Cazul Imane Khelif: Sexul biologic este greu de definit, chiar și pe baza cromozomilor38 min read

Disputa despre sexul a două sportive ce concurează în probele de box de la Paris 2024 este doar ultima dintr-o poveste complexă ce arată că știința n-a înțeles încă totul despre cum este definit sexul.

Jocurile Olimpice au  cea mai nouă scenă  războiului cultural contemporan. După tărăboiul de la ceremonia de deschidere, a venit rândul unui alt subiect preferat al conservatorilor (dar și a unor feministe radicale): participarea „bărbaților” în competiții feminine.

Două sportive de la probele de box de la Olimpiada de la Paris, ageriana Imane Khelif și taiwaneza Lin Yu Ting n-ar trebui să fie acolo, susțin unii, inclusiv Federația Internațională de Box – care nu e implicată în organizare. Acuzațiile de pe social media variază de la „sunt trans” –  în realitate, nu există vreun sportiv care să participe la vreo probă de la la Paris 2024 în afara sexului care i-a fost înregistrat la naștere – la „au cromozomi XY și, deși nu știau asta, de acum nu mai pot concura la femei”.

Primele acuzații au venit după victoria pugilistei algeriene asupra italiencei Angela Carini, care a abandonat meciul după ce ar fi primit niște lovituri „prea puternice” de la Khelif. Ulterior, numeroase declarații și comentarii în online, inclusiv de la oficialități din Italia și personalități ca J.K. Rowling, au acuzat-o direct pe Khelif că ar fi bărbat, folosind adesea pronumele „el” în adresare.

Totuși, atât Imane Khelif, cât și Lin Yu Ting, s-au născut, au crescut și sunt înregistrate în acte ca femei. Acuzațiile, care vin de la o organizație controversată, care nu a făcut publice documente în acest sens, sunt că acestea ar avea cromozomi XY, tipic masculini, și că acest lucru ar trebui să le excludă din competițiile feminine. Știința din spatele acestei afirmații este însă mai complicată și slab înțeleasă de forurile sportive.

Imane Khelif după calificare în finala de la Jocurile Olimpice. Richard Pelham/Getty Images

Ce se știe, oficial, despre cele două pugiliste?

Imane Khelif,  25 de ani, a debutat în boxul internațional în 2018, la Campionatul Mondial de la New Delhi,  la categoria ușoară. De atunci, a participat la mai multe competiții internaționale feminine, inclusiv la Jocurile Olimpice din 2020, unde a ajuns până în sferturi, cât și alte competiții sub egida International Boxing Association (IBA), organizația care, timp de multă vreme, a fost forul suprem pentru boxul amator.

Între timp însă, IBA a intrat în conflict cu Comitetul Olimpic Internațional (CIO) din cauza unor alegeri controversate, care l-au reconfirmat în funcție pe președintele Umar Kremlev, un rus apropiat de Kremlin. CIO a decis să excludă organizația de la olimpiadă și a creat un comitet special care să organizeze competiția de box.//„Banned governing body that’s fueling outcry on Olympic boxers has Russian ties and troubled history”, apnews.com //

Khelif s-a născut și a crescut ca femeie, deci acuzațiile că ar fi transexual nu se susțin. Nu există vreo dovadă că Khelif ar fi apelat la o terapie sau operație care să aibă legătură cu schimbarea de sex. De altfel, legislația algeriană persecută persoanele LGBTQ, interzice procedurile medicale prin care se face schimbarea de sex și pedepsește medicii care ar efectua astfel de proceduri. // Detalii pe cairo52.com //

În aceeași situație este și Lin Yu-Ting, din Taiwan, dublă campioană mondială la competiții organizate de IBA, și ea identificată de la naștere până în prezent ca femeie. Taiwan protejează drepturile LBGTQ și persoanele transsexuale, însă nu există vreo dovadă că sportiva taiwaneză ar fi urmat vreo procedură de acest tip.

Ambele sportive au participat fără probleme la competiții oficiale feminine timp de mai mulți ani – mai exact, până la Campionatul Mondial de Box desfășurat sub egida IBA în 2023, în New Delhi, India. Chiar și acolo, ambele pugiliste au boxat la categoriile lor. Lin a câștigat medalia de bronz, în timp ce Khelif s-a calificat în finală.

Doar că, înainte ca finala algeriencei să aibă loc, IBA a anunțat că ambele sportive au fost descalificate pentru că ar fi picat un „criteriu de eligibilitate” pentru a concura în boxul feminin. Minuta întâlnirii forului de la acea vreme susține că  acestea ar fi avut „avantaje competitive” în fața altor pugiliste, lucru confirmat de teste efectuate la două laboratoare independente, // „IBA Board of Directors Meeting Minutes”, iba.sport // dar ale căror rezultate au rămas, însă, confidențiale.

De-abia anul acesta, după ce Khelif a intrat în competiție la Olimpiadă, Umar Kremlev a declarat// „Boxers who failed gender tests at world championships cleared to compete at Olympics”, theguardian.com // că testele în cauză ar fi determinat că cele două sportive au cromozomi XY, prezenți de regulă la bărbați. în locul perechii XX, tipică pentru femei.

Însă atât metodologia de testare, cât și rezultatele testelor în sine, nu au fost făcute publice de către organizație.

Comitetul desemnat către CIO pentru a organiza competiția de la Paris le-a admis pe cele două pugiliste.  Criteriile de eligibilitate pentru a participa la competițiile feminine se bazează pe principiile enumerate în documentul-cadru CIO legat de identitatea de gen și variațiile sexuale.//Detalii pe olympics.com //

Pe baza acestora, sportivii pot concura la o disciplină pe baza identității asumate de gen – chiar și dacă s-au născut cu un alt sex biologic față de cel asumat – dacă nu există dovezi științifice, publicate în jurnale cu sistem de peer review, care să demonstreze că au constant un avantaj competitiv disproporționat față de ceilalți participanți, ori că prezintă un pericol pentru ei în sporturile de contact. Ele descurajează, în schimb testele genetice invazive.

Lin Yu Ting, după victoria din primul tur la competiția olimpică. Matthew Stockman/Getty Images

De ce nu e simplu să decizi sexul pe baza cromozomilor

La primă vedere, controversa nu pare atât de dificil de rezolvat: principalul criteriu de diferențiere genetică dintre sexele biologice este, până la urmă, cel al perechii de cromozomi sexuali din celule. Biologia elementară te învață că un embrion primește un cromozom X de la mamă, și un al doilea cromozom, X sau Y, de la tată. Acesta din urmă pornește o cascadă de reacții genetice care duce la formarea organelor și trăsăturilor sexuale; dacă perechea este XX, acestea vor fi feminine, iar dacă sunt XY, atunci fătul va dezvolta organe masculine.

Însă clasificarea sexului pe baza cromozomilor nu este chiar atât de simplă. Unele persoane se nasc cu diverse variații ale cromozomilor sexuali. Există, de exemplu, persoane cu cromozomi X0, în care al doilea cromozom lipsește de tot sau parțial. La fel cum există persoane cu doi cromozomi Y, cu cinci cromozomi X sau cu grupări de tipul XXYY sau XXXXY.// „What are X&Y chromosome variations?”, childrenscolorado.org // 

Sigur, dacă vrei să simplifici, ai putea zice că în oricare din combinațiile acestea foarte rare, prezența cel puțin a unui cromozom Y determină sexul masculin, iar absența lui, cel feminin. Și, deși asta este adevărat în majoritatea cazurilor, există situații în care cascada genetică de care am pomenit// „Beyond XX and XY: The Extraordinary Complexity of Sex Determination” scientificamerican.com // – determinată de gene care lipsesc, sunt alterate, se exprimă în mod diferit sau suferă alte tipuri de mutații – duce la dezvoltarea trăsăturilor sexuale într-un mod diferit de ce dictează perechea de cromozomi. Ceea ce poate să varieze de la dimorfisme ușoare ale organelor sexuale așteptate, până la situații în care individul are organe sexuale complet opuse genului cromozomial, precum indivizi cu cromozomi XY care au organe sexuale feminine.

Chiar și dacă ai susține în continuare că, în situația asta, o persoană ar trebui declarată bărbat doar pentru că are cromozomul Y, definiția asta este dată peste cap de faptul că există situații în care persoane care au astfel de condiții pot duce cu succes o sarcină până la capăt// „Pregnancy and delivery in a patient with pure 46,XY karyotype. Summary of actual knowledge about XY women”, nih.gov // – ceea ce până și cei mai ultraradicali conservatori ar considera o trăsătură specifică unei femei biologice.

Evident, clasificarea sexului după cromozomi se bate cap în cap cu modul în care sexul este înregistrat la naștere, pe baza organelor sexuale vizibile. Sunt cazuri în care o permutație diferită a cromozomilor se manifestă vizibil încă de la naștere, dar sunt destule în care simptomele devin aparente de-abia la pubertate.

Totalitatea unor astfel de variații sexuale la naștere este clasificată în literatura de specialitate drept „diferențiere de dezvoltare sexuală” (DSD). // Lucrările mai vechi folosesc „tulburare” // Un termen mai colocvial este cel de persoane intersex, însă acest termen e adesea confundat cu o parte restrânsă a unor astfel de cazuri, în care individul dezvoltă atât organe sexuale masculine, cât și feminine.

În ceea ce privește indivizii care se nasc cu o pereche de cromozomi XY, dar dezvoltă trăsături și organe feminine, există mai multe tipuri de condiții catalogate medical:

46-XY, DSD

Acesta este termenul-umbrelă care acoperă majoritatea cazurilor în care indivizii au cromozomi XY, dar au organe sexuale care nu se dezvoltă complet feminin sau masculin. //„46, XY disorders of sexual development”, nih.gov // E mai mult o categorie, decât un sindrom, iar varietatea de cauze genetice distincte poate duce la manifestații complet diferite. În general, majoritatea indivizilor cu acest sindrom prezintă o dezvoltare anormală a testiculelor, precum necoborârea lor, și pot avea organe reproducătoare feminine total sau parțial dezvoltate.

Sindromul de insensibilitate la androgeni

Un sindrom mai specific de catalogat, care afectează între 20 și 30% din persoanele cu 46-XY, DSD, numit și sindromul Morris,//  „Androgen insensitivity syndrome”, nhs.uk // este cel în care organismul persoanelor cu sindrom de insensibilitate la androgeni nu poate reacționa (sau reacționează doar parțial) la hormonii androgeni, precum testosteronul, necesari pentru dezvoltarea organelor sexuale masculine, și ulterior, a altor caracteristici masculine la pubertate. Sindromul apare ca urmare a unei disfuncții a receptorilor care, în mod tipic, leagă hormonii de celule.

Există mai multe moduri în care acest sindrom se poate manifesta, în funcție de cât de mult poate răspunde corpul individului la hormoni androgeni. De exemplu, în varianta ușoară sau parțială, copilul poate dezvolta în continuare trăsături sexuale masculine, dar estompate. Variantă completă a acestuia,  CAIS,//Complete Androgene Insensitivity Syndrome // duce, în schimb, la dezvoltarea completă a unor trăsături sexuale feminine. Din această cauză, sindromul Morris este dificil de diagnosticat, iar multe cazuri este observat de-abia la pubertate, atunci când menstruația întârzie să apară.

Persoanele cu CAIS dezvoltă testicule, pentru că apariția acestora este determinată încă din embrion de către activarea genei SRY,  numai că acestea rămân în corp. Ele sunt active și produc testosteron, însă se recomandă extirparea acestora după pubertate, pentru a preveni riscul de cancer sau producerea unor hernii.

Pentru că nu dezvoltă uter, trompe uterine sau ovare, persoanele cu CAIS nu pot rămâne gravide. Ele pot avea și o densitate a oaselor mai scăzută decât în mod normal,//„ Bone Mineral Density in Women Living with Complete Androgen Insensitivity Syndrome and Intact Testes or Removed Gonads”, nih.gov // deoarece hormonii androgini influențează și creșterea oaselor, ceea ce le face mai predispuse la fracturi, în special în zona lombară.

 Sindromul de disgenezie gonadală completă XY

Cunoscut mai comun sub numele de sindromul Swyer, se bănuia că această condiție apare, de obicei, atunci când într-un embrion cu cromozomi XY lipsește sau când este inactivă gena SRY. Cercetări ulterioare au aflat însă, că aceasta este cauza a doar 15-20% din cazurile de sindrom Swyer, iar în rest acesta poate fi declanșat de o gamă largă de mutații în genele implicate în diferențierea sexuală a embrionului.// „Swyer syndrome”, clevelandclinic.org //

Persoanele cu sindromul Swyer dezvoltă organe sexuale feminine exterioare, precum și o parte din cele interioare; în multe cazuri aceștia prezintă uter și trompe uterine funcționale. Însă ele nu dezvoltă glande sexuale -–nici ovare, și nici testicule –, ci au, în schimb, un țesut cicatrizat nefuncțional.

În marea majoritate a cazurilor, pentru că nu produc estrogen în mod natural, la femeile cu acest sindrom nu se declanșează pubertatea – nu au ciclu menstrual sau nu li se dezvoltă sânii. Aceste simptome pot fi corectate prin terapie hormonală de substituție cu estrogen și progesteron.

Pentru că au un uter funcțional, persoanele cu sindrom Swyer pot rămâne gravide prin inseminare in-vitro – există câteva cazuri documentate în care acestea au purtat o sarcină cu succes.// „A Rare Case of Swyer Syndrome in Two Sisters with Successful Pregnancy Outcome in Both”, nih.gov // În același tip, țesutul gonadal cicatrizat prezintă un risc ridicat de cancer și trebuie extirpat rapid. La fel ca la pacienții cu CAIS, și cei cu sindromul Swyer pot dezvolta afecțiuni ale oaselor, din cauza lipsei de estrogen din copilărie.

Mozaicism

Dacă până acum, nu era destul de complicat, sunt și situații extraordinar de rare de mozaicism, în care, pe scurt, aceeași persoană are celule cu linii genetice diferite. Cel mai cunoscut este mozaicismul la persoane care au atât celule cu 46, XY, cât și celule cu 45, X. // Sindromul Turner la femei, în care al doilea cromozom X se dezvoltă parțial sau deloc// Și, în acest caz, evoluția trăsăturilor sexuale ale persoanei este extrem de variabilă. //„ 45,X/46,XY Mosaicism: Phenotypic Characteristics, Growth, and Reproductive Function—A Retrospective Longitudinal Study”, oup.com //

Un astfel de caz a fost documentat,//„Report of Fertility in a Woman with a Predominantly 46,XY Karyotype in a Family with Multiple Disorders of Sexual Development”, nih.gov// de exemplu, în Croația, unde o pacientă cu cromozomi XY, care avea ovare dezvoltate normal, prezenta în 6% din celulele ovariene o compoziție de cromozomi 45,X și în rest cromozomi 46,XY. Pacienta nu doar că a trecut prin pubertate și a avut cicluri menstruale regulate, dar a rămas și însărcinată de două ori, ducând cu succes o naștere până la capăt.

Caster Semenya participând la Campionatul Mondial de Atletism din 2022. Andy Lyons/Getty Images

Există avantaje pentru sportivele cu cromozomi XY?

Și totuși, pe cât de complicată este, științific, situația unei femei care are cromozomi XY, pare că în context sportiv totul se rezumă la o singură întrebare: au sau nu au ele un avantaj competitiv față de concurentele care au cromozomi sexuali XX? Discuția  a gravitat mereu în jurul unei constante: capacitatea unora dintre sportivele cu cromozomi XY de a produce mai mult testosteron.

În mod normal, un bărbat adult sănătos are în jur de 15 ori mai mult testosteron în sânge decât o femeie de aceeași vârstă,//„Circulating Testosterone as the Hormonal Basis of Sex Differences in Athletic Performance”, nih.gov // diferență care se face în urma pubertății. Acesta este unul din motivele pentru care bărbații au un avantaj în sporturile de elită, deoarece nivelurile ridicate de testosteron contribuie la creșterea masei musculare și a forței, la crearea unor oase mai puternice și la o creșterea nivelului de hemoglobină care circulă în sânge.

Dar, la fel ca la definirea sexului biologic, nici aici nu este atât de simplu.

În primul rând, este de notat că, în ciuda unor speculații apărute la momentul suspendării sportivelor și readuse în discuție acum, //„Misinformation persists online after super-brief Olympic boxing bout”, cbc.ca // IBA a recunoscut că a nu a comandat analize ale nivelului de testosteron al celor două boxere.

Ceea ce este important, în condițiile în care nu toate femeile cu 46,XY-DSD produc testosteron în exces sau beneficiază de pe urma lui (precum în cazul celor cu CAIS, în care testosteronul oricum nu este sintetizat de organism). În trecut, chiar CIO a interzis participarea la competiții unor sportive cu CAIS, doar pe baza unor teste de cromozomi, ca în cazul alergătoarei spaniole Maria José Martínez-Patiño, care nu a putut participa la olimpiada din 1988.//„Personal Account: A woman tried and tested”, thelancet.com //

Dar, chiar și dacă cele două sportive ar cădea în categoria persoanelor intersex care produc și sintetizează mai mult testosteron decât o femeie normală, este discutabil în ce condiții constituie asta un avantaj. Nu de alta, dar există o controversă recentă pe tema asta în atletism – cunoscutul caz al alergătoarei sud-africane Caster Semenya.//„How the Caster Semenya controversy has unfolded since 2009 – a timeline”, theguardian.com //

Dublu campioană olimpică și multiplă campioană mondială la proba de 800 de metri, Semenya este de peste 15 ani la centrul unei dispute cu forul suprem World Athletics (fosta Federație Internațională de Atletism), din cauza faptului că are o formă a sindromului 46-XY numită deficiență 5-ARD.//Deficiență de 5 alpha-reductază. // Semenya, la fel ca Khelif și Lin, are organe sexuale feminine încă de la naștere și a fost identificată de atunci ca femeie. Însă sindromul a dus și la formarea unor testicule interne, care produc testosteron natural în jurul valorilor înregistrate la bărbați.

Din 2009, forul de atletism a încercat, în mai multe rânduri, să impună o limită a valorii de testosteron în sânge pentru sportivele care au astfel de condiții. După mai multe amânări și apeluri din partea atletei sud-africane, măsura a fost aprobată în cele din urmă de Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne în 2019. Conform acesteia, atletele cu cromozomi XY care produc mai mult testosteron natural decât limita superioară medie a cantității produse de o femeie trebuie să ia tratamente pentru a-și reduce cantitatea hormonului, dacă vor să concureze la competiții oficiale.

Numai că decizia – care încă se judecă, ajungând în 2023 și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului//„Olympic champion Caster Semenya wins human rights case but testosterone rules may remain for years”, apnews.com// – este mai mult decât controversată,// „The controversial science behind the Caster Semenya verdict”,wired.com” // în primul rând pentru că țintește doar atletele cu cromozomi XY (care nu au probleme cu receptorii de hormoni androgini). Ori producția ridicată de testosteron natural la femei, numit hiperandroginism, este o condiție întâlnită relativ comun și la femei cu pereche de cromozomi tipici XX – însă ele nu ar fi obligate să joace după aceleași reguli.

Este adevărat, totuși, că testosteronul produs natural joacă un rol în performanța sportivă:// „Physiological and Psychological Effects of Testosterone on Sport Performance: A Critical Review of Literature”, thesportsjournal.org // acesta poate facilita creșterea masei musculare și a anduranței aerobice, precum și scăderea grăsimii corporale, iar studiile pe care World Athletics le-a comandat//„ Circulating Testosterone as the Hormonal Basis of Sex Differences in Athletic Performance”, oup.com // pentru a susține decizia arată că cel mai mult ar beneficia de pe urma nivelelor crescute alergătorii de distanță medie și cei din probe care necesită putere și explozie, precum aruncare greutății sau a suliței (deși, în mod bizar, decizia a fost aplicat doar asupra primului tip de probe).

Corupția sportivă nu ține loc de curiozitate științifică

În cele din urmă, până la măsurarea la nanograme a nivelului de testosteron în sânge, rămâne faptul că misterioasele teste oferite de IBA ca explicație, care au pornit tot acest scandal, nu le pot retrage atletelor cu cromozomi XY identitatea desemnată, încă de la naștere, de femeie. În fapt, chiar și organizația a spus că „nu se poate angrena” în categorizarea celor două pugiliste drept bărbați biologici.//„Boxing’s gender row – what’s going on and are Russia involved?”, bbc.com //

Și dacă la box se tot repetă placa cu protejarea integrității fizice a adversarului, e de menționat că atât Imane Khelif (43 de victorii și nouă înfrângeri), cât și Lin Yu-Ting (19 victorii și cinci înfrângeri) au făcut performanță, dar nu și-au dominat categoriile; Khelif a înregistrat șase victorii prin knock-out, o rată relativ normală pentru pugiliștii cu un număr similar de meciuri în boxul de performanță, în timp ce Lin nu și-a terminat nicio dispută înainte de limită.

Pe de altă parte, credibilitatea IBA-ului este mult mai ușor de scrutinizat. Forul se află politic într-un război deschis cu CIO, care de două ediții încoace nu îl mai lasă să organizeze competițiile olimpice de box, din cauza lipsei de transparență și a suspiciunilor de integritate care planau de zeci de ani asupra organizației (e adevărat, nici CIO nu e ușă de biserică în acest aspect). Între timp, IBA, la cererea președintelui actual, și-a mutat majoritatea structurilor în Rusia, țară exclusă de la participarea la Jocurilor Olimpice din cauza războiului din Ucraina.

Unde mai pui că decizia inițială de a le descalifica pe cele două pugiliste a venit la câteva zile după ce Khelif învinsese o altă competitoare din Rusia, până atunci neînvinsă (și al cărei record a rămas așa datorită deciziei). Și că a trebuit să fie propusă la vot de secretarul general al organizației, pentru că, în documentația tehnică a IBA din februarie 2023, // Disponibilă pe iba.sport // sub care se desfășura competiția de la New Delhi, nu existau clauze pentru a exclude competitori pe baza testelor de cromozomi.

Oricât de binevenită e mai multă cercetare pentru a înțelege fiziologia sportivilor cu sindromuri de tip DSD, și de această dată pare să doar o scuză pentru bătălii cu mize politice.