România nu va trimite prea curând astronauți în spațiu21 min read

Dumitru Prunariu face o trecere în revistă a celor mai importante realizări spațiale recente și explică de ce România nu o să mai trimită un astronaut în spațiu prea curând.

Anul 2024 a fost unul important pentru explorările în spațiul cosmic, cu un număr record de 259 de lansări pe orbită, dintre care 134 ale firmei private SpaceX. Printre highlighturile anului trecut se numără multiplele misiuni de explorare ale Lunii,// „Space science in 2024: Moon missions, Martian milestones, astrophysics discoveries, and more”, nasaspaceflight.com // prima ieșire în spațiu privată din istorie,// „Billionaire completes first private spacewalk”, bbc.com // manevra spectaculoasă a rachetei Starship,// „SpaceX’s epic Starship Super Heavy rocket catch looked just like the company imagined”, space.com // care ar trebui să ducă oamenii pe Lună și Marte, sau misiunea care încearcă să determine dacă există condiții de viață pe Europa,// „Europa Clipper: A complete guide to NASA’s astrobiology mission”, space.com //

Dincolo de inovațiile și descoperirile importante, 2024 a arătat și că viitorul explorărilor spațiale pare să depindă din ce în ce mai mult de inițiativele private, iar posibila numire a omului de afaceri Jared Isaacman la cârma NASA// „Who is Jared Isaacman, Trump’s pick for NASA chief?”, space.com // e posibil să accelereze această tendință.

Vernisajul expoziţiei „Dumitru Prunariu – primul român în Cosmos”, organizat de Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, în Bucuresti, pe 15 mai 2021. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

În acest context, Agenția Spațială Europeană (ESA)// Mai multe detalii pe esa.int // joacă un rol esențial în peisajul global al cercetării și explorării spațiale. România e membră a ESA, alături de alte 21 state. Explorarea spațială e o muncă de echipă, e de părere Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a zburat în spațiu, membru al Consiliului de Administrație al Agenției Spațiale Române și al unor organizații internaționale precum Asteroid Foundation, Moon Village Association sau International Academy of Astronautics.

Acesta a fost prezent la un eveniment organizat de European Investment Bank la București,// Mai multe detalii pe eib.org // unde a vorbit cu Mindcraft Stories atât despre participarea ESA în misiuni spațiale internaționale, cât și despre rolul României în această organizație.

Deși membră ESA, România pierde teren în cursa spațială

„Guvernul României a semnat în 2011 acordul de aderare a României la Convenţia pentru înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene şi termenii şi condiţiile aferente, pe care l-a ratificat un an mai târziu. Astfel, s-a stabilit și o contribuție anuală a României la Programul Spațial European, de aproximativ 17 milioane de euro, inițial, care se reîntoarce aproape 100% în România sub formă de proiecte, participări la programe europene ș.a.m.d. E un beneficiu foarte mare, pentru că favorizează dezvoltarea unor proiecte, instituții sau start-up-uri și prevede păstrarea de către România a proprietății intelectuale și industriale a ceea ce rezultă din aceste proiecte. 

De asemenea, Agenția Spațială Română a beneficiat de un program dezvoltat prin intermediul Ministerului Cercetării, STAR, care asigura finanțarea și managementul proiectelor interne și dezvoltarea unor firme românești, pentru a ajunge la nivelul de a realiza cooperări la nivel internațional, în cadrul Agenției Spațiale Europene sau cu alte entități.

Programul STAR s-a încheiat în anul 2019 și ministerul nu l-a mai innoit, apoi contribuția la ESA nu a mai fost plătită patru ani – Guvernul nu a înțeles că așa cum am aderat la Uniunea Europeană sau la NATO, unde ne plătim regulat contribuțiile, exact la fel, pe linie de dezvoltare științifică și tehnologică  am aderat la Agenția Spațială Europeană, unde lucrurile trebuiau să se petreacă în același mod. Multe state europene de talia României s-au dezvoltat semnificativ științific, tehnologic și industrial prin programele Agenției Spațiale Europene. 

CITEȘTE ȘI: Aventura unui român în spațiu. 40 de ani de la zborul cosmic al lui Dumitru Prunariu

Când a ajuns Ministru al Cercetării, domnul Sebastian Burduja, care avea o viziune aș spune continentală asupra problemelor, a înțeles gravitatea situației și a reușit în câteva luni să rezolve problema și să plătească datoria. Bineînțeles că în perioada în care contribuția nu a fost plătită, am pierdut multe drepturi la nivelul Agenției Spațiale Europene – inclusiv dreptul de vot, de a accesa noi proiecte sau participa la programe, iar deciziile la nivel ESA unde fiecare stat membru își susține interesele, se luau fără participarea României.

Multe firme și institute de cercetare care aveau o buna parte din finanțare din proiecte cu ESA au rămas fără fonduri și au trebuit în parte să-și reducă și reorienteze activitatea. Agenția Spațială Română a participat în timp la crearea unor centre de excelență și a unor startup-uri care s-au dezvoltat și s-au privatizat chiar. Firma RISE, a ajuns nu demult chiar să trimită un experiment științific foarte apreciat la bordul Stației Cosmice Internaționale.

La nivel guvernamental nu s-a mai făcut aproape nimic, ba chiar din contră. A fost impusă la conducerea agenției o persoană cu competențe limitate care nu mai avusese tangență cu domeniul spațial, aservită politic și unor cercuri de interese, care prin măsurile luate a făcut să plece din instituție persoane competente și în final a adus agenția mai mult la o formă fără fond.”

Explorarea spațială, o muncă de echipă

„Cercetarea spațiului cosmic și aplicațiile în domeniul spațial implică de mult o cooperare internațională largă, chiar la nivelul statelor celor mai dezvoltate. De exemplu, ESA are acorduri de cooperare cu NASA, cu care participă la programe comune, cum este cel de explorare și exploatare a Lunii, Artemis, la care Europa a participat cu propriile părți de infrastructură la construirea stației spațiale lunare Getaway și a navei cosmice Orion. De exemplu, modulul orbital al acestei nave este construit de europeni. Această colaborare vine cu avantaje și obligații reciproce, implicând în viitor și participarea unui astronaut european la zborurile spre Lună.

 Se participă la programe comune și cu alte state din lume cu care Europa occidentală are relații vechi și interese comune, printre care Japonia, Canada, India sau Coreea de Sud. În general, colaborările sunt dezvoltate în limitele impuse de politica Uniunii Europene. Cu China, acum câțiva ani se dezvoltase un program de cooperare în care astronauții europeni s-au antrenat cu cei chinezi pentru a efectua un posibil zbor cosmic comun la bordul stației spațiale chineze, dar în noul context geopolitic, colaborarea cu a doua putere cosmică din lume, care este China, a fost limitată și abordată cu multă precauție. 

În limita reglementărilor la nivel european, poate prea multe uneori, ESA caută să dezvolte unele domenii prioritare care să pună în valoare capacitățile noastre și să rezolve necesitățile europene. Desigur, nu putem compara investițiile în domeniul spațial ale Europei cu cele din Statele Unite. Bugetul Agenției Spațiale Europene a fost în 2024 de 7,8 miliarde de euro, în timp ce bugetul NASA de 24 de miliarde USD. Asta spune aproape tot.

Dumitru Prunariu la evenimentul „Mic dejun UE – Europa și competiția spațială mondială – elemente de actualitate”, organizat de European Investment Bank. Foto via EIB

În domeniul zborurilor cosmice pilotate cu oameni la bord, Statele Unite și Federația Rusă cooperează în continuare. Astronauții americani se pregătesc în Orășelul stelar de lângă Moscova, iar cei ruși la Houston, și zboară fie cu nave construite de firma SpaceX, fie Soyuz, construite de ruși. Interesul reciproc și investițiile făcute în Stația Spațială Internațională, cel mai mare și costisitor program de colaborare internațională dezvoltat vreodată, sunt atât de mari încât s-a depășit confruntarea militară care există la nivel terestru, mă refer în primul rând la războiul din Ucraina. 

Acordul de colaborare este valabil până în anul 2030, după care americanii vor utiliza stații private care vor presta servicii inclusiv pentru NASA, pe bază de contract, iar rușii intenționează să asambleze pe orbita circumterestră o stație spațială proprie. Pe lângă aceasta, China are propria stație orbitală, complet funcțională, la bordul căreia își desfășoară activitatea câte jumătate de an numeroase echipaje chinezești. Această segregare a infrastructurii cosmice și a cooperării internaționale va duce la o concurență suplimentară, o competiție care nu este neapărat de dorit.”

Spațiul se privatizează în ritm accelerat

„Practic, privatizarea masivă a început firma SpaceX a lui Elon Musk și cu primele contracte pe care le-a avut cu NASA. Desigur, era să dea faliment de câteva ori, lansările SpaceX au fost de multe ori la limită, dar uite că a reușit, având acum cea mai eficientă flotilă de rachete cosmice recuperabile, acoperind în 2024 84% din totalul lansărilor de sateliți comerciali din lume. Vine din urmă și Jeff Bezos, cu firma lui Blue Origin, cu propriile rachete și nave cosmice, care a intrat și el, între altele, în competiția de furnizare de zboruri și servicii pe Lună. Este aproape imposibil însă să vezi astfel de investitori în domeniul cosmic la nivel european.

Practic, nu putem și nu avem de ce să intrăm în competiție cu Statele Unite – putem doar colabora și beneficia de avantaje reciproce. Președintele SUA, Donald Trump, care este în primul rând businessman, tratează și multe din problemele politice prin prisma unui businessman. Luându-l pe Elon Musk drept unul dintre principalii lui consilieri în domeniul tehnologiilor, a afirmat încă din speech-ul inaugural că steagul american va fi implantat pe planeta Marte. Colonizarea planetei Marte este visul dintotdeauna al lui Elon Musk, iar acest lucru, la ambiția, competența și puterea lui, se va întâmpla.

Jared Isaacman, un miliardar american, prieten cu Elon Musk, care a efectuat deja două zboruri cosmice private va ajunge probabil administratorul NASA, și în mod sigur va eficientiza și orienta mai rapid spre zona privată activitățile agenției spațiale americane. Aproape sigur, zborurile spre Lună vor fi realizate într-un viitor previzibil, cu navele mult mai ieftine și eficiente ale lui Elon Musk.”

Ce șansă are România să mai trimită un cosmonaut în spațiu

„După atât de multe zboruri cosmice, există deja suficiente studii și elemente pentru a ști de ce are nevoie organismul uman pentru a putea zbura timp îndelungat în spațiul cosmic. Dacă la început cosmonauții erau pregătiți ca niște sportivi de performanță, acum se insistă mult pe o sănătate foarte bună și o rezistență ridicată a organismului, nu neapărat pe volumul muscular, și pe pregătirea științifică.

România a participat la ultima selecție de astronauți efectuată de ESA și încheiată în anul 2022. Din aproximativ 12.800 de voluntari care s-au prezentat la nivelul întregii Europe, au fost și 255 de români. Dar, în final, din cei mai buni s-au ales doar șase, de atâția are nevoie Europa până în anul 2030. Iar alegerea lor, dincolo de performanțele individuale, s-a făcut în funcție de contribuția statelor cărora aparțineau candidații la programele spațiale europene. Vă dați seama că toți sunt din țări vestice. 

Au mai fost aleși încă șase candidați astronauți de rezervă, între ei fiind și un polonez și un ceh. Aceștia își continuă activitatea în țările lor, urmând să fie pregătiți și să zboare în cosmos pe baza unor contracte separate încheiate de statele cărora aparțin. Firma americană privată Axiom, care își construiește propria stație cosmică, dar deocamdată face brokeraj de astronauți, abia așteaptă ca pentru aproximativ 65 de milioane de dolari să îi pregătească, și cu navele firmei SpaceX să îi trimită pentru una-două săptămâni la bordul Stației Spațiale Internaționale. Această firmă care deja are o bogată experiență în domeniu, a încheiat până acum contracte și a lansat astronauți atât la nivel privat, cât și guvernamental. Nu mă întrebați unde este România aici!”