Mark Garlick/Science Photo Library via Getty Images
MAVEN și Hubble ar putea oferi răspunsuri cu privire la dispariția unei cantități mari de apă de pe Marte11 min read
Dinamica evadării apei în atmosfera marțiană a dat naștere unor teorii în rândul echipelor de cercetare de la NASA. Un asemenea fenomen i-ar aduce pe cercetători mai aproape de visul colonizării altor planete, mai apropiate de noi.
Oamenii de știință au descoperit, prin intermediul // Mars Atmosphere and Volatile EvolutioN, science.nasa.gov // noi informații referitoare la caracteristicile atmosferice și geologice de suprafață ale planetei Marte. Cu alte cuvinte, apa regăsită pe corpul ceresc ar fi într-o cantitate mult mai redusă decât s-ar fi așteptat, inițial, // NASA’s Hubble, MAVEN Help Solve the Mystery of Mars’ Escaping Water, science.nasa.gov //
Conform caracteristicilor descoperite, „planeta roșie” ar fi fost foarte umedă, iar în ultimii 3 miliarde de ani, cel puțin o parte din apă ar fi pătruns adânc în subteran. Totuși, specialiștii nu au putut să explice cu certitudine unde a dispărut restul apei.
„Există doar două locuri unde apa poate ajunge. Poate îngheța în sol sau molecula de apă poate fi descompusă în atomi, iar acești atomi pot scăpa în spațiu din partea superioară a atmosferei,” a declarat liderul studiului, John Clarke, parte a Centrului pentru Studii Spațiale, din cadrul Universității Boston din Massachusetts. Acesta a mai precizat că pentru a afla ce s-a întâmplat cu apa care lipsește, este crucială înțelegerea evadării atomilor în spațiu.
Clarke și membrii echipei sale au analizat atât datele obținute prin intermediul telescopului Hubble, cât și a navei MAVEN, pentru a afla rata curentă de evadare a atomilor de hidrogen care părăsesc planeta, precum și numărul acestora.
NASA, ESA, STScI, John T. Clarke (Boston University); Procesare: Joseph DePasquale (STScI)
Ce au arătat datele obținute de MAVEN și Hubble
Moleculele de apă prezente în atmosfera marțiană sunt disecate de lumina Soarelui în atomi de Oxigen și de Hidrogen. Echipa de cercetători și-a concentrat studiul pe hidrogen și // Un atom de hidrogen cu un neutron în nucleu, care îi dublează masa față de hidrogenul simplu // Această creștere în masă determină deuteriul să scape în spațiu mult mai greu. Cu cât se pierde mai mult hidrogen simplu, cu atât se stabilește un raport aparte dintre acesta și „hidrogenul greu”, care ajută oamenii de știință să afle câtă apă a fost prezentă în perioada caldă și umedă a planetei Marte.
Cu toate că majoritatea datelor obținute pentru acest studiu provin de la stația spațială MAVEN, aceasta nu este specializată și echipată pentru detectarea emisiei de deuteriu, în timpul unui an marțian. Clarke și echipa sa au recurs la datele obținute de telescopul spațial Hubble, pentru a completa, cu detaliile lipsă, ciclul anual pentru trei ani marțieni, fiecare având 687 de zile de pe Pământ.
Efectele dinamicii atmosferice de pe Marte
Conform explicațiilor lui Clarke, întreaga atmosferă este foarte turbulentă, având loc oscilații de temperatură în intervale scurte de timp, chiar și în câteva ore. Astfel, schimbările atmosferice sunt prezente pe măsură ce luminozitatea Soarelui variază cu 40%, în timpul unui an marțian. „În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit că Marte are un ciclu anual mult mai dinamic decât se așteptau acum 10 sau 15 ani”, a mai precizat cercetătorul.
Oamenii de știință de la NASA au mai descoperit că rata de evadare a deuteriului și hidrogenului se schimbă rapid, cu cât planeta Marte este mai aproape de Soare. Până la aceste date, cercetătorii din comunitățile științifice credeau care acești atomi se deplasează încet prin atmosferă, până la o anumită înălțime, de unde pot scăpa. Totuși, această percepție s-a schimbat deoarece în prezent, // „Where Did All of Mars’s Water Go? The Picture Is Getting Clearer”, time.com // a modificărilor rapide ale condițiilor atmosferice.
O altă descoperire ar fi că schimbările în deuteriu și hidrogen sunt atât de rapide, încât evadarea atomică necesită un plus de energie pentru a putea fi explicată. Odată ajunși în atmosfera superioară, doar o mică parte dintre atomi ajung, prin viteza lor, să scape de gravitația planetei Marte. Particulele care ajung la această viteză (super-termale) sunt create atunci când ceva le oferă un impuls suplimentar de energie.
Acest studiu nu se concentrează doar pe înțelegerea planetelor din sistemul nostru solar, ci și pe evoluția corpurilor cerești, care au dimensiuni similare cu cele ale Pământului și se rotesc în jurul altor stele.
Astronomii descoperă tot mai multe planete de acest fel, dar studierea lor amănunțită este greu de realizat. Dintre toate corpurile cerești din sistemul nostru solar, doar Marte și Venus sunt similare cu Terra, din anumite privințe, în ciuda condițiilor actuale extrem de diferite. Planeta Roșie și „Luceafărul” vor ajuta oamenii de știință să înțeleagă natura lumilor îndepărtate din galaxia noastră.
Detalii despre misiunile implicate în studiu
Telescopul Spațial Hubble transmite date de peste 30 de ani și continuă să descopere informații revoluționare care ajută la înțelegerea fundamentală a Universului. Acesta reprezintă un proiect de cooperare internațională între ESA (Agenția Spațială Europeană) și NASA. Mai exact, Centrul Spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Meryland, se ocupă de operațiunile misiunii și coordonează telescopul. De asemenea, compania Lockheed Martin Space, cu sediul în Denver, Colorado, contribuie la operațiunile misiunii la Goddard.
Institutul de Știință al Telescopului Spațial (STScl), aflat în Baltimore, Maryland, este coordonat de Asociația Universităților pentru Cercetare în Astronomie și se ocupă de operațiunile științifice pentru NASA.
MAVEN reprezintă o stație spațială menită să afle informații despre planeta Marte și are ca investigator principal Laboratorul pentru Fizica Atmosferică și Spațială (LASP), din cadrul Universității din Colorado Boulder. Acest institut se ocupă și cu coordonarea operațiunilor științifice, activități de sensibilizare și comunicare. Întreaga misiune MAVEN este gestionată de Centrul Spațial Goddard al NASA, din Greenbelt.
Compania Lockheed Martin Space a fost responsabilă cu construirea navei spațiale pentru operațiunile acestei misiuni, iar Laboratorul de Propulsie Jet al NASA din California de Sud oferă atât suportul rețelei de comunicații spațiale, cât și navigația. Echipa MAVEN a sărbătorit, în Septembrie 2024, 10 ani de la aterizarea navei pe Marte.
