Răspunsuri la 5 întrebări esențiale despre spațiul cosmic16 min read

Printre ele, răspunsul la o întrebare de actualitate: cum convingi pe cineva că oamenii chiar au ajuns pe Lună?

În cadrul evenimentelor de popularizare a astronomiei pe care le organizez, primesc foarte multe întrebări de la cei interesați să afle cât mai multe informații despre univers. Voi trece în revistă câteva dintre cele mai interesante întrebări care mi-au fost adresate, la care o să încerc să ofer răspunsuri cât mai clare.

Marea nebuloasă din Orion. NASA, ESA, M. Robberto ( Space Telescope Science Institute/ESA) și Hubble Space Telescope Orion Treasury Project Team.

 Cât de departe poți vedea cu ochiul liber în spațiu?

Răspunsul simplu: foarte departe. Dar ce înseamnă asta, de fapt?

Luna, spre exemplu, în funcție de momentul în care o privești, ar putea să se afle undeva între 360.000 și 400.000 de kilometri față de tine. Departe, nu? Da, dar e abia începutul a ceea ce poate face ochiul tău.

Uită-te în perioada asta la jumătate de oră după apusul Soarelui deasupra orizontului sud-vestic și vei observa un punct foarte strălucitor. Acela este de fapt planeta Venus (sau Luceafărul). În perioada asta, Venus este la o distanță de aproximativ 140 de milioane de kilometri.

Dacă te uiți spre est, undeva în jurul orei 21, o să poți vedea trei stele de străluciri relativ apropiate, aproape coliniare. Aceea este celebra centură a lui Orion, parte a constelației cu același nume. Dacă ești într-o zonă fără poluare luminoasă, în dreapta și puțin mai jos față de centură o să poți vedea ceva încețoșat. Este vorba despre marea nebuloasă din Orion, care oferă o priveliște foarte spectaculoasă chiar și printr-un telescop mic. Această nebuloasă este la nu mai puțin de 1.300 de ani-lumină distanță.// Un an-lumină înseamnă aproximativ 9.500 de miliarde de kilometri. //

Unul dintre cele mai îndepărtate obiecte pe care le poți vedea cu ochiul liber este celebra galaxie Andromeda, pe care o poți vedea pe cer ca pe o mică pată cețoasă. Această pată cețoasă este de fapt nucleul galaxiei care se află la 2.5 milioane de ani-lumină față de noi.

Astronautul Buzz Aldrin pe suprafața Lunii, fotografiat de Neil Armstrong. Neil Armstrong, NASA.

 Care e cel mai bun argument pe care-l poți aduce pentru a convinge pe cineva că oamenii chiar au ajuns pe Lună?

Sute de mii de oameni au urmărit pe viu lansarea misiunilor Apollo spre Lună. Astronauții au făcut fotografii și clipuri video și au adus pe Pământ mostre de sol lunar analizate apoi de oamenii de știință de pe tot globul. Sondele spațiale din jurul Lunii au fotografiat de pe orbită locurile de aselenizare și urmele lăsate de misiunile Apollo pe suprafața satelitului. 

Chiar dacă toate acestea reprezintă argumente rezonabile care dovedesc că oamenii chiar au ajuns pe Lună, încă există prea multe persoane care se îndoiesc de veridicitatea aselenizărilor din cadrul programului Apollo. Printre ele, și unul dintre candidații la președinția României.

În opinia mea, cel mai bun argument care atestă că aselenizările chiar au avut loc este că Uniunea Sovietică, adversarul direct al americanilor în cursa spațială spre Lună, nu a declarat niciodată că acestea ar fi fost înscenate în vreun fel, chiar dacă ar fi fost principalii interesați să le nege. Iar asta s-a întâmplat pentru că oamenii de știință sovietici au putut să urmărească independent comunicațiile misiunilor Apollo cu Pământul.

Trebuie însă specificat că oricât de puternic ar fi un argument, acesta va avea impact doar dacă interlocutorul este și dispus să-l accepte.

U.S. National Archives

 Există OZN-uri?

În mod cert, există, și chiar am fost martorul unuia, pentru câteva minute. Dar, de fapt, ceea ce majoritatea vrea să întrebe este dacă aceste OZN-uri// „DOD Examining Unidentified Anomalous Phenomena”, defense.gov // sunt de fapt niște nave spațiale ale unei civilizații extraterestre. Aici, răspunsul meu este că, în cele mai multe cazuri, probabil nu.

Aud des persopane care spun ceva de genul „nu putea fi un avion, că nu se comporta ca un avion, că doar știu cum arată unul în zbor”. Problema e că există situații în care un avion nu pare să se comporte așa cum te-ai aștepta s-o facă. Spun asta din proprie experiență.

Acum câțiva ani, într-o seară, ieșisem cu un prieten pe o pajiște pentru a observa cerul prin telescop. Era la puțin timp după apusul Soarelui și tocmai scosesem telescopul din mașină, când undeva deasupra orizontului vestic am observat amândoi un punct foarte strălucitor, asemănător ca strălucire cu planeta Venus. Problema era că nu putea fi planeta Venus, deoarece aceasta nu era vizibilă în acea perioadă.

Țin minte că priveam amândoi foarte surprinși acest obiect care părea staționar pe cer și nu puteam să ne dăm seama ce anume vedeam. Când ne-am uitat prin telescop, nu ne-a venit să credem că era, de fapt, un banal avion de pasageri, care reflecta puternic lumina Soarelui înspre noi. Pe moment, nu am putut înțelege cum de acel avion a fost staționar vreme de câteva minute. Apoi, cum am ajuns acasă, după sesiunea de observații, m-am documentat și am aflat astfel că în unele situații un avion poate părea staționar, chiar dacă se știe clar că asta nu se întâmplă în realitate.

Ce vreau să spun e că nu trebuie să te grăbești să tragi concluzii. Chiar dacă pentru tine ce vezi pe cer poate fi un OZN (obiect zburător neidentificat) asta nu înseamnă că nimeni altcineva nu l-ar putea identifica drept ceva banal.

Și chiar dacă există totuși un anumit număr de observații al acestor OZN-uri pentru care nimeni nu are o explicație, deocamdată, asta nu înseamnă automat că sunt nave extraterestre. Explicația poate fi, de fapt, foarte terestră, cum ar fi niște fenomene atmosferice încă necunoscute.

Pioneer 10, prima sondă spațială care a trecut pin centura de asteroizi. NASA/Ames.

 Cum pot sondele spațiale să treacă intacte prin centura de asteroizi?

În ciuda a ce vezi prin filme, când personajul principal aflat la manșa unei nave spațiale trebuie să execute niște manevre foarte spectaculoase pentru a reuși să se strecoare cu bine printre corpurile dintr-o centură de asteroizi, în realitate, lucrurile sunt mult mai puțin spectaculoase.

În centura de asteroizi dintre planetele Marte și Jupiter, astronomii cred că s-ar putea afla milioane de astfel de bolovani cosmici de diverse dimensiuni. De la unii cât un automobil, la alții cât un bloc sau alții de sute de kilometri în diametru.

Dar, chiar dacă numărul acestor obiecte ți se poate părea unul foarte mare, trebuie să te gândești că sunt răspândite într-o regiune enormă, ceea ce face ca densitatea lor să fie una extrem de scăzută. Distanța medie între doi asteroizi din centură este undeva în jurul a un milion de kilometri. 

Deci, nu-i de mirare că nicio sondă spațială nu a avut probleme la trecerea prin centura de asteroizi.

Soarele, fotografiat de sonda Solar Dynamics Observatory. NASA/SDO (AIA).

 Care e distanța, în ani-lumină, până la Soare?

Anul lumină este unitatea de măsură a distanței pe care astronomii o folosesc pentru a exprima distanțele până la diferite obiecte astronomice situate în afara sistemului solar. Pentru că aceste distanțe sunt enorme, iar exprimarea acestora în kilometri este una dificilă, oamenii de știință au introdus această unitate de măsură egală aproximativ cu 9.500 de miliarde de kilometri.

Dar în interiorul sistemului solar distanțele între obiecte sunt considerabil mai mici, iar în acest caz se putem utiliza chiar kilometrul pentru a putea exprima distanțele. Spre exemplu, Luna, singurul satelit natural, se află la o distanță medie de 284.000 de kilometri față de Pământ.

Soarele, cel mai mare obiect din sistemul solar, nu se află la ani-lumină de Pământ, ci mult mai aproape. Distanța de la Pământ până la Soare, în medie, este de 150 de milioane de kilometri. Cât înseamnă asta dacă am vrea s-o exprimăm în funcție de viteza luminii? Doar opt minute-lumină față de noi, o aruncătură de băț, în termeni astronomici.

Pentru că și în sistemul solar distanțele se măresc destul de mult atunci când e vorba despre ultimele planete sau obiectelele din Centura Kuiper, astronomii au introdus o altă unitate de măsură a distanței –  Unitatea Astronomică, egală cu distanța medie Pământ-Soare. Așadar, se poate spune acum că Soarele este la o Unitate Astronomică de noi, ceea ce înseamnă 150 de milioane de kilometri sau opt minute-lumină.