaua epsilon Coronae Borealis (ε Coronae Borealis). Familiarizează-te cu poziția constelației și a stelei în interiorul constelației. Observă această regiune constant și, cine știe, poate că într-una dintre seri, undeva puțin mai jos și ușor la stânga față de ε Coronae Borealis vei vedea o stea care în seara precedentă nu era acolo.