Ciorile pot număra cu voce tare6 min read

O cercetătoare a condus un studiu ca să afle dacă ciorile s-ar putea folosi de anumite vocalizări pentru a număra cu voce tare. Spoiler alert: pot.

Abilitățile cognitive extraordinare ale corvidelor sunt recunoscute demult de către oamenii de știință și în rândul publicului larg. Într-un celebru studiu din 1990,// „Crows Use Automobiles as Nutcrackers”, academic.oup.com // ciorile foloseau automobilele drept spărgătoare de nuci, iar în destule videoclipuri de pe internet// precum acesta: youtube.com // apar ciori care imită voci sau pun pietre în recipiente astfel încât să poată bea apă etc.

Diana Liao, neurobiologă și cercetătoare post-doctorală la Universitatea Tübingen din Germania, s-a întrebat dacă nu cumva ciorile ar putea să numere așa cum o fac copiii mici în etapa de dezvoltare a numărării verbale. 

Mai exact, într-o primă fază, în care micuții încă nu stăpânesc numărarea simbolică – unde „unu” reprezintă un obiect și „doi” indică două –, trec printr-o etapă de dezvoltare numită numărare verbală. În această fază, dacă li se cere să spună câte mere sunt într-un grup de trei, un copil va răspunde „unu, unu, unu” sau „unu, doi, trei” sau „măr, măr, măr”, ca o formă de numărare preliminară. Ei înțeleg că sunt trei mere, dar încă nu au abilitatea de a exprima acest număr în forma abstractă „trei”.

Cercetarea lui Liao// „Crows «count» the number of self-generated vocalizations”, science.org // este prima de acest fel și demonstrează că și ciorile au un nivel avansat de control asupra vocalizărilor lor și pot corela numărul acestora cu un semnal, într-o formă de proto-numărătoare.

Liao și colegii săi au antrenat trei ciori negre (Corvus corone) să asocieze cifre arabe colorate (de la 1 la 4) și semnalele auditive neutre cu o serie de vocalizări. După antrenament, ciorile au fost testate în mai multe sesiuni, unde răspunsurile lor au fost evaluate în funcție de precizie. Rezultatele au arătat că ciorile au reușit să coreleze vocalizările cu semnalele la o rată semnificativ mai mare decât cea a șansei. De asemenea, s-a constatat că primele apeluri dintr-o serie diferă în funcție de numărul de apeluri următoare, indicând că ciorile își planifică răspunsul de la început. Erorile au fost împărțite în două categorii principale: bâlbâieli și omisiuni, sugerând că, de obicei, ciorile își pierd direcția pe parcurs după ce încep cu un plan corect în minte.

Ca toate experimentele, și acesta are limite. Măsurarea nivelului de excitație al ciorilor a fost omisă, ceea ce ar putea influența răspunsul păsărilor, conform observațiilor lui Liao. Există, de asemenea, posibilitatea ca păsările să nu urmărească în mod precis numărul de silabe al apelului, ci mai degrabă durata acestuia, ceea ce ar putea să însemne că acestea nu înțeleg cu adevărat asocierea directă între un apel și un număr de obiecte, ci mai degrabă timpul petrecut în interacțiunea cu un stimul.

Poți asculta sunetele pe care le-au scos ciorile antrenate de echipa Dianei Liao și pe Diana povestind despre acest studiu în a doua parte a unui episod recent// „Stepping on snakes for science, and crows that count out loud”, science.org // al podcastului Science.