Football Picture Alliances via Getty Images
Medalii și demență: cât de periculoase sunt comoțiile cerebrale pentru sportivi?34 min read
Asociate multă vreme doar cu sporturile de luptă, tot mai multe cercetări arată incidențe mari ale comoțiilor cerebrale și bolilor neurodegenerative în alte sporturi de contact
În seara de 26 mai 2018, fotbalistul german Loris Karius intra pe terenul Stadionului Olimpic din Kiev pentru cel mai important meci al carierei sale. Urma să apere poarta lui FC Liverpool în finala UEFA Champions League împotriva deținătorilor trofeului, Real Madrid.
Timp de o repriză, Karius s-a ridicat la nivelul evenimentului, păstrând poarta echipei sale intactă. A doua jumătate a partidei, însă, s-a transformat într-un coșmar personal. În minutul 51, la o fază banală, portarul german a aruncat mingea direct la picioarele unui atacant advers, permițându-le madrilenilor să deschidă scorul.
Apoi, spre sfârșitul partidei, în timp ce Liverpool căuta un gol care să trimită finala în prelungiri, Karius a scăpat în poartă un șut aparent simplu, trimis pe direcția lui de la mare distanță. Cele două greșeli ale portarului german au fost suficiente pentru a păstra trofeul în capitala Spaniei, după ce meciul s-a încheiat cu scorul de 3-1 pentru Real Madrid.
La aproximativ o săptămână după finală, însă, a apărut o informație care a mutat povestea dintr-una de lipsă de concentrare în una cu explicație medicală. După ce portarul s-a plâns de simptome neurologice, staff-ul medical al lui Liverpool l-a programat la analize la clinici de specialitate din Statele Unite, unde se afla în vacanță. A fost diagnosticat cu comoție cerebrală, iar specialiștii „Loris Karius: Liverpool keeper concussed during Champions League final – doctors”, bbc.com
Mai precis, Karius ar fi suferit de pe urma unei „disfuncții vizual-spațiale”, un simptom al comoțiilor cerebrale care perturbă capabilitatea unei persoane de a procesa informații vizuale despre cum sunt situate obiectele în spațiu.
Vinovată ar putea fi o fază care a avut loc cu doar câteva minute înaintea primei gafe, în care Karius a fost lovit cu cotul în cap de un adversar. Momentul a trecut practic neobservat în timpul meciului – portarul nu a stat mult pe jos și a reclamat ulterior lovitura arbitrului, dar nici acesta și nici staff-ul medical prezent nu au luat vreo măsură, având în vedere că jucătorul părea în regulă.
Situația scoate la iveală problema cu care atât fotbalul, cât și multe alte sporturi care pot rezulta în contacte violente cu adversari sau suprafețe se confruntă tot mai des: identificarea comoțiilor cerebrale. Acestea pot avea simptome foarte variate, care se pot manifesta la câteva zile de la incident și sunt dificil de depistat în timp real. Iar, peste mulți ani, se transformă într-un risc crescut de boli neurodegenerative.
CITEȘTE ȘI: Cum ajung fotbaliștii să fie îngenuncheați de accidentări?
Ce se întâmplă cu creierul în timpul unei comoții?
Creierul uman are mai multe „What happens to the brain when it is injured?”, sunnybrook.ca împotriva traumatismelor: craniul, un înveliș de membrane numite meninge și lichidul cefalorahidian responsabil pentru amortizarea șocurilor la care este supusă cutia craniană.
Însă acest mecanism nu mai face față atunci când apare un șoc semnificativ produs de o lovitură sau o mișcare bruscăși violentă a capului. Traumele de acest tip pot provoca mișcarea creierului în interiorul craniului și astfel apar leziuni la nivel celular sau nervos, precum și schimbări în procesele chimice ale encefalului. Dacă șocul este destul de puternic, unele părți ale creierului se pot lovi de țesuturile protectoare, provocând leziuni specifice pentru zona afectată.
Patologia traumelor neuronale a șobolanilor este aproape identică cu cea a oamenilor, nature.com a arătat, în detaliu, modul în care comoțiile afectează celulele neuronale.
Au fost observate două tipuri de leziuni: una caracterizată de apariția unor umflături pe neuroni, de obicei în cazurile de șoc foarte violent, dar și o variantă care survine în urma unor lovituri mai slabe – în acest caz celulele afectate își retrag, în mod gradual, legăturile cu restul conexiunilor neuronale. Cercetătorii au sugerat și că deteriorarea neuronilor începe de la interior, prin procese chimice specifice, și că acest lucru poate dura câteva ore de la șocul inițial.
Din aceste motive, comoțiile se pot manifesta printr-o gamă largă de simptome – în funcție de zonele și procesele afectate din creier – care pot apărea la câteva ore de la momentul loviturii.
Protocol de identificare a comoțiilor aplicat la fotbal. Getty Images
Ce se întâmplă după comoție?
Majoritatea comoțiilor care nu produc o leziune majoră imediată se vindecă pe cont propriu într-un interval mediu de 10 zile, fără a avea efecte pe termen lung. Problemele apar atunci când un individ le suferă în mod repetat, pe o perioadă lungă de timp – așa cum se întâmplă în cazul profesioniștilor din sporturile de contact.
În sport, comoțiile cerebrale și efectele lor pe termen lung au început să fie studiate către sfârșitul anilor 1920, atunci când boxeri sau foști boxeri care dezvoltau probleme de vorbire, stări de confuzie sau mișcări lente erau diagnosticați cu dementia pugilistica. Numită informal și „beția pumnului”, denumirea i s-a schimbat treptat în cea cunoscută azi, encefalopatie traumatică cronică (CTE), după ce în timp s-a observat că boala nu este asociată strict cu practicarea boxului sau a altor sporturi de luptă.
Comoțiile repetate cresc riscul ca n mod normal, proteinele tau susțin integritatea microtubulilor – tuburi prin care neuronii își transportă molecule și alte materiale de la un capăt al celulei la celălalt. Deformarea proteinelor tau joacă un rol semnificativ și în îmbolnăvirea cu Alzheimer, nih.gov să se deformeze sau să se desprindă de celulele-gazdă. Neuronii în care proteinele tau se deformează mor, iar proteinele deformate se atașează celulelor conexe, pe care le omoară, la rândul lor, prin răspândirea defectului la alte proteine. În timp, diverse regiuni ale creierului ajung să se atrofieze, provocând simptome progresive de demență. Acesta este mecanismul din spatele cazurilor de CTE.
Nu este însă singurul efect pe termen lung al comoțiilor. Un studiu de amploare publicat în 2018 a arătat că persoanele care au suferit comoții cerebrale severe între vârstele de 20 și 30 de ani au șanse cu 63% mai ridicate „Long-term risk of dementia among people with traumatic brain injury in Denmark: a population-based observational cohort study”, sciencedirect.com Alte cercetări au găsit legături chiar și între comoții moderate și un risc mai ridicat de Alzheimer.
Probleme de diagnosticare
CTE-ul vine la pachet „Chronic traumatic encephalopathy”, mayoclinic.org În primul rând, similar cu majoritatea bolilor din spectrul demenței, nu există vreun leac sau măcar vreun tratament, ci doar medicamente care pot ameliora simptomele cognitive. Iar dezvoltarea unui tratament este îngreunată de faptul că boala nu poate fi diagnosticată înainte de deces. Deocamdată, CTE-ul poate fi diagnosticat 100% doar în urma unei autopsii în care se verifică situația proteinelor tau din creier.
În acest caz, singurul mod de a lupta contra bolii este prevenția, în special prin păstrarea unei evidențe clare a comoțiilor suferite de-a lungul carierei de un sportiv.
Se speculează că problemele de sănătate pe care Muhammad Ali le-a avut în a doua parte a vieții au fost rezultatul comoțiile suferite în box. Getty Images
Doar că și „Problems in detecting concussions”, nap.edu De cele mai multe ori, ele se manifestă prin leziuni la nivel celular, foarte greu de depistat prin metodele clasice de verificare a traumatismelor cerebrale, precum tomografiile computerizate sau RMN-urile cerebrale.
De cele mai multe ori, depistarea comoțiilor depinde de raportarea corectă a simptomelor de către victimă. Dar, precum în cazul lui Karius, simptomele de comoție fie pot apărea cu întârziere, fie sunt destul de subtile pentru a nu a fi observate imediat. Ceea ce vine cu un pericol ridicat: leziunile existente se pot agrava în cazul în care survine o nouă comoție înainte de vindecarea celei inițiale.
În situații foarte rare, și mai ales la copii, două comoții suferite într-o perioadă scurtă pot duce la sindromul celui de-al doilea impact „Second Impact Syndrome”, nih.gov o inflamare a creierului cu rate foarte ridicate de fatalitate și dizabilitate.
Există unele teste standardizate, precum „Sport Concussion Assessment Tool 5 (SCAT5)”, physio-pedia.com care se bazează pe identificarea semnelor de comoție prin verificarea abilităților cognitive și a capacității de atenție și concentrare a sportivilor. Aceste teste au mai multa variante: una mai simplă, care poate fi aplicată imediat în urma unui incident de pe terenul joc, pentru a decide dacă sportivul poate continua, dar și un test mai detaliat care poate fi aplicat ulterior.
În al doilea caz, testul se efectuează inițial la începutul unui sezon sau înaintea unei sesiuni de pregătire, pentru a obține parametri standard personalizați. Dacă un sportiv înregistrează deviații semnificative de la aceste valori în testele de după un incident suspect, există o posibilitate foarte ridicată să fi suferit o comoție.
Un număr destul de mare de sportivi aleg, însă, să-și ascundă simptomele. O cercetare efectuată „Knowledge of Concussion and Reporting Behaviors in High School Athletes With or Without Access to an Athletic Trainer”, nih.gov din Statele Unite a găsit că 69% dintre cei care au suferit o comoție au continuat să concureze în ciuda simptomelor, în timp ce 40% le-au ascuns față de propriii antrenori.
„Socioecological influences on concussion reporting by NCAA Division 1 athletes in high-risk sports”, plos.org efectuat de data aceasta pe sportivi universitari, arată că cei care optează pentru această variantă se tem de pierderea locurilor în echipe, văd consecințele negative asociate comoțiilor ca o problemă doar în viitorul îndepărtat și au avut o parte de cursuri de calitate proastă sau cu implicare slabă a antrenorilor/profesorilor cu privire la pericolele unor astfel de accidentări.
CITEȘTE ȘI: De ce fac fotbaliștii infarct?
Care sunt sporturile cele mai afectate?
Este destul de clar că sporturile de luptă sunt cele mai periculoase pentru integritatea creierului, mai ales că multe dintre ele punctează și încurajează loviturile la cap. Dar care este cel mai periculos dintre acestea?
O recenzie a mai multor studii publicată în Australia „The Epidemiology of Injuries in Mixed Martial Arts”, sagepub.com Pentru a stabili incidența acestor accidentări, rata comoțiilor cerebrale pentru fiecare sport a fost calculată ca număr de comoții per 1.000 de expuneri (athlete exposures – AE), adică numărul de meciuri în care a concurat fiecare sportiv individual (de exemplu, fiecare meci de box însumează 2 AE, câte unul pentru fiecare participant).
Nu boxul a fost pe primul loc, ci artele marțiale mixte (MMA), cu o medie 228,7 de comoții per 1.000 AE. Pugilismul profesionist a fost clasat pe locul doi, datorită variabilității din diversele metodologii folosite în studii, având între 118 și 250,6 comoții per 1.000 AE. În ordinea pericolului au urmat taekwondo (79,4), boxul amator (77,7) și judo-ul (44).
Un studiu similar a fost efectuat în 2018 pentru „ Epidemiology of Head Injuries Focusing on Concussions in Team Contact Sports: A Systematic Review”, nih.gov păstrând aceeași incidență per 1.000 de expuneri (de exemplu, un meci de fotbal între două echipe care nu efectuează schimbări este echivalentul a 22 AE; aproximativ 45,5 de astfel de partide ar fi necesare pentru 1.000 AE). Clasamentul a arătat așa:
- Rugby masculin (3 comoții per 1.000 AE);
- Fotbal american masculin (2,5/1.000 AE);
- Hochei feminin (2.27/1.000 AE);
- Hochei masculin (1.63/1.000 AE);
- Fotbal feminin (1.48/1.000 AE);
- Fotbal masculin (1.07/1.000 AE).
Cercetarea a mai arătat că mult mai puține comoții au loc în antrenamente decât în meciuri, unde lider a rămas rugby-ul masculin, dar cu doar 0,37/1.000 AE.
O ierarhie similară pentru cazurile de CTE este mult mai greu de alcătuit, pentru că prezența bolii se poate verifica doar în urma autopsiilor. De exemplu, deși probabil ratele sunt mult mai mari în box, numărul cazurilor validate în primii 80 de ani de la descoperirea condiției „What Is CTE?”, concussionfoundation.org În schimb, un studiu efectuat în 2017 pe „110 N.F.L. Brains”, nytimes.com care au jucat în NFL a depistat prezența CTE în toate exemplarele, cu excepția unuia singur.
Rugby-ul se află în topurile incidențelor de comoții cerebrale. Getty Images
Pericole noi: lovirea mingii cu capul și înotul artistic
Nu doar loviturile la cap sau contactul cu adversarii sunt periculoase pe termen lung. De curând, Universitatea din Glasgow a publicat noi rezultate ale studiului FIELD („Football’s InfluencE on Lifelong Health and Dementia Risk), o cercetare de amploare compară riscul de afecțiuni neurodegenerative la fotbaliștii scoțieni față de restul populației născute între 1900 și 1976.
În trecut, studiul a observat că jucătorii de fotbal au rate de deces „Football’s InfluencE on Lifelong health and Dementia risk (FIELD): protocol for a retrospective cohort study of former professional footballers”, bmj.com
Acum, noile date arată că lovirea repetată a balonului cu capul „Dementia risk greatest for defenders, says new research”. bbc.com Concluzia a reieșit din calculul ratelor de demență raportate la pozițiile de pe teren; fundașii, care resping cel mai des mingea cu capul, au avut un risc de a dezvolta demență de cinci ori mai mare decât restul populației; atacanții au avut și ei un risc de trei ori mai ridicat. În același timp, portarii, care lovesc rareori mingea cu capul, nu au avut vreun risc adăugat.
Există, însă, rate mari de comoții și în sporturi de la care nu te-ai aștepta. De exemplu, înotul artistic (fost înot sincron) ar putea părea mai mult coregrafie decât sport, dar „Beauty, Athleticism and Danger in the Pool”, nytimes.com a sugerat că până la 40% dintre sportivii care au concurat în astfel de competiții în Statele Unite s-au confruntat cu traumatisme la nivelul capului, în mare parte din cauza loviturilor involuntare de picior aplicate de coechipier în timpul pregătirii sau executării diferitelor mișcări/figuri.
În sporturile de iarnă, bobul și sania produc „Sledding Athletes Are Taking Their Lives. Did Brain-Rattling Rides and High-Speed Crashes Damage Their Brains?”, nytimes.com din cauza forțelor la care sunt supuși participanții în cursele cu viteze mari pe trasee întortocheate care provoacă un număr ridicat de mișcări violente ale capului.
Cum pot fi comoțiile prevenite?
În trecut, se credea că echipamentul de protecție, precum căștile dure folosite în fotbalul american sau hochei sau cele moi din boxul amator sau rugby funcționau împotriva mai tuturor traumatismelor cerebrale.
Doar că, deși există beneficii în protecția față de traumatisme severe, cercetările mai recente sugerează că niciun tip de cască „Why Is It So Hard to Stop Sports Concussions?”, americanscientist.com Asta pentru că aproape toate variațiile de cască protectivă din orice sport se rezumă la un înveliș exterior din plastic dur (sau moale, în sporturi de luptă) și o formă de căptușeală pe interior. Combinația împrăștie forțele provocate de impacte puternice, dar nu rezolvă problema mișcărilor violente ale capului și creierului pe care acestea le provoacă.
De fapt, boxul amator chiar a renunțat de tot la căști începând cu Olimpiada din 2016, dar doar pentru bărbați; acestea au fost păstrate la boxul feminin, pentru că studiile arată „Sports concussions affect men and women differently. Female athletes need more attention in brain research”, theconversation.com
Tehnologia ar putea schimba datele problemei. Cele mai multe soluții sunt încercate în fotbalul american, un sport a cărui reputație este tot mai des afectată de rata ridicată de comoții cerebrale și diagnostice de CTE.
Mohammad Jammali/Getty Images
În ultimii ani, au fost testați senzori atașați de căști care să măsoare și să alerteze posibilele situații de comoție, precum „Head Impact Telemetry System’s Video-based Impact Detection and Location Accuracy”, nih.gov un sistem de șase accelerometri montați în interiorul căștilor care monitorizează accelerațiile liniare și unghiulare la care acestea sunt supuse la impact care pot în același timp să localizeze exact zona loviturii. Datele adunate din astfel de sisteme pot fi folosite atât pentru a înțelege mai bine ce forțe sunt necesare pentru apariția unei contuzii, cât și pentru a produce căști mai rezistente.
Pentru moment, însă, majoritatea sporturilor depind de implementarea unor metode de prevenție sau a unor „What is a concussion protocol? Sport by sport, there’s no single solution”. espn.com Sporturile de luptă precum boxul se pot folosi doar de cele din urmă, având specialiști la marginea ringului care pot opri lupta atunci când unul dintre boxeri este lovit. În plus, cei care pierd prin knockout trec prin diverse perioade de timp, de obicei trei luni, în care au nu au voie să lupte nici măcar cu partenerii de antrenament.
Sporturile care au rate mari de comoții, precum rugby-ul sau fotbalul american, au implementat deja mecanisme specifice pentru examinarea și, ulterior, revenirea în sport a unui jucător comoționat.
Pe de altă parte, fotbalul, deși este cel mai popular sport din lume, a rămas destul de în urmă în această privință, marile foruri având reguli ambigue, care sunt aplicate diferit în ligile naționale. De exemplu, de-abia din sezonul trecut au început testele pentru a implementa „FIFA to trial concussion substitutes at FIFA Club World Cup”, fifa.com
Dar modul de intervenție și depistare ale cazurilor din timpul partidelor este extrem de neuniform; s-a văzut, de exemplu, și la ultimul Euro, unde jucătorul francez Benjamin Pavard a recunoscut că și-a pierdut cunoștința timp de câteva secunde în urma unei lovituri la cap în meciul cu Germania. Și totuși, a fost consultat de medici mai puțin de un minut și i s-a permis aproape imediat să revină în meci, în ciuda faptului că era vizibil dezorientat. UEFA s-a apărat, însă, insistând că „UEFA: Concussion protocol was followed in Pavard incident”, theathletic.com
Nu e exclus să vedem, în viitorul apropiat, schimbări radicale chiar și în regulamentele unor sporturi pentru a reduce incidența comoțiilor și riscul ulterior de boli neurodegenerative, pe măsură ce mecanismele acestora vor deveni tot mai clare. Soluții precum cea propusă de autorii studiului FIELD, care susțin că lovirea balonului cu capul ar trebui să fie descurajată și chiar interzisă în fotbal, par exagerate pentru un sport care se joacă cam după aceleași reguli de mai bine de un secol – dar pot căpăta greutate, mai ales în rândul unor asociații profesioniste de jucători interesate tot mai des de bunăstarea membrilor și în afara gazonului.
CITEȘTE ȘI: Tehnologie sau tehno-doping? Cum sunt schimbate Jocurile Olimpice de gadgeturi și algoritmi
