10 oameni de știință suspectați de hărțuire și abuzuri sexuale43 min read
Titlurile academice, premiile și faima nu garantează că savanții nu pot fi abuzatori. Însă îi pot ajuta să-și ascundă mai multă vreme faptele.
// „Maestrul manipulării: «Dezbracă-te să-mi arăți că ai încredere în tine»”, snoop.ro // de hărțuire sexuală din mediul academic din România arată că abuzul nu ține cont de carte. Hărțuirea sexuală și abuzurile comise de profesorii sau personalul academic asupra studenților și cercetătorilor la începutul carierei este mai întâlnită decât se vede public și abia acum se încearcă niște măsuri timide de a limita problema – nu e clar încă dacă nu cumva doar de ochii lumii.
Situația nu arată bine nici în restul lumii. Un sondaj realizat de // UniSAFE (Universities Safeguarding and Violence Elimination) este un proiect finanțat de Uniunea Europeană care vizează combaterea și eradicarea violenței bazate pe gen în instituțiile de învățământ superior și organizațiile de cercetare din Europa. În cadrul acestui proiect, a fost realizat un sondaj, între ianuarie și mai 2022, la care au participat 46 de universități și organizații de cercetare din 15 țări europene, cu peste 42.000 de răspunsuri de la personal și studenți. Este cel mai mare sondaj de acest tip realizat până acum în Europa. Site oficial: unisafe-gbv.eu // în 46 de universități din Uniunea Europeană, în 2022, a arătat că aproape două treimi (62%) dintre persoanele intervievate au experimentat cel puțin o formă de violență de gen de când au început să lucreze sau să studieze la instituția lor. Acesta au inclus violență fizică, psihologică, economică, sexuală, hărțuire sexuală și violență online. Aproape o treime (31%) dintre persoanele care studiau aici, cât și dintre angajați au raportat că au fost hărțuite sexual în cadrul instituției lor, 6% au experimentat violență fizică și 3% violență sexuală.
Doar 13% dintre persoanele care au experimentat violență de gen au raportat incidentele. Cele mai frecvente motive pentru care nu au raportat includ faptul că nu erau sigure dacă comportamentul a fost suficient de grav pentru a fi dezvăluit (47%) și neidentificarea comportamentului ca fiind un act de violență la momentul incidentului (31%).
În SUA, conform unei // „Reported incidence rates of work-related sexual harassment in the united states: using meta-analysis to explain reported rate disparities”, onlinelibrary.wiley.com // mediul academic are cea mai mare rată de hărțuire sexuală dintre toate domeniile, cu excepția armatei. Până în 2018, nu au existat multe investigații referitoare la acest tip de experiențe în // Domeniile STEM reprezintă un acronim pentru știință, tehnologie, inginerie și matematică. Aceste domenii sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și tehnologică, inovarea și cercetarea în diverse industrii. // Abia atunci Academiile Naționale de Științe, Inginerie și Medicină (NASEM) au produs // „Sexual Harassment in Academic Science, Engineering, and Medicine”, nationalacademies.org // despre amploarea hărțuirii sexuale în aceste domenii. Statisticile sunt debusolante. Aproape 50% dintre femeile din știință, 58% dintre femeile din mediul academic și 43% dintre absolventele de STEM au raportat că au fost hărțuite sexual la un moment dat.
De altfel, abuzurile în mediul academic au existat de când lumea, uneori, chiar notate în cărțile sau jurnalele (publice) ale hărțuitorilor. Doar că, până de curând, societatea machistă le considera normale. Statutul de „genii” al celor care comiteau astfel de fapte îi ferea de critici și pentru că exista percepția că o activitate științifică de excepție însemna automat că persoana respectivă e ireproșabilă și în viața personală.
Însă genialitatea – percepută sau reală – nu elimină din ecuație abuzul. Deși savanții sunt adesea surse de inspirație și mentorat pentru tineri, unii dintre ei au folosit acest statut pentru a exploata și hărțui – inclusiv sexual – studenți sau cercetători la începutul carierei. Aceste comportamente abuzive au fost și sunt adesea ascunse de realizările lor profesionale, uneori cu complicitatea unor colegi sau angajatori.
Iată zece savanți de top despre care s-a dovedit că au fost abuzatori.
Erwin Schrödinger, părintele fizicii cuantice, a fost un pedofil
Un articol publicat în decembrie 2021 de // „Turns Out Schrödinger, the Father of Quantum Physics, Was a Pedophile”, futurism.com // arată că fizicianul austriac Erwin Schrödinger, câștigător al Premiului Nobel, era pedofil, abuzator și prădător sexual în serie.
Schrödinger, cunoscut ca părintele fizicii cuantice și mai ales pentru experimentul său de gândire din 1935, numit // Propus de fizicianul Erwin Schrödinger în 1935 pentru a ilustra paradoxul interpretării mecanicii cuantice atunci când este aplicată la obiecte de dimensiuni macroscopice. Experimentul explorează problema suprapunerii cuantice și măsurării în mecanica cuantică. Mai multe pe ro.wikipedia.org // a abuzat fete tinere, inclusiv una de 14 ani, pe care o pregătea la matematică.
Schrödinger a recunoscut că a lăsat-o însărcinată pe fată când ea avea 17 ani, iar el avea peste 40. Ulterior, fata a făcut un avort care a lăsat-o permanent sterilă, potrivit dezvăluirilor din ziar.
Fizicianul, care a murit în 1961, a ținut o evidență a abuzurilor și chiar și-a justificat acțiunile în jurnalele sale. Schrödinger susținea că are dreptul să facă toate acele orori datorită geniului său.
El a mai încercat o relație cu o altă fată de 12 ani. În jurnalul său scria că aceasta se numără „printre iubirile neîmpărtășite ale vieții lui”. Cu toate acestea, a decis să renunțe după ce un membru al familiei și-a exprimat îngrijorarea că fizicianul ar fi un prădător abuziv.
Walter Moore, autorul biografiei Schrödinger, Life and Thought, publicată în 1989, spunea că atitudinea fizicianului față de femei // „Schrödinger’s Pedophilia: The Cat Is Out Of The Bag (Box)”, forbes.com //
În urma dezvăluirilor despre abuzurile lui Schrödinger, Trinity College din Dublin a decis să redenumească amfiteatrul care purta numele fizicianului. De asemenea, universitatea a reconsiderat continuarea seriei anuale de prelegeri Schrödinger Lecture Series și a schimbat numele acestora.
Dezvăluirile au stârnit reacții puternice în comunitatea academică și au dus la discuții despre cum ar trebui gestionate numele și onorurile acordate oamenilor de știință ale căror comportamente personale sunt condamnabile. Unii susțin că numele acestor figuri nu ar trebui folosite pentru a onora instituții sau serii de prelegeri, în timp ce alții argumentează – cel puțin discutabil – că trebuie separate contribuțiile științifice de comportamentele personale.
Richard Feynman, un Nobel pentru fizică și mult misoginism
// Mai multe despre el, aici: en.wikipedia.org // a fost, după orice definiție, un om de o inteligență ieșită din comun. Printre numeroasele sale realizări, Feynman a adus contribuții esențiale la dezvoltarea electrodinamicii cuantice, o teorie care descrie interacțiunea dintre lumină și materie, motiv pentru care a primit // Detalii, aici: nobelprize.org // în 1965, pe care l-a împărțit cu Julian Schwinger și Shin’ichirō Tomonaga.
Departe de a întruchipa stereotipul omului de știință distant și serios, Feynman a oferit o imagine atrăgătoare cercetării științifice prin cărțile sale de popularizare a fizicii și autobiografiile // „Surely You’re Joking, Mr. Feynman!” (1985) și „What Do You Care What Other People Think?” (1988) // A fost (și încă este) perceput ca un savant amuzant și prietenos.
Feynman a manifestat deseori atitudini misogine și sexiste, care au fost trecute cu vederea nu doar pentru că era o persoană celebră, ci și pentru că, în epocă, un astfel de comportament nu era considerat deviant. În cartea // O găsești aici: amazon.com // el povestește în detaliu cum și-a rafinat tehnicile care l-au transformat într-un maestru al seducției, cum trata femeile fără respect și cum reacționa violent când acestea îi respingeau avansurile.
Feynman obișnuia să lucreze și să organizeze întâlniri în cluburi de striptease și, pe când era profesor la Universitatea Caltech, a desenat portrete nud ale studentelor sale. Cu alte ocazii, savantul s-a prefăcut a fi student pentru a convinge femei mai tinere să aibă relații intime cu el.
A doua sa soție l-a acuzat de abuz. Ea a povestit că Feynman devenea extrem de furios dacă era întrerupt în timp ce lucra sau cânta la // „Surely You’re a Creep, Mr. Feynman”, thebaffler.com //
Comunitatea științifică îl vede însă în continuare pe Feynman ca pe un erou și respinge, adesea, criticile aduse comportamentului acestuia. Deși cartea sa, unde-și detaliază aventurile, a fost considerată „ireverențioasă” încă de la apariție, ea a contribuit, paradoxal, la crearea unui cult al personalității în jurul lui Feynman, în special printre oamenii de știință bărbați și albi.
Feynman este idolatrizat și în cultura populară, inclusiv în serialul // „Richard Feynman”, bigbangtheory.fandom.com // unde personajul Sheldon Cooper îl admiră și îi imită comportamentele.
Daniel Gajdusek, Nobel pentru Medicină și pedofil autodeclarat
// Despre el, aici: en.wikipedia.org // a fost un medic, virolog și antropolog american, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1976 pentru descoperirile sale legate de // Mai multe, aici: en.wikipedia.org // o afecțiune neurodegenerativă întâlnită la un trib izolat din Noua Guinee. Munca sa a dus la identificarea prionilor ca agenți infecțioși, ceea ce a avut implicații majore în înțelegerea bolilor neurodegenerative precum boala Creutzfeldt-Jakob și boala vacii nebune.
În 1997, Gajdusek a fost condamnat la un an și jumătate de închisoare pentru abuzarea unui băiat de 15 ani pe care l-a adus dintr-o călătorie de cercetare în // „D. Carleton Gajdusek dies at 85; Nobel Prize winner identified exotic disease, was unrepentant pedophile”, latimes.com //
Procurorii au declarat că dr. Gajdusek a adus acasă 56 de copii, majoritatea băieți, din călătorii de cercetare pe insulele din Pacific, începând cu anii 1960. Deși au susținut că a molestat alți patru băieți, nu au fost formulate alte acuzații.
Pe atunci în vârstă de 73 de ani, savantul a pledat vinovat. În baza unui acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorii din Frederick County, judecătorul Jim Dwyer a suspendat toate pedepsele, cu excepția a 18 luni din sentința de 30 de ani.
Dr. Gajdusek, pensionat anterior de la Institutul Național de sănătate din Bethesda, Maryland, unde a condus Laboratorul pentru Studiul Sistemului Nervos Central, urma să își ispășească pedeapsa imediat în închisoarea locală.
Ulterior, alte investigații au descoperit dovezi incriminatoare în jurnalele și notițele personale ale lui Gajdusek, care detaliau relațiile sale sexuale cu băieți.
După eliberare, a trăit în exil în Europa, unde și-a continuat activitatea științifică până la moartea sa, în 2008.
Geoff Marcy, pionier în descoperirea exoplanetelor și hărțuitor sexual
Geoff Marcy a fost Membru al Academiei Naționale de Științe din SUA, ales în 2002, profesor la Universitatea California din Berkeley, și a fost menționat deseori ca un potențial laureat al Nobelului.
În 2015, o investigație de șase luni a arătat că Geoff Marcy a încălcat politicile de hărțuire sexuală din campusul Universității California între 2001 și 2010. Patru femei au susținut că Marcy a avut în mod repetat un comportament fizic nepotrivit cu elevii, care includea masaje nedorite, sărutări și atingeri.
Marcy avea un istoric de comportament inadecvat care se întindea pe mai multe decenii, inclusiv în perioada când era la Universitatea de Stat din San Francisco. Acolo, era cunoscut pentru relațiile intime cu studentele sale.
În ciuda raportărilor și investigațiilor, sancțiunile aplicate lui Marcy au fost inițial limitate, ceea ce a dus la critici severe la adresa modului în care universitățile gestionează astfel de cazuri. O consecință a indulgenței a fost că multe dintre femeile afectate și-au schimbat cariera sau au părăsit domeniul astronomiei, descurajate de lipsa de acțiune din partea instituțiilor.
Scandalul a declanșat o discuție mai amplă despre hărțuirea sexuală în mediul academic și a dus la reforme în procedurile de gestionare a plângerilor de hărțuire. De exemplu, în SUA există acum o bază de date cu acces deschis unde victimele sau persoanele care dețin informații despre abuzatorii din mediul academic pot aduce // „Academic Sexual Misconduct Database”, academic-sexual-misconduct-database.org //
Geoff Marcy a demisionat din funcția sa de titular la Universitatea din California, Berkeley, iar în 2021, a fost exclus din Academia Națională de Științe a Statelor Unite (NAS) – una dintre primele excluderi de acest tip datorită acuzațiilor de hărțuire sexuală. După demisie, Marcy a continuat să fie implicat în cercetarea științifică la un nivel mai redus și mai puțin vizibil. Acum, este este coautor al unor studii care investighează emisiile de lumină laser de la stele pentru a detecta semnale tehnologice de la civilizații extraterestre.
Brian Richmond, curator la Muzeul de Istorie Naturală din New York și hărțuitor de stagiari
Paleontologul Brian Richmond a demisionat în 2016 din funcția de curator al Departamentului Originilor Umane de la Muzeul American de Istorie Naturală (AMNH) din New York, după doi ani de investigații și acuzații de hărțuire sexuală.
Totul a început la sfârșitul anului 2014, când o colegă a depus o plângere împotriva lui pentru o presupusă agresiune sexuală, la o conferință de antropologie din Florența, Italia. De atunci, AMNH a efectuat trei investigații separate asupra incidentului și a primit mărturii de la tineri stagiari care au declarat că poveștile despre comportamentul inadecvat al lui Richmond nu erau surprinzătoare.
Inițial, instituția // „Museum curator resigns after investigations of sexual misconduct”, science.org // că Richmond „a încălcat politica muzeului care interzice relațiile nepotrivite între supraveghetori și subordonați”. Ulterior, o investigație efectuată de membrii facultății de la Universitatea George Washington a determinat continuarea investigațiilor de către muzeu.
În urma constatărilor, AMNH i-a cerut demisia lui Richmond și i-a solicitat să lucreze de la distanță, în afara muzeului, până la expirarea contractului de curator. Chiar și după ce muzeul a făcut publică declarația potrivit căreia Richmond nu va mai lucra pentru muzeu, savantul hărțuitor a continuat să primească salariul timp de un an, grație contractului său ca // „New York’s Natural History Museum Curator Resigns Following Sexual Misconduct Investigations”, news.artnet.com //
David Marchant, geologul care și-a hărțuit colegele în Antarctica
În 2016, Jane Willenbring, specialistă în geologie și fostă studentă doctorandă la Universitatea din Boston, a depus o plângere formală împotriva lui David Marchant, geolog în cadrul Universității din Boston, în care a detaliat abuzurile fizice și verbale suferite în timpul expedițiilor din Antarctica în anii 1999 și 2000.
În 2017, // „Disturbing allegations of sexual harassment in Antarctica leveled at noted scientist”, science.org // acuzațiile aduse de Willenbring și alte femei. Articolul susținea că Marchant a aruncat cu pietre în studente în timp ce acestea urinau, le batjocorea și le amenința cu distrugerea carierelor în caz că ar fi raportat incidentele.
Marchant a fost suspendat cu plată de către Universitatea din Boston, în timpul investigațiilor.
În 2018, comisie de audiere a facultății a recomandat suspendarea lui Marchant pentru trei ani fără plată și interzicerea de a conduce expediții universitare în Antarctica – o măsură mai blândă decât concedierea.
Totuși, în 2019, președintele universității, Robert Brown, a respins recomandarea comisiei și a decis concedierea lui Marchant, confirmată de Consiliul de Administrație al universității.
Jane Willenbring a vorbit public, // „The Researcher Whose Story Exposed a Prominent Geologist—And Changed Science for the Better”, motherjones.com // despre hărțuirea suferită și despre impactul pe care l-a avut asupra carierei sale. Ea a subliniat că a așteptat să obțină titularizarea înainte de a depune plângerea, pentru a evita represaliile profesionale.
Willenbring a fost motivată să vorbească nu doar de experiențele sale personale, ci și de dorința de a proteja viitoarele generații de femei de astfel de abuzuri. Ea a fost inspirată de mișcarea #MeToo și de dorința de a crea un mediu mai sigur și mai echitabil pentru fiica sa și pentru alte femei din știință.
Benjamin Turner, cercetător la Smithsonian Tropical Research Institute, violator la o conferință științifică
În 2020, șaisprezece cercetătoare de la Smithsonian Tropical Research Institute (STRI) din Panama au raportat comportamente sexuale inadecvate din partea colegilor și superiorilor. Plângerile au fost inițial soluționate cu avertismente verbale sau restricții minore, dar cei implicați au continuat să lucreze.
Egbert Leigh, un om de știință retras de la STRI, a recunoscut acuzațiile și și-a cerut scuze. Doi alți cercetători, Edward Allen Herre și Benjamin Turner, au negat acuzațiile. Unul dintre agresori, Benjamin Turner, a fost totuși concediat, după repetate plângeri și // „Welcome to the Jungle. The Smithsonian’s #MeToo Moment”, buzzfeednews.com //
Acuzațiile care îl vizează pe Turner includ un viol la o conferință științifică din San Francisco în 2011 și un comportament sistematic și repetat de hărțuire și abuz asupra altor șapte femei, raportat în 2018. În total, opt femei, inclusiv ecologista Sarah Batterman, au depus o plângere formală în 2020.
Turner a negat acuzațiile și a susținut că a fost victima hărțuirii de către una dintre acuzatoare.
David Sabatini, biologul care-și hărțuia colegele la locul de muncă
Biologul David Sabatini este renumit pentru descoperirea proteinkinazei mTOR – o enzimă implicată în multe dintre procesele asociate îmbătrânirii, inclusiv senescența celulară, răspunsul imun, reglarea celulelor stem, autofagia, funcțiile mitocondriale și homeostazia proteinelor // Mai multe, aici: en.wikipedia.org //
În 2021, Institutul Medical Howard Hughes l-a concediat pe David Sabatini, iar Institutul Whitehead pentru Cercetări Biomedicale l-a forțat să plece după ce o investigație efectuată de o firmă de avocatură externă a constatat că a încălcat politicile institutului privind hărțuirea sexuală și relațiile la // „David Sabatini, biologist fired for sexual misconduct, lands millions from private donors to start new lab”, science.org //
Investigația a constatat că David Sabatini a inițiat o relație sexuală clandestină cu o colegă cercetătoare și a rugat-o să se întâlnească cu el pentru sex în cadrul institutului. La acea vreme, Sabatini îi era mentor într-un program pe care îl conducea, în timp ce ea își lansa un laborator la Institutul Whitehead. Ancheta a mai relevat că Sabatini a creat o atmosferă în laborator care încuraja glumele sexualizate, printre alte comportamente inadecvate.
În plus, Sabatini a amenințat un coleg care a refuzat să îi ofere un loc în laboratorul său unei cercetătoare cu care Sabatini s-a căsătorit ulterior. De asemenea, el a creat un mediu în care colegii se temeau să îi raporteze comportamentul inadecvat sau să discute despre zvonurile legate de relațiile sale, deoarece se temeau că ar putea avea probleme în carieră.
În noiembrie 2023, David Sabatini s-a alăturat // „Despite sexual harassment shadow, biologist David Sabatini lands job at top Czech institute”, science.org // Biologul și-a exprimat dorința de a îndruma tineri oameni de știință și de a contribui la cercetarea biologică, după o perioadă de reflecție și „profundă tristețe”. Directorul IOCB, Jan Konvalinka, a afirmat că Sabatini a fost pedepsit suficient pentru acțiunile sale anterioare și că revenirea sa în cercetare va aduce beneficii comunității științifice.
Angajarea sa a divizat oamenii de știință și a pornit dezbateri cu privire la momentul și condițiile în care instituțiile ar trebui să acorde a doua șansă celor care au comis abateri sexuale.
John Comaroff, profesorul de la Harvard care săruta studente
John L. Comaroff a fost profesor la Harvard, unde preda în Departamentele de Studii Africane și Afro-Americane și de Antropologie. Era cunoscut pentru cercetările sale asupra societăților africane și afro-americane, cu un accent special pe cultura, politica și justiția postcolonială. Înainte de a se alătura Harvard, a fost profesor la Universitatea din Chicago și la Universitatea din Cape Town.
Comaroff // „Students Sue Harvard Over Harassment”, harvardmagazine.com // de multiple acte de hărțuire sexuală și represalii profesionale împotriva studenților săi. Scandalul a început în 2020, când Harvard l-a plasat pe concediu administrativ plătit pentru a investiga acuzațiile de hărțuire sexuală raportate de trei studente: Lilia Kilburn, Margaret Czerwienski și Amulya Mandava.
Kilburn a declarat că profesorul Comaroff a sărutat-o și a atins-o fără consimțământ și, în același timp, a făcut comentarii sexuale grafice despre riscurile la care s-ar putea supune în timpul cercetărilor în Africa din cauza orientării sale sexuale.
Czerwienski și Mandava au raportat că, după ce au avertizat alți studenți despre comportamentul lui Comaroff, acesta le-a amenințat că vor avea dificultăți în găsirea unui loc de muncă dacă vor continua să vorbească despre el.
Biroul de Rezolvare a Disputelor (ODR) al universității Harvard a realizat o investigație în urma căreia a găsit dovezi de hărțuire sexuală, dar, inițial, nu a recomandat sancțiuni. Ulterior, Facultatea de Arte și Științe (FAS) a desemnat un anchetator extern care a concluzionat profesorul Comaroff a încălcat politica de conduită profesională a universității.
Decana Claudine Gay a anunțat că profesorul hărțuitor va fi pus în concediu administrativ neplătit și i s-a interzis să predea cursuri obligatorii și să consilieze noi studenți pentru anul academic următor.
În 2023, Hopi E. Hoekstra, noua decană a Facultății de Arte și Științe de la Harvard, // „Harvard Dean of Faculty Hoekstra Confirms Anthropology Prof. John Comaroff Still Sanctioned”, thecrimson.com // că profesorul John L. Comaroff este în continuare sancționat și nu poate preda studenților cursuri din programa obligatorie.
Studenții au protestat împotriva întoarcerii sale // „Back to Work, Not Back to Normal”, insidehighered.com // și au cerut măsuri mai stricte împotriva hărțuirii sexuale în campus. Harvard se confruntă și cu un proces din partea a trei studente care susțin că plângerile lor împotriva lui Comaroff au fost ignorate.
Lawrence Krauss, cosmologul acuzat de abuz sexual
Până în 2018, cosmologul Lawrence Krauss era un om de știință respectat, angajat al Universității Arizona, autor al mai multor cărți de succes și conferențiar prolific, cunoscut pentru stilul său captivant. A apărut chiar și într-un documentar alături de Richard Dawkins, iar prelegerile sale despre cosmologie strângeau în mod regulat mii de vizualizări pe YouTube.
În 2008, Krauss a fondat Origins Project, la Arizona State University (ASU). Scopul acestui proiect era de a explora cele mai fundamentale întrebări, printre care cele despre originile universului, vieții, conștiinței și culturii. Proiectul aducea împreună oameni de știință de top, intelectuali și publicul larg pentru a discuta și a crea oportunități de cercetare // Mai multe, aici: keep.lib.asu.edu // La evenimentele proiectului au participat oameni de știință renumiți, ca Stephen Hawking sau Richard Dawkins.
În februarie 2018, mai multe femei l-au acuzat pe Krauss de comportament sexual inadecvat întins pe mai bine de un deceniu. Dezvăluirile au apărut într-un articol de pe // „He Became A Celebrity For Putting Science Before God. Now Lawrence Krauss Faces Allegations Of Sexual Misconduct”, buzzfeednews.com //
Krauss a fost exclus rapid de la trei universități, însă a negat ferm acuzațiile și a refuzat să se retragă din viața publică, deși era investigat oficial de Universitatea de Stat din Arizona.
Până la urmă, Universitatea Arizona a găsit suficiente dovezi care să susțină mai multe acuzații. Potrivit acestora, Krauss a forțat o femeie să accepte un sărut și a încercat să îi scoată pantalonii după un eveniment de muncă în 2006. De asemenea, el a apucat sânul unei femei la o întâlnire, a pipăit coapsa alteia, i-a spus unei angajate că îi va cumpăra contraceptive ca să nu-l deranjeze cu concediul de maternitate, a făcut comentarii sugestive despre ținuta unei studente și i-a sugerat o partidă de sex în trei unei candidate la Proiectul Origins.
În urma unei anchete interne, ASU și Krauss au ajuns la un acord și acesta a fost demis din funcția de profesor la sfârșitul anului academic 2018. Krauss a continuat totuși să nege acuzațiile și a spus că ancheta universității // „Lawrence Krauss and the Legacy of Harassment in Science”, theatlantic.com //