Vera Rubin, cel mai nou observator astronomic american, urmează să-și înceapă activitatea științifică în luna iulie8 min read

În Chile, pe muntele Cerro Pachon, la o altitudine de 2.600 de metri, pregătirile pentru începerea observațiilor cu Vera Rubin au intrat în linie dreaptă.

Vera Rubin, telescopul astronomic dotat cu cea mai mare cameră digitală construită vreodată// Mai multe detalii pe rubinobservatory.org // își va începe activitatea și-i va ajuta pe cercetători să înțeleagă mai bine expansiunea accelerată a universului, trecutul galaxiei, dar și să descopere asteroizi și comete care ar reprezenta un potențial pericol pentru planetă.

Finanțat în parteneriat de Fundația Națională pentru Știință și de Departamentul Energiei din Statele Unite ale Americii, observatorul astronomic Vera Rubin este dotat cu un telescop reflector care a primit numele Charles Simonyi, co-fondator al Microsoft, care a ajutat la finanțarea acestuia. 

Telescopul cu diametrul oglinzii principale de 8.4 metri și cu un câmp de observare foarte mare va fotografia întreg cerul emisferei sudice la fiecare câteva nopți, timp de zece ani. În acest scop, acesta va fi dotat cu cea mai mare cameră digitală construită vreodată. 

De dimensiunea unui SUV și cu o masă de 2.800 de kilograme, camera LSST// De la vechiul nume al telescopului, Large Synoptic Survey Telescope // va realiza cele mai mari și mai detaliate imagini ale spațiului cosmic.

Camera LSST. Jacqueline Ramseyer Orrell / SLAC National Accelerator Laboratory

Astronomii se așteaptă ca observatorul Vera Rubin să ajute la identificarea din timp a asteroizilor sau cometelor care ar putea reprezenta un pericol pentru Terra. Telescopul va fotografia întreg cerul emisferei sudice la fiecare câteva nopți, pe o perioadă de zece ani, după care astronomii vor compara fotografiile făcute noapte de noapte, și vor putea identifica asteroizii și cometele ca obiecte care își schimbă poziția între fotografii, în comparație cu stelele care vor apărea fixe. 

Un alt scop al acestui observator va fi să studieze trecutul galaxiei noastre// Milky Way Formation, rubinobsevatory.org // prin identificarea rămășițelor galaxiilor care de-a lungul timpului s-au ciocnit și combinat cu Calea Lactee și au dus la formarea galaxiei așa cum este acum. De asemenea, montura telescopului este cea mai rapidă din lume pentru un instrument de asemenea dimensiuni. Constructorii acesteia spun că îi vor fi necesare doar cinci secunde pentru a schimba ținta observațiilor. 

Un alt domeniu în care Vera Rubin poate aduce contribuții serioase este cel al identificării optice a surselor de unde gravitaționale. În momentul în care cercetătorii detectează undele gravitaționale pot să indice doar aproximativ poziția pe cer a sursei acestora. Deci e nevoie apoi de un telescop cu un câmp vizual mare care să fie îndreptat rapid spre zona de cer indicată de undele gravitaționale. Exact pe această viteză a monturii telescopului combinată cu uriașa cameră digitală și câmpul său observațional foarte larg se bazează oamenii de știință când speră ca telescopul să identifice radiația electromagnetică emisă de sursa undelor gravitaționale detectate de observatoare ca LIGO.

Oglinda SLAC. NOIRLab / SLAC NSF DOE AURA

Tot Vera Rubin va observa milioane de supernove de tipul Ia, ceea ce va permite astronomilor să înțeleagă dacă energia întunecată// Forța misterioasă care produce expansiunea accelerată a Universului // variază în timp.  

„Expansiunea Universului este ca o bandă de cauciuc care este întinsă. Dacă energia întunecată nu este constantă, ar fi ca și cum întinderea benzii de cauciuc s-ar produce diferit în puncte diferite”, explică Anais Möller, cercetătoare în cadrul proiectului Observatorului Vera Rubin, pe site-ul observatorului. Tot Vera Rubin va studia materia întunecată prin observarea lentilelor gravitaționale slabe, distorsiunile pe care gravitația acesteia le produce în imaginile galaxiilor îndepărtate a căror lumină, pe drumul spre noi, trece prin preajma unor zone cu multă materie întunecată.

Observatorul a primit numele Vera Rubin în onoarea cercetătoarei care a oferit pentru prima dată dovezi că materia întunecată chiar există. Aceasta a descoperit că stelele de la marginile galaxiilor se rotesc prea rapid în jurul centrului galactic. Toată masa reprezentată de materia obișnuită a galaxiilor nu ar fi avut suficientă atracție gravitațională pentru a putea păstra coeziunea galaxiilor, iar stelele aflate la exterior ar fi trebuit să fie expulzate în spațiu. Faptul că galaxiile erau intacte arăta așadar că trebuie să existe mai multă materie în galaxii, materie pe care, însă, nu o putem observa direct, dar a cărei atracție gravitațională explică viteza de rotație a stelelor de la marginea galaxiilor. Această materie a fost denumită materie întunecată.